#alun

• aluneca — A se deplasa lin, continuu și cu ușurință pe o suprafață netedă, lucioasă sau umedă, fără a întâmpina rezistență; a-și pierde echilibrul sau stabilitatea pe o astfel de suprafață, făcând o mișcare involuntară; (fig.) a trece pe nesimțite dintr-o stare în alta sau a devia de la un subiect.
• alunecare — Acțiunea de a (se) aluneca și rezultatul ei; mișcare continuă și lină pe o suprafață lucioasă sau umedă. În geomorfologie, desemnează deplasarea naturală sau accidentală a unor mase de pământ ori de rocă de-a lungul unui versant înclinat, cauzată de infiltrațiile de apă ori de gravitație (alunecare de teren).
• alunecări — Forma de plural a substantivului 'alunecare'; desemnează multiple fenomene geomorfologice de deplasare a maselor de pământ ori de rocă pe versanții înclinați, sau acțiuni repetate de glisare mecanică.
• alunecat — Care s-a deplasat lin și continuu pe o suprafață lucioasă ori umedă; persoană care și-a pierdut echilibrul sau stabilitatea pe o suprafață alunecoasă; (fig.) deviat de la un subiect, o normă morală ori o conduită corectă.
• alunecător — Care alunecă sau face să se alunece cu ușurință; alunecos, instabil sau neted. În sens substantival, reprezintă un element tehnic, o piesă sau un dispozitiv mecanic conceput pentru a glisa pe o șină sau pe o cale de rulare ghidată.
• alunecătură — Formă populară sau regională rară pentru 'alunecare'; locul unde s-a produs o prăbușire, o surpare de pământ sau o dislocare de sol pe versantul unui deal; (fig.) cicatrice sau urmă lăsată de un obiect care a glisat violent.
• alunel — Formă diminutivală pentru 'alun' (tufă mică de alun). În folclorul românesc, reprezintă un dans popular tradițional de grup, foarte dinamic, cu ritm rapid, executat de obicei în cerc sau în linie, precum și melodia instrumentală care îl însoțește.
• alunele — Forma articulată hotărât a substantivului la plural 'alune' (fructele alunului). În vorbirea curentă și medicală populară, reprezintă forma de plural pentru 'aluniță' (nevi melanocitari), desemnând micile pete pigmentare sau excrescențe benigne de pe piele.
• Alunescu — Nume de familie românesc derivat etimologic de la substantivul de bază 'alun' sau 'alună'; format istoric în spațiul rural pentru a desemna un localnic originar dintr-o zonă abundentă în aluni sau asociat cu recoltarea și comerțul acestor fructe.
• alunet — Pădure mică, crâng sau plantație compactă formată exclusiv ori predominant din tufe de alun (Corylus avellana); loc pe un versant muntos sau deluros unde cresc din abundență acești arbuști fructiferi.
• alungat — Care are o formă extinsă pe una dintre dimensiuni, prezentând o lungime considerabil mai mare în raport cu lățimea sa; obiect, structură sau organism care a fost extins în spațiu ori distanțat în timp. În sens biologic și morfologic, descrie un organ, o frunză sau o conformație anatomică a cărei linie mediană este pregnant dezvoltată, conferindu-i un aspect fusiform, eliptic sau liniar.
• alungătoare — Dispozitiv, mașină unealtă, substanță sau persoană care execută operația de alungire ori de îndepărtare (alungare) a unor elemente. În industria textilă și metalurgică, desemnează utilajul specializat conceput structural pentru a întinde, lamina sau subția firele, benzile ori profilele metalice prin tracțiune controlată, asigurând o calibrare dimensională exactă.
• alungător — Instrument, dispozitiv manual ori componentă tehnică utilizată pentru a realiza lungirea, extinderea sau calibrarea dimensională a unui material prin deformare plastică; obiect sau factor care determină alungirea ori îndepărtarea unui element. În anumite contexte meșteșugărești, reprezintă o unealtă specială folosită de cizmari sau pielari pentru întinderea controlată a fețelor de încălțăminte.
• alungătoriu — Formă arhaică și regională pentru adjectivul sau substantivul 'alungător'; care are proprietatea, funcția sau rolul de a izgoni, a goni, a respinge ori a întinde un element în spațiu. În documentele vechi bisericești sau juridice, termenul descria o persoană care alunga răufăcătorii ori un factor spiritual considerat capabil să îndepărteze spiritele nefaste.
• alungătură — Rezultat sau urmă concretă a procesului de alungire ori deformare structurală a unui material; porțiune extinsă, prelungire fizică sau distanță adăugată unui obiect prin întindere. În sens figurat sau regional, poate descrie o zonă periferică, o fâșie îngustă de pământ extinsă la marginea unei proprietăți sau fapta de a alunga pe cineva.
• alungi — A face ca ceva să devină mai lung în spațiu sau în timp, prin întindere, tragere ori dezvoltare; a mări dimensiunea longitudinală a unui obiect. În al doilea sens principal, înseamnă a goni, a izgoni, a îndepărta forțat o persoană, un animal sau un gând dintr-un anumit loc ori dintr-o colectivitate.
• alungire — Acțiunea de a alungi și rezultatul ei; proces fizic, mecanic sau biologic prin care lungimea unui corp ori a unui organ crește sub acțiunea unor forțe exterioare de tracțiune sau prin dezvoltare naturală. În rezistența materialelor, reprezintă parametrul structural care măsoară deformarea plastică ori elastică a unei epruvete supuse unui efort axial, exprimată adesea în procente față de lungimea inițială.
• alungit — Care a fost făcut mai lung sau s-a lungit în spațiu ori în timp; care prezintă un profil extins pe axa longitudinală, depășind proporțiile standard de lățime. În sens biologic și medical, descrie o celulă, un țesut sau un organ a cărui structură anatomică este pregnant eliptică ori liniară. În context social, se referă la cineva sau ceva care a fost îndepărtat, expulzat ori alungat.
• alunguț — Diminutiv al adjectivului 'alungat' sau 'lunguieț'; care are o formă discret sau simpatic prelungită, fiind doar puțin mai lung în raport cu lățimea sa standard. Termenul este utilizat în limbajul familiar sau în descrierile populare pentru a exprima o nuanță afectivă sau o caracteristică anatomică discretă a unui obiect, fruct sau animal mic.
• alunică — Diminutiv al substantivului 'alună' (fructul alunului) sau formă alternativă, uneori regională ori afectivă, pentru 'aluniță' (mică pată pigmentară pe piele, nev nevocelular). În sens botanic, descrie o alună mică, imatură sau sălbatică, iar în sens anatomic reprezintă o formațiune cutanată benignă, de dimensiuni reduse, circumscrisă și colorată în nuanțe de maro sau negru.