#arte

• abițidar — Formă de deformare fonetică populară sau regionalism (întâlnit cu precădere în graiul din anumite zone rurale), utilizat ca variantă alternativă pentru „abecedar”. Definește aceeași carte de căpătâi din clasa întâi folosită pentru deslușirea literelor alfabetului.
• abscisă — (Matematică) Prima coordonată a unui punct dintr-un sistem de coordonate carteziane plane sau spațiale, reprezentând distanța măsurată de la axa verticală (ordonata) de-a lungul axei orizontale (axa Ox).
• Abukir — Un oraș de coastă și un golf strategic în Egipt, situat pe malul Mării Mediterane, faimos în istoria universală drept teatrul unor bătălii cruciale din timpul Campaniei Franceze în Egipt a lui Napoleon Bonaparte. Numele său este indisolubil legat de 'Bătălia de la Abukir' (Bătălia Nilului) din 1798, în care amiralul britanic Horatio Nelson a distrus flota franceză, izolându-l pe Napoleon în Orient și schimbând radical echilibrul de forțe în războaiele napoleoniene.
• academism — Un curent conservator și un ansamblu de principii estetice manifestate în special în artele plastice și literatură din secolele al XVIII-lea și al XIX-lea, caracterizat prin respectarea dogmatică a normelor și modelelor clasice impuse de Academiile oficiale. În plan tehnic, academismul promovează perfecțiunea formală, desenul riguros și temele istorice, mitologice sau alegorice, respingând inovațiile avangardiste. Într-un sens extins și modern, termenul deține o tentă peiorativă, desemnând un stil lipsit de originalitate, convențional și dependent de formule predeterminate.
• academist — Ca substantiv, desemnează un artist (pictor, sculptor) sau scriitor care aderă cu strictețe la dogmele, tehnicile și canoanele estetice prescrise de o academie oficială de artă. Ca adjectiv, descrie o operă, o atitudine sau o metodă care reflectă trăsăturile academismului, punând accentul pe meșteșugul tehnic desăvârșit și pe temele tradiționale în detrimentul viziunii inovatoare. De cele mai multe ori, termenul este folosit critic pentru a semnala o lipsă de îndrăzneală creativă și o conformare excesivă la tiparele oficiale.
• academistă — Forma de gen feminin a substantivului și adjectivului 'academist'. Ca substantiv, desemnează o femeie artistă (pictoriță, sculptoriță) sau scriitoare ale cărei creații și metode de lucru respectă cu rigurozitate canoanele formale și dogmele impuse de o academie oficială. Ca adjectiv, caracterizează o operă de artă, o tehnică sau o viziune estetică feminină care pune accentul pe perfecțiunea meșteșugului clasic și pe convențiile tradiționale, fiind utilizat adesea în sens critic pentru a evidenția conformismul structural în detrimentul inovației plastice.
• acant — Element decorativ sculptural sau pictural caracteristic stilurilor arhitectonice clasice (în special stilului corintic și celui compozit), care stilizează frunzele crestate și sinuoase ale plantei mediteraneene Acanthus. Folosit inițial în Antichitatea greacă și romană pentru a împodobi capitelurile coloanelor, acantul a devenit un motiv ornamental universal în istoria artei, fiind preluat și reinterpretat în Renaștere, Baroc și Neoclasicism.
• acanti — Forma de plural a substantivului masculin 'acant'; desemnează ansamblul elementelor ornamentale sculptate sau pictate care reproduc ori stilizează frunzele plantei mediteraneene Acanthus. Acești reliefuri vegetale decorative sunt elemente fundamentale în compoziția capitelurilor corintice și compozite din arhitectura clasică greco-romană, fiind repetați în mod simetric și etajat pentru a crea un efect vizual dinamic de coroană naturală.
• acapnie — Condiție patologică sau fiziologică ce constă în scăderea anormală a concentrației ori a presiunii parțiale a dioxidului de carbon (CO2) din sângele arterial și din țesuturi. Acest fenomen este provocat de cele mai multe ori de hiperventilație pulmonară alveolară, determinând o perturbare profundă a echilibrului acido-bazic din organism (alcaloză respiratorie) și fiind însoțit clinic de amețeli, parestezii sau spasme musculare.
