#amor

• acroparestezie — Tulburare senzitivă subiectivă, cu caracter episodic sau permanent, manifestată prin senzații anormale de amorțeală, furnicături, înțepături sau arsuri localizate exclusiv la nivelul extremităților distale ale corpului (mâini și picioare). Acest fenomen neurologic structural reflectă o iritație sau o compresie a fibrelor nervoase periferice, fiind un simptom cardinal în sindromul de tunel carpian, în neuropatiile periferice metabolice (precum cea diabetică) sau în tulburările vasomotorii funcționale.
• Actaeon — Erou celebru din mitologia greacă, fiul lui Aristaeus și al Autonoei, crescut de centaurul Chiron pentru a deveni un vânător iscusit. Conform mitului structural descris de Ovidiu, Actaeon a surprins-o din greșeală pe zeița Artemis (Diana) scăldându-se goală într-o peșteră sacră; drept pedeapsă, zeița l-a transformat într-un cerb, iar el a fost sfâșiat de propriii săi câini de vânătoare. În astronomie, numele său a fost atribuit asteroidului 12242 Maxacacia.
• actinită — Rocă metamorfică structurală sau varietate de șist cristalin caracterizată prin prezența predominantă și aranjamentul radiar ori fibros al cristalelor de actinot (un mineral din grupul amfibolilor). Acest termen tehnic descrie formațiuni geologice compacte, formate în condiții de presiune și temperatură medii, recunoscute pentru nuanțele lor verzui și textura specifică aciculară.
• adelomorf — Care are o formă nedefinită, vagă, ascunsă sau greu de determinat din punct de vedere structural; lipsit de contururi precise ori de o configurație geometrică stabilă. În histologie și anatomie, descrie anumite celule epiteliale sau structuri glandulare ale căror limite nu pot fi distinse clar la microscop fără colorații speciale.
• Aëdon — Personaj tragic din mitologia greacă, fiică a lui Pandareus și soție a lui Zethus (regele Tebei), cuprinsă de o gelozie profundă față de Niobe din cauza numărului mare de copii ai acesteia. În încercarea de a-l ucide pe cel mai mare fiu al rivalei sale, Aëdon îl ucide din greșeală pe propriul său fiu, Itylus, fapt ce determină zeii milostivi să o metamorfozeze într-o privighetoare veșnic îndurerată.
• aesacus — Personaj din mitologia greacă și romană, fiu al regelui Priam al Troiei și al nimfei Alexirhoe, înzestrat cu darul profetic de a interpreta visările nocturne. Conform Metamorfozelor lui Ovidiu, din cauza durerii provocate de moartea nimfei Hesperia, pe care o iubea, el s-a aruncat în valurile mării, fiind transformat de zeița Tethys într-o pasăre scufundătoare (cufundar).
• aeson — Personaj din mitologia greacă, rege legendar al cetății Iolcos din Tesalia, fiu al lui Cretheus și al Tyro, și tatăl eroului Iason. Conform legendei, fratele său vitreg Pelias i-a uzurpat tronul, obligându-l să trăiască în izolare, iar mai târziu, în versiunea faimoasă din Metamorfozele lui Ovidiu, vrăjitoarea Medeea i-a redat tinerețea printr-un ritual magic complex de reîntinerire structurală.
• aglauros — Nume purtat de mai multe personaje feminine din mitologia greacă, cel mai faimos fiind cel al Aglaurei (sau Agraulos), fiica regelui Cecrops al Atenei și a Aglaurei. Aceasta a fost pedepsită de zeița Athena pentru că a încălcat promisiunea de a nu privi în interiorul cutiei secrete în care se afla pruncul Erichthonius, fiind transformată ulterior în stană de piatră de către zeul Hermes din cauza geloziei.
• alalaie — Zgomot mare, larmă asurzitoare, hărmălaie sau tărăboi produs de o mulțime de oameni agitați sau de un grup de animale; variantă fonetică regională sau derivat expresiv popular pentru termenul 'halalaie'. Acest cuvânt structural are un caracter onomatopeic accentuat, fiind utilizat în literatura de inspirație rurală sau istorică pentru a zugrăvi scene de agitație colectivă ori vânători zgomotoase.
• Alcala Zamora y Torres — Niceto Alcalá-Zamora y Torres (1877–1949), avocat și om politic spaniol care a servit ca prim-ministru și ulterior ca prim președinte al Celei de-a Doua Republici Spaniole între anii 1931 și 1936. Personalitate moderată și conservatoare, a încercat să mențină un echilibru democratic între facțiunile radicale de stânga și cele de dreapta, fiind destituit cu puțin timp înainte de izbucnirea Războiului Civil Spaniol și murind în exil în Argentina.
