#apiaceae

• aegopodium — Gen de plante erbacee perene din familia Apiaceae (Umbelliferae), nativ în zonele temperate ale Eurasiei, remarcabil prin rizomii săi subterani extrem de viguroși și invazivi. Specia sa tip este Aegopodium podagraria (cunoscută popular ca piciorul caprei), o plantă medicinală utilizată istoric în tratarea gutei, caracterizată prin frunze compuse asemănătoare cu cele ale bozului și inflorescențe de tip umbelă cu flori mici albe.
• aerel — Denumire populară sau regională atribuită unor specii de plante din genul Ferula (cum este ochiul-boului-sălbatic sau degetărița), plante erbacee din familia Apiaceae caracterizate structural prin tulpini înalte, ramificate și umbele mari de flori gălbui ori albe, ce cresc de regulă în zone montane stâncoase sau pajiști uscate.
• Aletes — 1. În mitologia greacă, numele purtat de mai multe personaje, printre care fiul lui Egist și al Clitemnestrei, devenit rege al Micenei, ucis ulterior de Oreste. 2. În botanică, un gen taxonomic rar de plante erbacee din familia Apiaceae (umbelifere), native în principal în zonele muntoase din vestul Americii de Nord.
• aneto — Denumire rară, neologică sau variantă regională utilizată ocazional în lexiconul botanic și gastronomic pentru a desemna mărarul (Anethum graveolens) ori o varietate înrudită de plante aromatice din familia Apiaceae. În context culinar internațional, termenul este împrumutat structural din limbile romanice vestice pentru a descrie frunzele și semințele folosite drept condiment datorită uleiurilor eterice cu proprietăți carminative și aromatice puternice.
• Angelica archangelica — Denumirea științifică (în latină) pentru angelică (sau anghelică), o plantă erbacee bienală sau perenă din familia Apiaceae (Umbelliferae), nativă din regiunile temperate ale Europei de Nord și Asiei. Planta se remarcă printr-o tulpină robustă, cilindrică și goală în interior, care poate atinge până la 2-2,5 metri înălțime, purtând inflorescențe mari, globuloase, sub formă de umbele cu flori mici alb-verzui. Rizomul și rădăcinile sale cărnoase produc un suc lăptos aromat și sunt intens valorificate în industria farmaceutică pentru proprietățile lor antispastice, carminative, tonice și digestive, precum și în producția de lichioruri fine, bitteruri sau în cofetărie (tulpinile confiate).
• Angelica silvestris — Denumirea științifică (cu varianta ortografică 'sylvestris') pentru angelica de pădure, o plantă erbacee robustă, perenă sau bienală, din familia Apiaceae (Umbelliferae), nativă în regiunile temperate ale Europei și Asiei. Planta atinge o înălțime de până la 2-2,5 metri și se caracterizează printr-o tulpină cilindrică, fistuloasă (goală pe interior) și adesea purpurie, frunze mari dublu sau triplu penat-sectate și inflorescențe mari sub formă de umbele compuse, plate sau ușor rotunjite, cu flori numeroase de culoare albă, roz sau roșiatică ce înfloresc la sfârșitul verii. Crește spontan în locuri umede, lunci, zăvoaie și la liziera pădurilor, având proprietăți melifere și medicinale similare cu ruda sa de cultură, însă cu o acțiune terapeutică mai blândă.
• angelină-sălbatică — Denumire populară compusă ce desemnează specia de angelică de pădure (Angelica silvestris), o plantă erbacee perenă, robustă, nativă în zonele de luncă și lizieră din România. Se diferențiază de varianta de cultură prin talia adesea mai zveltă, tulpina pronunțat purpurie și umbelele florale mai plate, fiind utilizată în medicina populară ca un substituent cu acțiune terapeutică mai temperată pentru afecțiunile respiratorii și digestive.
• anghelică — Variantă ortografică tradițională, regională sau arhaică pentru 'angelică' (Angelica archangelica); plantă erbacee robustă din familia umbeliferelor, cu tulpini înalte, inflorescențe mari globuloase și un miros puternic aromat. În fitoterapia tradițională, rădăcinile și rizomii săi bogați în uleiuri esențiale sunt colectați toamna pentru prepararea de remedii gastrice, antispastice și tonice. Ca adjectiv (formă feminină pentru anghelic), descrie o trăsătură caracterizată prin blândețe pură, nevinovăție sau frumusețe ideală ce amintește de un înger.
• apium — Gen de plante erbacee din familia Apiaceae (Umbelliferae), răspândite la nivel mondial, a cărui specie cea mai cunoscută și cultivată pe scară largă pentru calitățile sale aromatice și nutriționale este Apium graveolens (țelina comună, inclusiv varietățile pentru rădăcină, frunze și pețiol/apio).
• asmățuiu-sălbatic — Denumire comună pentru mai multe specii de plante din familia Apiaceae (cum ar fi Anthriscus sylvestris sau Chaerophyllum temulum) care cresc libere în natură; deși seamănă izbitor cu asmățuiul folosit drept condiment, are un gust mult mai puternic și frunze mai aspre. Unele varietăți pot fi toxice, motiv pentru care culegerea sa din flora spontană necesită o identificare botanică foarte riguroasă.
• Astrantia major — O specie de plantă erbacee perenă din familia Apiaceae, nativă în regiunile montane din Europa Centrală și de Est, inclusiv în pajiștile și poienile din Carpați. Se remarcă structural prin frunze palmat-lobate și inflorescențe deosebite în formă de umbrelă simplă, compactă, înconjurate de bractee involucrale lungi, membranoase și adesea colorate în roz, alb sau purpuriu, care îi conferă aspectul unei stele geometrice radiante.
• Astrantia minor — O specie de plantă erbacee perenă, de dimensiuni mai mici, aparținând genului Astrantia din familia Apiaceae, nativă în regiunile montane înalte din sud-vestul și centrul Europei (în special în Alpi și Pirinei). Se caracterizează structural prin frunze adânc divizate în 7-9 lobi înguști și umbrele florale delicate, de mici dimensiuni, înconjurate de bractee involucrale albe sau verzui, fiind adaptată la solurile silicioase și grohotișurile umbroase.
• Athamanta cretensis — Numele științific al unei specii de plante erbacee perene din genul Athamanta (familia Apiaceae), cunoscută popular sub numele de mărarul-cerbului de Creta. Este o plantă specifică regiunilor montane calcaroase și pantele stâncoase din Europa de Sud (în special insula Creta și regiunea mediteraneană), caracterizată prin frunze fin divizate, tulpini păroase și inflorescențe sub formă de umbele albe, fiind studiată pentru conținutul său bogat în uleiuri esențiale aromatice.