#arad

• Abilene — Termen utilizat în psihologia medicală, managementul riscului clinic și bioetică prin conceptul 'Paradoxul Abilene'; descrie situația în care o echipă medicală sau un grup de specialiști ia o decizie colectivă greșită (de exemplu, un plan de tratament riscant), deși individual fiecare membru consideră că decizia este incorectă, din cauza fricii de a contrazice consensul aparent al grupului.
• Abul-Faradj — Numele arab al lui Bar Hebraeus (Ghiyath al-Din Abu al-Faraj ibn al-Ibri), ilustru savant, medic, filosof și teolog creștin iacobit din secolul al XIII-lea, considerat unul dintre ultimii mari polimați ai Orientului creștin. Operând într-un context marcat de invaziile mongole, el a redactat cronici universale monumentale și tratate teologice esențiale în limbile siriacă și arabă, conservând o cantitate imensă de cunoștințe din antichitatea clasică și știința islamică într-o perioadă de profundă criză culturală.
• Acacia armata — O specie arborescentă sau arbustivă spinoasă, nativă din Australia, recunoscută oficial în taxonomia modernă sub denumirea acceptată de 'Acacia paradoxa', dar utilizată frecvent în literatura istorică și horticolă sub sinonimul 'Acacia armata'. Planta se distinge printr-un coronament dens, ramificații unghiulare acoperite cu spini stipulari ascuțiți și filodii asimetrice, ondulate, care îi conferă un aspect impenetrabil; din acest motiv, a fost utilizată istoric pentru crearea de garduri vii defensive, fiind apreciată simultan pentru inflorescențele sale globuloase de un galben intens.
• adamic — Care aparține lui Adam, care se referă la Adam sau la perioada de dinaintea căderii omului în păcat; caracteristic stării primordiale de puritate, nevinovăție și perfecțiune a umanității. În lingvistică și mistică, termenul descrie limba ipotetică vorbită de primul om, considerată o limbă perfectă în care numele reflectau esența pură a lucrurilor numite.
• adulmec — Forma de persoana I singular a indicativului prezent și a conjunctivului prezent pentru verbul tranzitiv și intranzitiv 'a adulmeca'. Exprimă acțiunea proprie a vorbitorului de a percepe un miros, de a lua urma unui element sau, în sens figurat, de a bănui, a intui, a scruta ori a investiga o situație ascunsă, un pericol sau o oportunitate pe baza flerului și a unor indicii subtile.
• afișat — 1. Care a fost pus, lipit sau expus într-un loc public, pe un panou sau avizier pentru a fi citit ori văzut de toată lumea; anunțat oficial. 2. În informatică, descrie datele, imaginile sau textele făcute vizibile pe ecranul unui dispozitiv electronic. 3. În sens figurat și comportamental, termenul califică un sentiment, o atitudine sau o relație manifestată în mod ostentativ ori etalată public cu scopul deliberat de a atrage atenția.
• afunda — A împinge, a introduce sau a cufunda un obiect adânc într-un mediu lichid, solid sau moale; a se scufunda ori a pătrunde adânc într-un loc neumblat (pădure, mlaștină); în sens figurat, a se cufunda total într-o stare emoțională, în gânduri, studiu sau datorii.
• afurisi — A exclude o persoană din comunitatea creștină prin anatemă sau excomunicare oficială, declarând-o blestemată; a blestema, a ocărî, a certa cu asprime sau a aduce injurii verbale cuiva în limbajul cotidian. La forma reflexivă sau pasivă, descrie acțiunea de a se îndârji, a deveni rău intenționat ori a fi încăpățânat într-o greșeală.
• algaradă — 1. O altercație neprevăzută, bruscă și violentă verbal; o ceartă aprinsă sau o muștruluială neașteptată adresată cuiva. 2. În sens istoric, un atac militar surpriză sau un raid rapid de cavalerie, executat în mod strategic în timpul Evului Mediu în Peninsula Iberică. Termenul poartă o puternică încărcătură expresivă, fiind un împrumut savant folosit sporadic în literatura veche sau în cronici pentru a descrie o acțiune impulsivă, zgomotoasă sau un conflict spontan.
