#aritm

• adenozină — Nucleozidă purinică fundamentală formată prin legarea structurală a unei molecule de adenină cu o moleculă de riboză. Această componentă esențială joacă roluri biologice cruciale ca element structural în compuși bioenergetici majori, precum adenozintrifosfatul (ATP), funcționând în același timp în sistemul nervos ca un neuromodulator cu efect inhibitor puternic ce reglează ciclul de somn și starea de veghe, și ca agent antiaritmic în cardiologia de urgență.
• adunare — Acțiunea de a aduna și rezultatul ei; strângerea la un loc a unor obiecte, ființe sau bunuri împrăștiate. În matematică, reprezintă operația aritmetică elementară prin care se determină suma totală a două sau mai multe numere ori mărimi. În context social și juridic, termenul desemnează o întrunire organizată, o adunare publică sau o formă de asociere colectivă a cetățenilor în scopul dezbaterii unor probleme de interes comun ori al exercitării unor drepturi democratice.
• ajmalină — Alcaloid extras din rădăcina plantei tropicale Rauwolfia serpentina, utilizat în medicină ca agent antiaritmic de clasă Ia; acționează prin blocarea canalelor de sodiu de la nivelul membranelor celulelor miocardice, prelungind perioada refractară a inimii. Este utilizat în principal pentru diagnosticarea electrocardiografică a sindromului Brugada (testul la ajmalină) și în tratamentul de urgență al tahicardiilor supraventriculare induse de sindromul Wolff-Parkinson-White.
• alicuantă — O parte fragmentară dintr-un tot sau dintr-un număr care nu îl divide exact, lăsând întotdeauna un rest în urma operației de împărțire matematică. Spre deosebire de partea alicotă, o parte alicuantă se cuprinde într-o mărime mai mare de un număr de ori plus o fracțiune (de exemplu, 5 este o parte alicuantă a lui 12, deoarece se cuprinde în el de două ori și lasă restul 2). În terminologia juridică veche, descria o cotă inegală sau reziduală.
• alodromie — Tulburare rară sau anomalie structurală în conducerea impulsurilor electrice ale inimii, caracterizată prin propagarea stimulului pe căi accesorii sau într-o direcție atipică, diferită de traseul fiziologic normal (nodul sinusal, nodul atrioventricular și fasciculul His). Acest fenomen poate duce la apariția unor aritmii severe sau a sindroamelor de preexcitație.
• aloritmie — Tulburare funcțională a ritmului caracterizată prin alternanța regulată sau periodică între faze normale și faze anormale ori patologice. În cardiologie, definește un ritm cardiac în care bătăile normale ale inimii alternează regulat cu extrasistole (cum ar fi în bigeminism sau trigeminism), iar în neurologie se referă la variații periodice aberante ale undelor cerebrale sau ale mișcărilor respiratorii.
• antilogaritm — Număr a cărui valoare logaritm într-o anumită bază dată este egală cu un număr considerat; operația inversă logaritmării, reprezentând de fapt ridicarea bazei la puterea indicată de logaritm. În sens structural și funcțional, dacă logaritm în baza b din x este egal cu y, atunci antilogaritmul lui y în baza b este egal cu x, fiind utilizat istoric în calculele numerice complexe realizate cu tabele.
• aritm — Termen tehnic rar utilizat ca element de compunere sau unitate structurală abstractă ce face referire la număr, calcul numeric sau operație aritmetică. În informatică și automatică, poate descrie o componentă elementară dintr-un algoritm computațional axat exclusiv pe manipularea cifrelor și prelucrarea structurilor cantitative, independent de variabilele algebrice complexe.
• aritmetic — Care aparține aritmeticii, care se referă la aritmetică sau care este bazat pe operațiile și regulile fundamentale ale numerelor. În matematică, termenul califică o progresie în care fiecare termen se obține prin adăugarea unei rații constante la termenul precedent, sau un calcul, un operator ori o medie obținută prin sumarea elementelor și împărțirea lor la numărul lor total.