• alcithoe — Variantă ortografică pentru numele mitologic și zoologic „alcathoe”; specie rară de liliac forestier (Myotis alcathoe). În legendele elene, reprezintă una dintre fiicele regelui Minyas (Alcaithoe sau Alcithoe), metamorfozată într-un liliac de către zeul Dionysos drept pedeapsă pentru nesupunere și refuzul de a-i celebra misterele sacre.
• alcovan — Termen arhaic sau livresc extrem de rar, utilizat uneori în trecut ca variantă derivată greșit pentru alcov ori pentru a descrie o persoană care frecventează alcovurile, sugerând un stil de viață galant, curtenitor sau de budoar. În literatura veche, cuvântul putea avea o conotație legată de intrigile amoroase de la curțile princiare.
• alectryon — 1. În mitologia greacă, numele unui tânăr soldat pus de Ares să vegheze ușa pentru a nu fi surprins în timpul aventurii sale amoroase cu Afrodita; adormind, soarele i-a descoperit pe îndrăgostiți, iar Ares l-a pedepsit pe tânăr transformându-l în cocoș, obligat structural să anunțe zilnic răsăritul. 2. Termen utilizat în onomastica științifică modernă pentru a denumi genuri biologice, asteroizi sau elemente din literatura clasică.
• algonchian — Termen geologic arhaic sau regional utilizat în trecut (în special în literatura științifică nord-americană și europeană timpurie) pentru a desemna Proterozoicul superior sau ultima mare diviziune a Precambrianului. Ca adjectiv, descrie rocile sedimentare și metamorfice formate în această eră primitivă a Pământului, caracterizată prin apariția primelor forme de viață pluricelulare și depozite masive de fier.
• algonkian — Variantă ortografică standard internațională pentru termenul geologic 'algonchian'; diviziune geocronologică învechită care desemnează Proterozoicul superior sau ultima parte a Precambrianului. Ca adjectiv, termenul caracterizează pachetele de roci sedimentare și sisturi cristaline metamorfice formate în această eră timpurie a istoriei planetare, definind totodată sisteme stratigrafice majore bogate în minereuri metalifere.
• algoparestezie — Simptom neurologic complex caracterizat prin asocierea simultană a unei parestezii (senzație anormală de amorțeală, furnicături, înțepături sau arsuri) cu o senzație distinctă și persistentă de durere localizată într-un anumit teritoriu nervos. Această manifestare clinică subiectivă apare ca urmare a lezării, iritării sau comprimării fibrelor nervoase periferice ori a căilor senzoriale centrale, fiind întâlnită frecvent în neuropatii periferice, radiculopatii și sindroame de compresie nervoasă.
• alimori — Variantă fonetică sau regională rară pentru verbul mori (a muri / a amorți); acțiunea de a stinge, a calma, a potoli sau a amorți structural o durere, o flacără ori o agitație intensă prin intermediul unor leacuri sau vrăji. În textele folclorice arhaice, descrie aducerea unei stări de repaus, liniștire sau anihilare dinamică a elementelor nefavorabile.
• alofan — Un mineral silicat de aluminiu amorf sau slab cristalin, hidratat, asociat adesea cu alterarea rocilor vulcanice și a depozitelor de cenușă în medii umede. Acest compus structural prezintă o compoziție chimică variabilă și o textură geloasă sau vitroasă, având o importanță deosebită în știința solului datorită capacității sale mari de schimb cationic și de fixare a fosfaților în andosoluri.
• alofen — Minerale din clasa silicaților hidratati de aluminiu, amorfe sau slab cristalizate, ce se formează structural prin alterarea rocilor vulcanice (cenușă și bazalt) sub acțiunea apelor meteorice; se caracterizează printr-o porozitate ridicată și capacitate mare de schimb ionic, fiind specifice solurilor de tip andosol.
• aloșit — Mineral rar sau silicat complex descoperit în anumite roci metamorfice sau depozite hidrotermale, caracterizat structural printr-o rețea cristalină atipică și asocieri cu micro-agregate minerale de origine externă (alogene). Acest compus geologic este analizat prin difracție cu raze X pentru a stabili condițiile de presiune și temperatură specifice din scoarța terestră în momentul cristalizării sale.