#anchi

• abranhial — Care este lipsit de branhii (organele respiratorii specifice organismelor acvatice); care nu posedă un sistem respirator branhiat, realizând schimburile de gaze fie prin intermediul plămânilor, fie direct prin aparatul cutanat (piele); (despre stadii evolutive) fază din dezvoltarea unui organism în care aparatul respirator respirator acvatic nu s-a format încă sau s-a atrofiat complet.
• acampsie — Stare patologică clinică manifestată prin rigiditate musculară extremă, inflexibilitate totală sau pierderea completă a mobilității unei articulații ori a unui membru, împiedicând orice formă de flexie. Această afecțiune severă este adesea rezultatul unei anchiloze osoase, a unei cicatrizări fibroase retractile după traumatisme majore, sau a unor tulburări neurologice spastice avansate, necesitând intervenție kinetoterapeutică intensă sau chirurgie corectoare.
• actinodrom — Despre nervaţiunea frunzelor; caracterizat printr-o structură în care trei sau mai multe nervuri principale pornesc radiar dintr-un singur punct central situat la baza limbului (de la inserția pețiolului) și diverg spre marginea sau vârful frunzei. Acest model anatomic structural este specific multor familii de plante dicotiledonate (cum ar fi la frunza de arțar sau de viță-de-vie), asigurând o distribuție uniformă a sevei brute pe întreaga suprafață foliară.
• Aeneas — Eneas; erou troian celebru, fiul zeiței Afrodita (Venus) și al muritorului Anchises, personaj central în Iliada lui Homer și protagonistul epopeii Eneida de Virgiliu. După căderea Troiei, el a navigat spre Italia, devenind conform legendei strămoșul mitic al romanilor și fondatorul dinastiei din care se vor trage Romulus și Remus.
• Aichryson dichotomum — Specie de plantă suculentă anuală sau bienală din familia Crassulaceae, originară din Insulele Canare și Azore. Este caracterizată printr-o ramificare dichotomizată simetrică (furcată în două direcții egale), tulpini cărnoase verzi-purpurii acoperite cu perișori glandulari fini și inflorescențe lax-ramificate cu flori galbene-aurii, fiind cultivată structural ca plantă de colecție.
• Amchise — Formă adaptată lingvistic în limba română sau variantă ortografică rară pentru numele mitologic Anchise (lat. 'Anchises', gr. 'Ankhises'), tatăl eroului troian Eneas. În mitologia clasică, este un prinț troian iubit de zeița Afrodita, salvat de fiul său din flăcările Troiei și transportat pe umeri în timpul rătăcirilor către Italia, reprezentând un simbol ancestral al pietății filiale și al legăturii cu originile sacre ale Romei.
• Amelanchier — Gen de plante erbacee, arbuști sau arbori mici din familia Rosaceae, originar în principal din regiunile temperate ale Americii de Nord, cunoscut popular sub numele de 'merișor de miere' sau 'pomul de stafide'. Aceste plante sunt cultivate structural pentru calitățile lor ornamentale (flori albe spectaculoase primăvara, frunziș colorat toamna) și pentru fructele lor comestibile, mici, globuloase, de culoare purpuriu-închis, extrem de dulci și bogate în antioxidanți.
• Amelanchier alnifolia — Specie de arbust fructifer și ornamental din genul Amelanchier, familia Rosaceae, originară din vestul Americii de Nord, cunoscută popular sub numele de 'saskatoon berry' sau 'merișor de miere cu frunze de arin'. Planta se caracterizează structural prin tulpini erecte, frunze ovale cu margini dințate asemănătoare cu cele ale arinului și ciorchini de flori albe, urmate de fructe globuloase de culoare purpuriu-închis spre negru, dulci și căutate pentru consumul proaspăt sau procesare industrială.
• Amelanchier arborea — Specie de arbore mic sau arbust de dimensiuni mari din genul Amelanchier, familia Rosaceae, nativă din estul Americii de Nord, cunoscută popular sub numele de 'downy serviceberry' sau 'irga de copac'. Această plantă atinge dimensiuni mai mari decât alte specii înrudite și se remarcă structural prin scoarța netedă, cenușie, frunzele tinere acoperite de un pufoșenie fină (bumbac) și inflorescențele pendule, albe, care apar primăvara devreme înainte de înfrunzirea completă.