• aritmetică — Cea mai veche și mai elementară ramură a matematicii, care se ocupă cu studiul numerelor, al proprietăților acestora și al operațiilor fundamentale precum adunarea, scăderea, înmulțirea și împărțirea. În sens educațional, reprezintă materia școlară de bază care introduce conceptele de calcul numeric primar, formând fundamentul pentru structuri algebrice avansate și teoria numerelor.
• aritmeticesc — Formă adjectivală arhaică sau regională folosită în trecut ca sinonim pentru termenul modern 'aritmetic'; privitor la aritmetică, bazat pe calculul numeric sau pe proprietățile numerelor și ale operațiilor elementare. Acest termen structural se regăsește în manualele vechi de matematică sau în documentele istorice pentru a descrie reguli, proporții, operații sau progresii numerice.
• aritmeticește — Formă adverbială arhaică utilizată cu semnificația 'din punct de vedere aritmetic' sau 'în mod aritmetic'; conform regulilor și metodelor de calcul numeric elementar. Acest adverb structural indica în textele vechi modul în care trebuia executată o operație matematică, o evaluare cantitativă sau o distribuție proporțională de bunuri.
• aritmetician — Specialist în aritmetică; matematician dedicat studiului numerelor, al proprietăților acestora și al operațiilor numerice fundamentale. În sens istoric și academic, termenul descrie o persoană care stăpânește arta calculului și a algoritmilor numerici, contribuind la dezvoltarea fundamentelor teoretice ale matematicii elementare sau ale teoriei numerelor.
• aritmeticiană — Femeie specialistă în aritmetică; matematiciană care se ocupă cu studiul teoretic sau aplicat al numerelor, al proprietăților acestora și al operațiilor numerice. Termenul evidențiază prezența și contribuția feminină în domeniul științelor exacte, desemnând o persoană cu o înaltă calificare în analiza algoritmilor de calcul.
• aritmic — Care este lipsit de ritm, cadență sau regularitate; care se desfășoară în mod neregulat, sacadat ori discontinuu. În medicină, termenul se utilizează în special pentru a descrie pulsul sau bătăile inimii care deviază de la frecvența cardiacă normală, iar în muzică sau literatură indică o compoziție sau o execuție defectuoasă care nu respectă măsura ori structura ritmică stabilită.
• aritmicitate — Însușirea, starea sau caracterul a ceea ce este aritmic; absența totală sau parțială a ritmului, a cadenței sau a regularității în desfășurarea unui fenomen biologic, fizic sau mecanic. În context clinic, reprezintă o manifestare structurală patologică ce descrie instabilitatea frecvențelor fiziologice, fiind analizată detaliat cu ajutorul diagramelor și al aparatelor de monitorizare.
• aritmie — Perturbare a ritmului cardiac normal, caracterizată prin modificarea frecvenței, regularității sau secvenței contracțiilor inimii. Această anomalie structurală și electrofiziologică apare atunci când impulsurile electrice responsabile de coordonarea bătăilor inimii nu funcționează corect, determinând inima să bată prea repede (tahicardie), prea încet (bradicardie) sau complet neregulat (cum este fibrilația atrială).
• aritmo — Element de compunere (prefixoid) împrumutat din limba greacă veche (arithmos), utilizat în terminologia științifică, tehnică sau medicală cu semnificația de 'număr', 'calcul numeric' sau, prin extensie medicală, 'ritm' (derivat structural din corelația cu bătăile numărabile ale inimii). Acesta servește la formarea unor cuvinte compuse de nișă, cum ar fi aritmomanie, aritmograf sau aritmologie.
• aritmofobie — Frică patologică, irațională și persistentă de numere, de cifre sau de efectuarea unor calcule aritmetice. Această tulburare de anxietate specifică se poate manifesta prin atacuri de panică, transpirație și dorința intensă de evitare a situațiilor ce implică interacțiunea cu date statistice, prețuri, numere de telefon sau ecuații matematice, afectând semnificativ viața cotidiană și profesională a individului.
• aritmograf — Aparat sau dispozitiv mecanic vechi folosit pentru efectuarea automată și înregistrarea grafică sau tipărirea calculelor aritmetice primare. În istoria tehnologiei de calcul, instrumentul reprezintă o etapă intermediară esențială între abac și mașinile de calcul electrice moderne, fiind utilizat în contabilitate și statistică la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea.