#anchi

• anchiraș — Formă diminutivală regională pentru termenul anchir; desemnează o măsură mică (o palmă mică de copil) sau o legătură fină, restrânsă, de fire textile obținută în timpul procesului casnic de depănare a bumbacului ori mătăsii.
• Anchise — Personaj legendar din mitologia greacă și romană, rege al dardanilor din Troada, faimos pentru frumusețea sa care a atras-o pe zeița Afrodita (Venus), cu care l-a zămislit pe eroul Eneas. În timpul distrugerii Troiei, fiind bătrân și paralizat, a fost salvat din flăcări de către fiul său, care l-a purtat pe umeri, devenind un simbol universal al pietății filiale în opera 'Eneida' de Virgiliu.
• anchises — Variantă ortografică și formă adaptată direct din limba latină pentru numele propriu Anchise, prințul dardan din Troada care a fost tatăl eroului troian Eneas. Reprezintă o grafie des întâlnită în edițiile critice și traducerile academice ale epopeii 'Eneida' de Virgiliu.
• anchisiades — Formă de patronimic de origine greacă utilizată în literatura clasică (în special de către poetul Virgiliu în 'Eneida') însemnând 'fiul lui Anchise'. Acest apelativ solemn este folosit exclusiv pentru a-l desemna pe eroul troian Eneas, subliniind legătura sa profundă cu tatăl său și noblețea descendenței sale divine.
• anchisiadul — Formă românizată și articulată a patronimicului latin 'Anchisiades', însemnând în mod literal 'fiul lui Anchise'. Acest apelativ poetic și solemn este utilizat exclusiv în traducerile clasice ale epopeii 'Eneida' de Virgiliu pentru a-l desemna pe eroul troian Eneas, subliniind pietatea filială și descendența sa nobilă.
• anchiteriu — Gen de mamifere perisodactile fosile din miocen, considerat un strămoș tridactil al calului modern (genul Anchitherium). Era de mărimea unui ponei mic, adaptat la viața de pădure, având dinți cu coroană joasă, potriviți pentru mestecarea frunzelor moi, și picioare terminate cu trei degete funcționale care împiedicau scufundarea în solul jilav.
• anchitherium — Formă de scriere în latina științifică pentru anchiteriu; gen fosil de ecvidee primitive tridactile care au trăit în Miocen în America de Nord, Europa și Asia. Acest mamifer de talie mică reprezintă o verigă evolutivă majoră, făcând trecerea de la formele primitive de pădure la ecvideele adaptate stepelor deschise.
• anfiox — Animal marin de dimensiuni mici, cu corpul translucid, ascuțit la ambele capete, lipsit de craniu, vertebre și membre, aparținând încrengăturii cordatelor, subclasa cefalocordatelor (Branchiostoma lanceolatum). Din punct de vedere structural, animalul posedă o cordă dorsală permanentă pe tot parcursul vieții, reprezentând o verigă cheie în studiul evolutiv al anatomiei comparate a vertebratelor.
• antirevanșard — Care se opune revanșismului, politicii de revanșă sau curentelor ideologice care urmăresc răzbunarea unei înfrângeri militare ori politice anterioare. În context diplomatic și istoric, termenul caracterizează tratatele de pace, discursurile publice, alianțele sau doctrinele de stat menite să descurajeze mișcările naționalist-radicale care vor să redeschidă conflicte teritoriale vechi, promovând în schimb stabilitatea geopolitică și reconcilierea etnică.
• anxiolitic — Care diminuează, calmează sau suprimă starea de anxietate și tensiunea psihică; (substantiv) substanță medicamentoasă sau preparat farmaceutic utilizat în tratamentul tulburărilor anxioase, acționând asupra sistemului nervos central pentru restabilirea echilibrului emoțional.
• Armina — Gen taxonomic de melci de mare fără cochilie (nudibranchiate) din familia Arminidae, răspândiți în apele oceanice globale; de asemenea, prenume feminin rar întâlnit în spațiul internațional, având posibile rădăcini germanice sau persane ancestrale.
• artroclazie — Operație chirurgicală sau manevră ortopedică forțată constând în ruperea ori distrugerea aderențelor fibroase și a calusului vicios dintr-o articulație anchilozată, realizată cu scopul de a-i reda mobilitatea structurală pierdută. Această procedură invazivă se execută de obicei sub anestezie generală pentru a permite mobilizarea bruscă a segmentelor osoase blocate.
• ataraxic — Care se referă la ataraxie, care produce sau induce o stare de liniște perfectă, calm absolut și imperturbabilitate sufletească. În filozofia antică (stoicism, epicureism), descrie atitudinea înțeleptului eliberat de pasiuni și frici. În medicina și farmacia modernă, termenul este utilizat ca adjectiv sau substantiv pentru a desemna un medicament tranchilizant ori sedativ capabil să reducă anxietatea fără a altera starea de conștiență.