#analitic

• acție — Mărime fizică structurală definită prin produsul dintre energie și timp, utilizată în mecanica analitică și cuantică; forță sau influență exercitată de un corp asupra altuia, conform principiului dinamicii unde fiecărei acțiuni îi corespunde o reacțiune egală și de sens contrar. În limbajul tehnic vechi, termenul este sinonim cu acțiunea, reprezentând un proces de exercitare a unei energii mecanice.
• alcalimetric — Care se referă la alcalimetrie; bazat pe măsurarea alcalinității sau a concentrației de baze dintr-o soluție. Termenul descrie metodele, instrumentele sau reactivii utilizați în analizele cantitative de titrare, unde volumul unui acid standard de concentrație cunoscută determină puritatea substanței alkaline analizate.
• alcalimetrie — Metodă de analiză cantitativă volumetrică ce constă în determinarea concentrației unei baze sau a cantității de substanță alcalină liberă dintr-o soluție prin titrare progresivă cu o soluție de acid de concentrație cunoscută (acid etalon). Procesul folosește indicatori acido-bazici sau metode potențiometrice pentru a pune în evidență punctul de echivalență chimică unde neutralizarea este completă.
• alcalimetru — Aparat sau instrument de laborator utilizat în analizele chimice volumetrice pentru măsurarea cantității sau concentrației de baze libere (alcali) dintr-un amestec lichid. În trecut, termenul se referea la vase de sticlă gradate speciale (biurete timpurii), iar în context modern poate descrie modulele de titrare automată configurate pentru determinări bazice.
• alcoolimetrie — Metodă tehnică și ansamblu de operații utilizate pentru determinarea concentrației de alcool etilic dintr-un amestec hidroalcoolic sau dintr-o băutură. Procesul se bazează pe măsurarea densității lichidului cu ajutorul unui alcoolmetru sau prin metode refractometrice și picnometrice de precizie, fiind esențial în controlul calității industriale și în stabilirea taxelor vamale.
• alcoolmetrie — Formă ortografică secundară sau variantă acceptată pentru alcoolimetrie; știința și tehnica determinării concentrației de alcool din amestecurile hidroalcoolice. Aceasta implică utilizarea instrumentelor metrologice dedicate, precum alcoolmetrele, pentru a evalua procentul volumetric sau gravimetric de etanol din băuturi ori soluții industriale.
• alcoolometrie — Formă ortografică variantă pentru alcoolimetrie; disciplină practică și ansamblu de tehnici experimentale utilizate pentru determinarea precisă a concentrației procentuale de etanol în apă sau în diverse băuturi spirtoase. Acest proces folosește tabele densitometrice corelate cu temperatura și instrumente gradate specializate pentru stabilirea exactă a tăriei alcoolice în scopuri industriale, fiscale și de control al calității.
• alcooloscop — Aparat sau dispozitiv optic utilizat pentru examinarea calitativă ori determinarea rapidă și orientativă a prezenței și concentrației de alcool într-un amestec lichid sau în vaporii expirați. Spre deosebire de un alcoolmetru de precizie, acesta oferă o evaluare vizuală sau structurală imediată, fiind folosit istoric în laboratoarele analitice rudimentare și în primele teste de teren.
• alcoolscop — Variantă ortografică simplificată și mai rară pentru alcooloscop; aparat optic sau instrument de laborator utilizat pentru determinarea calitativă ori vizualizarea prezenței vaporilor de alcool într-un mediu dat. Este bazat pe reacții de culoare sau pe deviații refractometrice ale luminii, fiind utilizat istoric în analizele preliminare înainte de dezvoltarea sistemelor electronice automate.
• alcoolscopic — Care aparține sau se referă la alcoolscop ori la alcoolscopie; care se efectuează cu ajutorul unui alcoolscop. Acest adjectiv descrie metodele optice sau vizuale de determinare calitativă și orientativă a prezenței vaporilor de etanol dintr-un amestec lichid ori gazos, utilizate cu precădere în primele etape ale metrologiei chimice industriale.
• algebrizare — Acțiunea de a algebriza și rezultatul ei; procesul de transpunere, reformulare sau exprimare a unor concepte, probleme, teorii sau ramuri ale științei (precum geometria, logica sau fizica) în limbajul, structurile și ecuațiile specifice algebrei. În istoria matematicii, algebrizarea reprezintă un stadiu crucial de modernizare care înlocuiește demonstrațiile pur descriptive sau intuitive cu un calcul simbolic abstract, deductiv și riguros.
