#ambala

• agâmbală — Unealtă rudimentară de gospodărie, formată dintr-o prăjină lungă de lemn terminată cu un cârlig metalic sau o ramificație îndoită, utilizată în mediul rural pentru a trage, a agăța sau a coborî obiecte la care nu se poate ajunge direct (cum ar fi crengile uscate din copaci, gălețile blocate în fântână ori fânul din căpițe); în sens figurat și peiorativ, termenul poate descrie o persoană foarte înaltă, slabă și deșelată, cu un mers deformat sau neîndemânatic.
• alveolă — Cavitate mică sau scobitură naturală situată într-un organ ori într-un țesut animal sau vegetal. În anatomia pulmonară, reprezintă punga microscopică terminală a căilor respiratorii unde are loc schimbul de gaze; în stomatologie, desemnează scobitura din oasele maxilare în care este fixată rădăcina dintelui. Prin extensie, în tehnologie, definește fiecare dintre celulele unui ambalaj sau ale unui material alveolar.
• ambala — A înveli, a pune sau a strânge un obiect, o marfă sau un produs într-un înveliș protector (hârtie, cutie, folie) pentru a-l transporta, conserva ori vinde. În sens tehnic mecanic, înseamnă a supratura sau a mări brusc turația unui motor dincolo de limitele normale. Ca verb reflexiv (a se ambala), înseamnă a se lăsa cuprins de un entuziasm exagerat, brusc și trecător, ori a se mânia sau a se agita intens în cursul unei dispute.
• ambalagiu — Muncitor sau operator industrial a cărui sarcină principală constă în ambalarea, împachetarea, etichetarea sau așezarea mărfurilor, produselor sau coletelor în cutii, containere ori alte învelișuri protectoare în fabrici, depozite logistice sau magazine, pentru a le pregăti de transport, depozitare ori vânzare. În limbaj colocvial vechi sau peiorativ, termenul putea desemna și o persoană care se ocupă cu lucruri de suprafață, lipsite de profunzime, sau un individ care exagerează aparențele unui fapt.
• ambalaj — Înveliș sau recipient confecționat din diverse materiale (carton, plastic, sticlă, metal) destinat să protejeze, să conserve, să transporte și să prezinte un produs sau o marfă pe circuitul de la producător până la consumatorul final. În designul modern și marketing, reprezintă un pilon esențial al identității de brand, având un rol crucial în atragerea cumpărătorilor și în transmiterea informațiilor nutriționale ori tehnice obligatorii prin lege.
• ambalare — Acțiunea de a ambala și rezultatul ei; proces tehnologic, manual sau automatizat de împachetare, introducere, fixare și sigilare a unor produse sau mărfuri în ambalaje corespunzătoare pentru a asigura conservarea, manipularea și transportul lor în condiții de siguranță optime. În sens mecanic, definește fenomenul de supraturare bruscă a unui motor dincolo de limitele de siguranță.
• ambalat — Care a fost introdus, învelit sau strâns într-un pachet, cutie ori înveliș protector pentru a fi conservat, transportat sau comercializat în siguranță; împachetat. În mecanică, descrie un motor care funcționează la o turație excesivă, dincolo de limitele normale de siguranță. În sens figurat și colocvial, descrie o persoană cuprinsă de un entuziasm brusc, o agitație intensă sau o stare de iritabilitate în timpul unei dispute.
• ambuteiat — Care a fost tras în butelii, sticle sau recipiente speciale în cadrul unui proces de îmbuteliere industrială; îmbuteliat. Termenul descrie starea finală a unor produse lichide (apă minerală, băuturi alcoolice, sucuri, uleiuri) pregătite pentru distribuție și consum. În mod secundar și rar, poate descrie un drum sau un flux de circulație complet blocat și aglomerat.
• ambuteiere — Acțiunea de a ambuteia și rezultatul ei; procesul industrial sau tehnologic de turnare, stocare și etanșare a unor lichide sau gaze (vin, apă, sucuri, carburanți) în butelii, sticle sau flacoane speciale. Această etapă finală din linia de fabricație este complet automatizată pentru a asigura normele de igienă, controlul volumetric exact și conservarea optimă a proprietăților produsului ambalat.
• aseptic — Care aparține asepsiei, privitor la asepsie; caracterizat prin absența totală a germenilor patogeni, a microbilor sau a bacteriilor vii. Se aplică unui mediu, unui instrument surgical, unui pansament ori unui proces industrial (precum îmbutelierea) realizat în condiții perfecte de sterilitate pentru a preveni fermentarea, alterarea sau infectarea.
• autoadeziv — Care posedă o suprafață acoperită cu o substanță lipicioasă (adeziv) specială, capabilă să se fixeze strâns prin simplă apăsare sau contact pe un alt suport (hârtie, plastic, perete), fără a necesita umezire prealabilă ori aplicarea unui alt strat de clei exterior.
• autosteril — Care deține proprietatea de a se menține steril sau de a distruge în mod autonom microorganismele, bacteriile ori virusurile care vin în contact cu suprafața sa, fără a necesita aplicarea ulterioară de agenți chimici dezinfectanți sau tratamente termice externe. Se folosește în tehnologia medicală pentru a descrie ambalaje speciale, instrumente chirurgicale tratate sau materiale sintetice inteligente cu acțiune antimicrobiană intrinsecă.