#arbori

• Abronia — (Botanică) Gen de plante erbacee din familia Nyctaginaceae, native în vestul Americii de Nord, cunoscute popular sub numele de 'verbene de nisip'; (zoologie) gen de șopârle arboricole din familia Anguidae, native în America Centrală și Mexic, multe fiind specii pe cale de dispariție.
• acățele — Denumire populară și regională atribuită inflorescențelor parfumate și pendulante ale salcâmului sau ciorchinilor de flori aparținând unor plante agățătoare; flori de salcâm. În comunitățile rurale vechi, termenul era folosit la plural pentru a descrie abundența florilor albe care atârnau grațios din coronamentul arborilor de pe marginea drumurilor, fiind intens culese primăvara de gospodine pentru virtuțile lor medicinale ori pentru prepararea dulciurilor tradiționale.
• acroton — Care se referă la acrotonie; plantă, tulpină sau arbust caracterizat prin faptul că mugurii situați spre vârf (apicali) se dezvoltă mult mai puternic și mai rapid decât cei de la bază, dominând structural creșterea ramurilor. Ca substantiv, termenul descrie un tip de comportament vegetativ în care ramificarea principală se realizează exclusiv în zona superiorară a axului central, fiind o caracteristică esențială a multor specii de arbori foioși.
• adăvăsire — Acțiunea de a adăvăsi și rezultatul ei; formă substantivală arhaică sau regională folosită în trecut în locul termenului standard modern 'adăpostire' sau 'găzduire'. Desemnează procesul prin care se oferă ocrotire, refugiu, ascunziș sau plasare în siguranță a unor persoane, bunuri materiale sau animale pentru a le feri de pericole, biruri excesive sau intemperii.
• adevăsire — Formă regională sau arhaică întâlnită în anumite graiuri locale pentru actul de văsuire, adică marcarea structurală a arborilor din pădure prin crestarea scoarței cu un instrument special (văsuitor) pentru a indica hotarele, proprietatea sau arborii destinați tăierii. Acest termen reflectă tehnici tradiționale de marcare forestieră și organizare teritorială utilizate în trecut de comunitățile rurale din regiunile muntoase.
• adevesire — Acțiunea de a adevesi și rezultatul ei; formă regională pentru procesul de văsuire sau însemnare fizică, structurală, a arborilor prin crestarea parțială a mucoasei externe (scoarța) a trunchiului. Această activitate cutumiară servea drept metodă arhaică de cadastru forestier, oferind repere vizuale durabile pentru orientare și stabilirea limitelor teritoriale în comunitățile rurale.
• Aesculus — Gen de plante lemnoase, arbori și arbuști foioși aparținând familiei Sapindaceae (anterior Hippocastanaceae), răspândit în regiunile temperate ale emisferei nordice. Aceste specii sunt caracterizate structural prin frunze palmat-compuse, inflorescențe mari, erecte, sub formă de thyrs și fructe capsulare globuloase, adesea spinoase, ce conțin semințe mari cunoscute popular sub numele de castane.
• Agathis — Un gen de arbori coniferi sempervirescenți de mari dimensiuni din familia Araucariaceae, răspândiți în emisfera sudică, în special în regiunile tropicale și subtropicale din Asia de Sud-Est și Oceania. Acești arbori se remarcă prin trunchiuri masive, cilindrice, scoarță netedă și frunze neobișnuit de late pentru niște conifere, având o importanță ecologică majoră și fiind recunoscuți pentru producția de rășini naturale de înaltă calitate și lemn rezistent.
• Agathis robusta — O specie de conifer gigant din genul Agathis, familia Araucariaceae, cunoscută popular sub numele de kauri de Queensland. Acest arbore este endemic în pădurile tropicale și subtropicale din estul Australiei și Papua Noua Guinee, remarcându-se prin trunchiul său perfect drept, lipsit de ramuri inferioare, și o coroană densă, având o valoare ecologică uriașă în conservarea biodiversității și o importanță istorică majoră în industria lemnului de înaltă calitate.
• aiofil — Termen de specialitate folosit pentru a descrie plantele, arborii sau arbuștii care au proprietatea biologică structurală de a-și păstra frunzele verzi în mod persistent pe tot parcursul anului. Acest fenomen vegetal definește speciile adaptate perfect la medii climatice variabile, care nu prezintă o fază completă de desfrunzire în sezonul rece ori secetos, menținându-și activitatea fotosintetică vie și oferind un suport ecologic constant ecosistemului.