• amilometru — Instrument de laborator conceput pentru determinarea cantitativă sau determinarea procentuală a amidonului dintr-o soluție, dintr-un produs vegetal sau dintr-o masă de cereale. Dispozitivul funcționează de obicei pe principii densimetrice, optice ori refractometrice, fiind o uneltă structurală utilizată în laboratoarele analitice mai vechi sau în fabricile de amidon pentru controlul rapid al materiei prime.
• analistic — Care aparține analizei sau care procedează prin analiză; metodă sau proprietate structurală bazată pe descompunerea unui întreg în elementele sale componente pentru a-i înțelege natura și mecanismele interne. În lingvistică, descrie limbile sau formele gramaticale care exprimă raporturile sintactice cu ajutorul cuvintelor ajutătoare (prepoziții, conjuncții, verbe auxiliare) și nu prin flexiune (sufixe, prefixe, desinențe), așa cum se întâmplă în cazul limbilor sintetice.
• analitic — Care se bazează pe analiză, care folosește analiza ca metodă principală de cercetare sau care aparține acesteia. În matematică, se referă la ramuri care utilizează metode algebrice și calculul diferențial (geometrie analitică) sau la funcții care pot fi dezvoltate în serie de puteri. În lingvistică, descrie limbile în care raporturile gramaticale se exprimă prin cuvinte ajutătoare separate (prepoziții, articole, verbe auxiliare) și prin topica frazei, spre deosebire de limbile sintetice bazate pe flexiune.
• anima — În psihologia analitică junghiană, componenta feminină arhetipală inconștientă din psihicul unui bărbat, acționând ca o punte structurală către sine și inconștientul colectiv. În filozofia clasică, termenul desemnează principiul vital sau sufletul care dă viață materiei. Ca formă verbală (a anima), reprezintă acțiunea de a însufleți, a da viață, a dinamiza un grup, o discuție sau a realiza desene animate prin tehnici de proiecție succesivă.
• animo — Principiu masculin inconștient prezent în psihicul feminin, folosit ca variantă sau corelat lexical al termenului 'animus' din psihologia analitică jungiană. În sens larg, cuvântul desemnează intenția profundă, starea de spirit, curajul sau energia vitală ce guvernează acțiunile unui individ, fiind adoptat parțial în terminologia modernă din rădăcini etimologice latinești și spaniole pentru a descrie impulsul dinamic al conștiinței.
• antipolară — O dreaptă sau o curbă geometrică derivată care este asociată unui punct fix (numit pol) în cadrul unei transformări geometrice duale bazate pe inversiune, având proprietăți contrare sau simetrice în raport cu o polară clasică. Acest element structural este utilizat în geometria proiectivă superioară pentru studiul sistemelor de coordonate polare inverse și al proprietăților de tangență ale conicelor.
• areometric — Care aparține areometrului, privitor la areometru sau care se bazează pe măsurători efectuate cu ajutorul acestui instrument hidostatic utilizat pentru determinarea densității relative a lichidelor ori a concentrației soluțiilor. În sens tehnic structural, descrie o metodă, o scală gradată sau o procedură experimentală bazată pe principiul lui Arhimede, folosită în laboratoare pentru analiza fluidelor industriale, a produselor lactate ori a băuturilor alcoolice.
• areopicnometru — Instrument de laborator hibrid utilizat pentru măsurarea cu înaltă precizie a densității lichidelor sau a greutății specifice a soluțiilor chimice. Acest dispozitiv structural combină principiul hidostatic de funcționare al areometrului (bazat pe volumul de lichid dezlocuit) cu tehnica volumetrică rigidă a picnometrului, asigurând o calibrare și o acuratețe superioară prin eliminarea parțială a erorilor cauzate de variațiile de temperatură ambientală.
• argentometru — Instrument de măsură industrial sau aparat de laborator utilizat în analizele volumetrice (argentometrie) pentru a determina concentrația ionilor de halogenuri dintr-o soluție sau pentru a măsura puritatea aliajelor de argint. În sens structural-ingineresc, argentometrul modern folosește senzori potențiometrici sau celule fotometrice capabile să detecteze cu precizie punctul de echivalență în timpul titrării cu o soluție standardizată de azotat de argint.