• Amelanchier canadensis — Specie de arbust sau arbore de dimensiuni mici din genul Amelanchier, familia Rosaceae, originară din estul Americii de Nord și al Canadei, cunoscută popular sub numele de 'merișor canadian' sau 'shadblow serviceberry'. Planta crește structural în zone umede, mlaștini ori păduri inundabile și se caracterizează prin tufe dense, cu tulpini multiple, flori albe grupate în ciorchini erepți și fructe globuloase comestibile, negre-purpurii, extrem de apreciate de fauna sălbatică.
• Amelanchier laevis — Specie de arbore mic sau arbust foios din genul Amelanchier, familia Rosaceae, nativă din estul Americii de Nord, cunoscută popular sub numele de 'merișor neted' sau 'smooth serviceberry'. Se distinge structural de alte specii prin frunzele sale complet lipsite de perișori (netede, glabre) încă de la apariție, care au o nuanță bronz-purpurie spectaculoasă în faza tânără, completând decorul oferit de ciorchinii pendenți de flori albe ca zăpada.
• Amelanchier ovalis — Specie de arbust foios din genul Amelanchier, familia Rosaceae, remarcabilă prin faptul că este singura specie din acest gen nativă de pe continentul european, inclusiv în zonele muntoase și calcaroase din România, unde este cunoscută popular sub numele de 'păducel negru' sau 'irga europeană'. Planta prezintă o coroană rară, frunze rotunjite ori eliptice cu margini fin dințate și flori albe cu petale înguste, urmate de fructe globuloase mici, negre-albăstrui, comestibile, dulci-acrișoare și bogate în taninuri.
• anchi — Termen regional sau vernacular utilizat în anumite lucrări floristice pentru a desemna specii de plante erbacee adaptate solurilor sărăturoase sau calcaroase (uneori corelat cu genul Anchusa sau plante similare din familia Boraginaceae). Se remarcă prin tulpini pubescente și flori de nuanțe intense, având un rol ecologic specific în stabilizarea biotopurilor locale.
• anchicel — Denumire populară sau regională atribuită unor plante erbacee din familia Boraginaceae (corelate adesea cu genul Anchusa sau mărgăritar), caracterizate prin peri rigizi pe tulpini și frunze, și flori mici, intens colorate în nuanțe de albastru, violet sau roșu. Planta crește spontan în zone rurale, pe marginea drumurilor sau prin pârloage, fiind utilizată uneori în medicina empirică tradițională.
• anchil — Termen tehnic învechit sau variantă ortografică rară pentru radicalul chimic alchil; grupă funcțională monovalentă monatomică saturată, derivată formal dintr-un alcan prin îndepărtarea unui atom de hidrogen (având formula generală CnH2n+1). Joacă un rol fundamental în sinteza compușilor organici și în definirea structurilor moleculare complexe.
• anchilo- — Element prim de compunere savantă (prefixoid) provenit din limba greacă (ankylos - încovoiat, strâmb, rigid, sudat), utilizat în terminologia medicală și biologică pentru a introduce semnificația de rigiditate, anchiloză, sudură anormală, curbură nefirească sau imobilizare a unei articulații ori structuri anatomice.
• anchiloblefaron — Afecțiune oftalmologică rară, congenitală sau dobândită (în urma unor arsuri chimice, traume ori inflamații severe), caracterizată prin sudarea parțială sau totală a marginilor pleoapelor superioară și inferioară de-a lungul fantei palpebrale, ducând la îngustarea deschiderii ochilor sau la imposibilitatea completă de a deschide ochiul afectat.
• anchiloceras — Gen de amoniți fosili din perioada Cretacicului timpuriu, caracterizat printr-o cochilie parțial derulată sau îndoită în forme neobișnuite, adesea cu o porțiune inițială spiralată urmată de un segment drept și o curbură finală în formă de cârlig. Reprezintă un organism de referință în biostratigrafie pentru datarea precisă a straturilor geologice marine.
• anchilocheilie — Malformație congenitală rară sau afecțiune cicatriceală dobândită (în urma unor traume severe, arsuri sau ulcerații), caracterizată prin fuziunea parțială ori totală a buzelor sau prin aderența anormală a buzelor la gingii, determinând limitarea severă a deschiderii cavității bucale și dificultăți majore în masticație, fonație și igienă.
• anchilochelie — Malformație structurală sau trăsătură morfologică specifică unor artropode ori moluște, caracterizată prin sudarea, anchilozarea sau imobilizarea parțială ori totală a cleștilor, chelicerelor ori a marginilor pliului cochilier, împiedicând mișcarea normală de prindere sau articularea funcțională a apendicelor.