• Alangium — Un gen de plante cu flori din familia Cornaceae (sau Alangiaceae în clasificări alternative superioare), ce cuprinde specii de arbori și arbuști de dimensiuni mici și medii, răspândiți nativ în regiunile tropicale și subtropicale din Asia, Africa și Australia. Aceste plante prezintă o structură unică a petalelor lungi și recurbate și sunt recunoscute istoric în medicina tradițională chineză și ayurvedică pentru alcaloizii complecși conținuți în rădăcini și scoarță, utilizați empiric în tratarea afecțiunilor reumatice și dermatologice.
• Albizia julibrissin — Specie de arbore exotic ornamental din familia leguminoaselor, originară din Asia Centrală și de Est, cunoscută popular sub numele de 'arborele de mătase persan'; se caracterizează printr-o coroană evantai, frunze bipenate ce se închid pe timp de noapte și inflorescențe globuloase spectaculoase, compuse din stamine lungi, mătăsoase, de culoare roz-intens.
• Alnus — Gen taxonomic de arbori și arbuști foioși din familia Betulaceae, cunoscuți popular sub denumirea de arini. Caracterizat prin rădăcini cu nodozități simbiotice capabile să fixeze azotul atmosferic și prin fructe lemnoase asemănătoare unor conuri mici, genul cuprinde numeroase specii răspândite în zonele temperate și subarctice.
• Alnus glutinosa — Denumirea științifică a arinului negru (sau ariniș), o specie de arbore foios din familia Betulaceae, nativă în aproape toată Europa, Asia de Vest și nordul Africii. Acest arbore structural se dezvoltă optim în soluri excesiv de umede, mlaștini și de-a lungul cursurilor de apă, având proprietatea ecologică de a fixa azotul atmosferic în sol prin simbioză bacteriană radiculară și frunze de un verde închis, lipicioase în tinerețe.
• amentaceu — Care are structura, forma sau aspectul unui ament; care aparține plantelor din grupa amentaceelor sau este caracteristic acestora. În morfologia vegetală, descrie un organ, o inflorescență sau un înveliș floral simplificat și adaptat structural pentru polenizarea anemofilă, prezentând o dispunere densă, flexibilă și alungită a elementelor componente.
• amentifer — Care poartă sau produce amenți (mâțișori); caracteristică ecologică și morfologică a unor arbori sau arbuști ale căror inflorescențe sunt structurate sub formă de ghemotoace alungite și pendule. Acest termen definește adaptarea biologică a plantelor la polenizarea prin intermediul vântului, având elemente reproductive simplificate și expuse direct curenților de aer.
• amentiferă — Forma de feminin singular a adjectivului 'amentifer'; descrie o plantă, o familie botanică sau o inflorescență care este purtătoare de amenți (mâțișori). Se utilizează în taxonomia și ecologia vegetală pentru a califica speciile lemnoase ale căror flori masculine sau feminine sunt grupate într-un ax flexibil adaptat pentru polenizarea cu ajutorul vântului.
• anemomorfoză — Modificare morfologică sau structurală adaptativă a plantelor, provocată de acțiunea mecanică și constantă a vânturilor puternice. Acest fenomen ecologic determină deformarea coroanei arborilor (în formă de steag), piticirea vegetației sau curbarea tulpinilor pentru a reduce rezistența la aer și a supraviețui în medii expuse.
• annona — Instituție, serviciu administrativ sau taxă din Roma Antică responsabilă cu colectarea, depozitarea și distribuirea centralizată a cerealelor și a alimentelor de bază către populația urbană. În domeniul botanicii, scris cu majusculă (Annona), reprezintă un gen de arbori și arbuști tropicali din familia Annonaceae, cultivați pentru fructele lor comestibile, voluminoase și parfumate, apreciate la nivel mondial.
• arboretum — O grădină botanică specializată sau o zonă naturală amenajată destinată cultivării, colecționării și studierii științifice a unei mari varietăți de specii de arbori, arbuști și plante lemnoase, menținute în condiții optime de dezvoltare. Aceste spații servesc ca pepiniere pentru conservarea biodiversității dendrologice, aclimatizarea speciilor exotice și educația ecologică a publicului.