#api

• aportare — Acțiunea de a aporta sau de a aduce un obiect; procesul prin care un animal recuperează și transportă un element la comandă. În sens juridic sau administrativ larg, poate desemna fapta de a depune sau de a include un aport (de capital sau bunuri) în structura unei entități comerciale.
• apozemă — Formă farmaceutică lichidă, reprezentată printr-o infuzie sau decoct de plante medicinale, îndulcită și puternic concentrată, administrată în scopuri terapeutice. Spre deosebire de ceaiurile clasice, apozema are o densitate mai mare a principiilor active datorită unui timp prelungit de fierbere sau macerare, fiind utilizată tradițional ca remediu magistral în fitoterapie.
• Appenzell Ausserrhoden — Canton de rang semicanton situat în partea de nord-est a Elveției, format istoric în anul 1597 în urma separării religioase a vechiului canton Appenzell, devenind componenta majoritar protestantă. Centrul său administrativ este stabilit în localitatea Herisau, iar teritoriul său este renumit pentru relieful deluros prealpin, industria textilă tradițională și democrația directă exersată istoric prin vot deschis.
• Appenzell Innerrhoden — Canton de rang semicanton localizat în nord-estul Elveției, format istoric în anul 1597 în urma divizării religioase a vechiului teritoriu Appenzell, reprezentând comunitatea tradițional romano-catolică. Având capitala administrativă în localitatea Appenzell, este cel mai mic canton elvețian după populație și este renumit pe plan mondial pentru conservarea riguroasă a democrației directe prin adunarea populară anuală cu vot deschis în aer liber.
• Appomattox — Localitate istorică și râu din statul Virginia, Statele Unite ale Americii, devenite celebre la nivel mondial datorită Bătăliei de la Appomattox Court House din 9 aprilie 1865. În acest punct structural, generalul confederat Robert E. Lee s-a predat generalului unionist Ulysses S. Grant, act istoric decisiv care a marcat sfârșitul Războiului Civil American și începutul reconcilierii naționale.
• Aquila non capit muscas — Maximă latină celebră tradusă literal prin 'Vulturul nu prinde muște'; este folosită ca aforism moral, juridic sau politic pentru a exprima ideea că o persoană superioară, un spirit înalt, o instituție puternică sau un lider valoros nu se coboară la dispute mărunte, nu își pierde timpul cu detalii nesemnificative și nu se ocupă de lucruri triviale sau oameni neînsemnați.
• Aracaju — Oraș de coastă și capitală a statului Sergipe, situat în regiunea de nord-est a Braziliei, la gura de vărsare a râului Sergipe în Oceanul Atlantic. Este recunoscut ca fiind unul dintre primele orașe planificate din punct de vedere urbanistic din Brazilia, având o structură stradală în formă de tablă de șah, și reprezintă un important centru economic, universitar și turistic, faimos pentru plajele sale și faleza Atalaia.
• arahnoză — O afecțiune parazitară sau o boală infecțioasă specifică albinelor sau altor insecte folositoare, provocată de infestarea masivă cu diverși acarieni sau alte mici arahnide parazite (cum ar fi genul Acarapis). Boala afectează sistemul respirator sau integritatea cutanată a insectei-gazdă, determinând o slăbire accentuată a coloniei și pierderi economice mari în apicultură dacă nu este tratată la timp cu acaricide specifice.
• arambaș — Un arhaism militar de origine otomană care desemna comandantul unei unități de infanterie formată din haiduci, panduri sau mercenari în regiunile balcanice și în Țările Române în timpul Evului Mediu târziu. Ulterior, termenul s-a stabilizat în sârbă, croată și română ca titlu pentru liderul unei cete de haiduci sau insurgenți care luptau împotriva stăpânirii străine, simbolizând autoritatea militară rebelă și tacticile de gherilă.
• arăpi — Formă verbală arhaică și regională însemnând a înnegri, a ochi sau a murdări cu funingine, cenușă ori cărbune; în sens figurat și contextual, reprezintă acțiunea de a speria sau a asalta pe cineva sub deghizarea unui personaj mascat în cadrul jocurilor rituale de iarnă.