• Allais — Nume de familie francez de rezonanță mondială, consacrat în știință în special prin Maurice Allais (1911–2010), renumit economist și fizician francez, laureat al Premiului Nobel pentru Economie în 1988. Numele său este asociat cu fenomene paradoxale din teoria deciziei (Paradoxul lui Allais) și din fizică (Efectul Allais privind comportamentul pendulului în timpul eclipselor).
• Alvarado —
• amăgi — A induce în eroare pe cineva prin promisiuni mincinoase, aparențe înșelătoare sau vorbe meșteșugite; a ademeni, a înșela ori a păcăli. Ca verb reflexiv (a se amăgi), înseamnă a se hrăni cu iluzii deșarte, a refuza să accepte o realitate obiectivă dureroasă sau a se lăsa condus de speranțe nefondate dintr-un mecanism psihologic de autoapărare.
• amâna — Acțiunea de a fixa desfășurarea unui eveniment, a unei activități, a unei obligații sau a unei ședințe pentru o dată sau un moment ulterior celui stabilit inițial; a temporiza, a tărăgăna sau a proroga. Ca verb reflexiv (a se amâna), desemnează un fapt sau o acțiune a cărei execuție se decalează în timp din cauza unor împrejurări nefavorabile, a lipsei de cvorum sau a unor decizii administrative.
• Amaradia — Curs de apă din sud-vestul României, râu cu un bazin hidrografic important, afluent de stânga al fluviului Jiu, care străbate teritoriile județelor Gorj și Dolj. Râul își are izvoarele în Munții Gorjului și are o importanță ecologică și economică locală deosebită, alimentând pânza freatică a localităților riverane și definind relieful văilor din regiunea Olteniei.
• ambarca — Acțiunea de a urca persoane, trupe, mărfuri sau materiale la bordul unei nave, ambarcațiuni, aeronave ori vehicul de transport public în vederea efectuării unei călătorii sau a unei operațiuni logistice. Ca verb reflexiv (a se ambarca), definește faptul de a urca la bord pentru a naviga sau, în sens figurat, a se angaja ori a se lansa cu entuziasm într-o acțiune de lungă durată, o afacere complexă, un proiect riscant sau o aventură de viață.
• ambienta — A decora, a amenaja, a organiza sau a aranja elementele dintr-un spațiu interior ori exterior în scopul creării unei atmosfere specifice, plăcute, confortabile sau tematice; a crea un ambient sau o ambianță adecvată. În scenografie și cinematografie, definește procesul structural de potrivire a decorului, luminilor și recuzitei cu perioada istorică ori starea emoțională a acțiunii descrise.
• antilogic — Care contravine legilor logicii formale, rațiunii sau bunului-simț; care prezintă o structură contradictorie ce elimină posibilitatea deducției coerente. În sens filosofic, descrie un raționament aberant, o paradigmă absurdă sau un sistem de gândire paradoxal ce sfidează principiile fundamentale ale identității și non-contradicției.
• antilogie — Contradicție între două idei, afirmații, legi sau principii logice, care sunt altfel considerate valabile în mod izolat; argumentație contradictorie sau figură de stil bazată pe o opoziție conceptuală directă. În sens structural și dialectic, reprezintă o formă de antinomie sau paradox utilizată istoric în retorica clasică pentru a deconstrui discursul adversarului.
• antimonie — Formă arhaică, variantă rară sau alterare lingvistică pentru antinomie, ce desemnează o contradicție profundă dintre două legi, principii, idei sau concluzii care sunt altfel considerate valabile în mod izolat; structural, reprezintă un paradox logic sau o opoziție conceptuală insurmontabilă utilizată în argumentația filosofică ori dialectică.
• antinomic — Care conține o antinomie sau se referă la o antinomie; care exprimă o contradicție profundă și aparent insolubilă între două legi, principii, teze sau concluzii, deși fiecare dintre ele este considerată valabilă, demonstrabilă din punct de vedere logic sau justificată istoric și juridic.