#ancheta

• anchetă — Acțiunea de a cerceta sistematic o problemă, o infracțiune sau o situație de interes public și rezultatul acesteia; ansamblu de investigații, audieri și strângeri de probe efectuate de o autoritate judiciară, o comisie administrativă sau de către jurnaliști pentru a stabili adevărul factual și a identifica persoanele responsabile.
• anchetare — Acțiunea de a ancheta o persoană sau o situație; procesul dinamic și procedural prin care suspecții, martorii sau persoanele implicate într-un caz sunt supuse interogatoriilor și verificărilor legale pentru stabilirea implicării lor într-o faptă ilicită.
• anchetat — Care face obiectul unei anchete penale, administrative sau jurnalistice; persoană fizică sau juridică supusă cercetărilor oficiale sau audierilor de către organele de urmărire penală sau de către o comisie de investigație pentru stabilirea gradului de vinovăție sau de implicare într-o faptă ilicită.
• anchetatoare — Femeie care efectuează o anchetă penală, administrativă sau jurnalistică; specialistă (procuror, polițistă, inspectoare sau jurnalistă de investigație) însărcinată cu strângerea probelor, audierea persoanelor implicate și descoperirea adevărului într-un caz.
• anchetator — Persoană oficială (procuror, ofițer de poliție judiciară sau inspector) autorizată prin lege să efectueze cercetări, să strângă probe, să audieze martori și suspecți în scopul elucidării unei infracțiuni sau a unei situații litigioase. În sens extins, termenul desemnează și un jurnalist sau specialist care desfășoară investigații independente pe cont propriu.
• anchetor — Persoană însărcinată oficial cu efectuarea unei anchete; anchetator sau investigator oficial desemnat de o autoritate publică sau comisie specială pentru a colecta probe, a audia persoane și a întocmi un raport referitor la un caz administrativ, disciplinar ori penal.
• autosesiza — A lua în mod oficial și autonom măsuri de investigare sau de cercetare cu privire la o faptă, o neregulă sau o infracțiune, din proprie inițiativă, fără a aștepta o plângere, o denunțare sau o sesizare formală din exterior. Această acțiune juridică sau administrativă este declanșată de obicei în urma constatării directe a faptelor de către instituția competentă sau ca urmare a informațiilor apărute în mass-media.
• autosesizare — Acțiunea de a se autosesiza și rezultatul ei; actul procedural sau administrativ prin care o autoritate competentă constată din oficiu existența unei fapte penale, civile ori administrative și inițiază o acțiune oficială, fără a exista o plângere prealabilă depusă de o parte vătămată. Este un instrument juridic esențial pentru protejarea interesului public și combaterea criminalității sau a corupției instituționale.