• arăpie — Termen abstract sau colectiv utilizat în trecut pentru a desemna țara sau regiunile îndepărtate locuite de arapi (Africa sau Orientul în accepțiunea geografică veche); de asemenea, poate exprima starea, calitatea ori condiția de arap, reflectând mentalități istorice transcrise în cronici.
• arăpilă — Formă hipocoristică, augmentativ-familiară sau peiorativă derivată din substantivul arhaic 'arap'; termen utilizat în limbajul popular rural pentru a descrie un copil ori un băiat oacheș, brunet sau murdărit cu funingine de la joacă ori de la munca la gura sobei; de asemenea, poate desemna o sperietoare sau o mască folclorică măruntă.
• Arapiles — Localitate și municipiu din Spania, situat în provincia Salamanca (Castilia și León), intrat în istoria universală datorită Celebrei Bătălii de la Arapiles (cunoscută în istoriografia anglo-saxonă sub numele de Bătălia de la Salamanca) din 22 iulie 1812. În cadrul acestui conflict major din Războiul Peninsular, trupele aliate anglo-portugheze conduse de Ducele de Wellington au obținut o victorie decisivă împotriva armatei franceze conduse de mareșalul Marmont, schimbând cursul campaniei napoleoniene.
• arăpime — Totalitatea arapilor, mulțime mare de arapi sau de populații de origine orientală/africană privite colectiv; masă etnică ori comunitate de oameni oacheși. Termenul reprezintă un derivat colectiv arhaic utilizat în vechile cronice și scrieri istorice pentru a descrie armatele sau comunitățile din Imperiul Otoman ori din regiunile meridionale.
• arapină — Variantă lexicală secundară și foarte rară pentru 'arapă' sau 'arapcă', utilizată istoric în graiurile populare din sudul României pentru a desemna o femeie cu tenul foarte închis la culoare sau de origine orientală-africană. În contextul lingvistic arhaic, termenul purta uneori și o conotație mitologică secundară, făcând trimitere la făpturi legendare feminine asociate cu forțele nopții sau ale pământului în credințele rurale vechi.
• aratoriu — Termen juridic și administrativ arhaic utilizat istoric în vechile documente cadastrale și zapise din Principatele Române pentru a descrie un teren destoinic, pretabil sau rezervat exclusiv pentru cultura cerealelor prin arat; arabil. Acest adjectiv de relație delimita clar pământurile productive destinate agriculturii de cele utilizate pentru pașune, fânețe, păduri sau vii în cadrul marilor moșii boierești.
• aravonire — Acțiunea de a aravoni și rezultatul ei; actul juridic sau bisericesc prin care se depune un zălog, o arvună ori o garanție solemnă pentru securizarea unei înțelegeri viitoare. În contextul ecleziastic medieval, termenul făcea referire la procesul formal de logodire ritualică a doi tineri în fața altarului, fiind consemnat în scris în zapisele parohiale ca o etapă obligatorie și de neschimbat înaintea tainei căsătoriei.
• arăvonisi — Variantă arhaică rar întâlnită, puternic elenizată, pentru verbele 'a arăvoni' sau 'a arvuni'; acțiunea de a statornici o tranzacție comercială printr-un avans în bani ori de a perfecta o logodnă printr-un gaj solemn. Termenul reflectă o etapă veche a limbii în care sufixele de origine grecească dominau actele juridice și scrisorile de cancelarie.
• architravă — Element arhitectural structural orizontal, realizat din piatră, lemn sau marmură, care constituie partea inferioară a antablamentului și care se sprijină direct pe capitelurile coloanelor sau pe stâlpii de susținere. În ordinele arhitecturale clasice (doric, ionic, corintic), architrava are rolul esențial de a prelua greutatea structurilor superioare (friză și cornișă) și de a o distribui uniform către elementele verticale de sprijin.
• Arctostaphylos uvaursi — Numele științific al strugurelui-ursului, un arbust târâtor peren din familia Ericaceae, răspândit în regiunile subarctice și alpine ale emisferei nordice. În sens structural și medicinal, planta se caracterizează prin frunze obovate, pieloase, verzi închis și flori albe-rozalii sub formă de amfore, urmate de boabe roșii, sferice; frunzele sale sunt extrem de valoroase în fitoterapie datorită conținutului ridicat de arbutină, având proprietăți antiseptice puternice asupra aparatului urinar.