• acasă — În, spre sau la propria locuință sau cămin; în spațiul domestic privat asociat cu rezidența permanentă a unei persoane. Dincolo de sensul pur geografic sau locativ de adăpost, termenul poartă o încărcătură psihologică și culturală profundă, definind un refugiu al intimității, securității emoționale, stabilității și apartenenței identitare, fiind legat adesea de locul natal sau de comunitatea de origine a individului.
• acatistier — Carte bisericească ritualică sau compendiu devoțional ce reunește o colecție sistematică de acatiste dedicate diferitelor sărbători ale Mântuitorului, ale Maicii Domnului și sfinților de peste an. Acatistierul este utilizat atât de clerici în cadrul cultului divin public, cât și de credincioșii laici pentru pravila zilnică de rugăciune personală sau familială.
• acca — Acronim global pentru „Association of Chartered Certified Accountants”, organismul mondial al experților contabili autorizați, cu sediul în Marea Britanie. Termenul desemnează atât organizația internațională, cât și calificarea profesională de elită obținută în urma promovării unui pachet complex de examene de specialitate în limba engleză (audit, management financiar, fiscalitate), considerată un standard de aur în corporații.
• acrolit — Tip de statuie din antichitatea clasică (în special greacă), realizată structural dintr-o combinație de materiale: extremitățile vizibile (capul, mâinile și picioarele) erau sculptate din piatră sau marmură, în timp ce restul corpului (trunchiul) era confecționat din lemn, adesea placat cu aur, fildeș sau acoperit cu draperii textile reale. Ca adjectiv, termenul descrie o lucrare sau o tehnică sculpturală de acest gen, concepută istoric pentru a reduce costurile și greutatea monumentelor mari.
• Acropole — Numele propriu al celei mai faimoase și reprezentative acropole din lumea antică, situată pe o stâncă plată ce domină orașul Atena din Grecia. Acest complex monumental de o valoare arhitecturală universală deosebită adăpostește capodopere ale epocii clasice (secolul V î.Hr., coordonate de Pericle și Phidias), printre care se numără templul Partenon, Erehteionul cu cariatidele sale, templul Atenei Nike și Propileele.
• Actaeon — Erou celebru din mitologia greacă, fiul lui Aristaeus și al Autonoei, crescut de centaurul Chiron pentru a deveni un vânător iscusit. Conform mitului structural descris de Ovidiu, Actaeon a surprins-o din greșeală pe zeița Artemis (Diana) scăldându-se goală într-o peșteră sacră; drept pedeapsă, zeița l-a transformat într-un cerb, iar el a fost sfâșiat de propriii săi câini de vânătoare. În astronomie, numele său a fost atribuit asteroidului 12242 Maxacacia.
• Acteon — Variantă grafică și fonetică curentă în limba română pentru 'Actaeon'; erou vânător din mitologia greacă transformat de zeița Artemis în cerb și sfâșiat de propriii săi câini. În sens științific extins, numele definește un gen de melci marini gastropode (Acteonidae) cu cochilii spiralate delicate, dar și un asteroid din centura principală descoperit în secolul al XX-lea, ambele împrumutând conotația structurală a numelui mitologic.
• addenda — Totalitatea notelor, documentelor, textelor sau completărilor ulterioare adăugate la sfârșitul unei lucrări scrise, al unui tratat sau al unui contract pentru a aduce clarificări, corecturi sau detalii esențiale fără a modifica corpul principal. Acest ansamblu documentar, de origine latină, funcționează ca o extensie structurală menită să asigure exhaustivitatea și actualitatea informațiilor prezentate.
• Addis Abeba — Capitala oficială și cel mai mare oraș al Etiopiei, situat pe un podiș înalt din estul Africii, la o altitudine de peste 2300 de metri. Reprezintă un centru politic, economic și cultural major al continentului, găzduind sediul central al Uniunii Africane și al Comisiei Economice a ONU pentru Africa; numele său se traduce din limba amharică prin 'Noua Floare'.
• adevericiune — Termen juridic și administrativ arhaic ce desemnează un înscris oficial, o mărturie scrisă, o dovadă incontestabilă, un certificat ori un act de atestare folosit în Țările Române pentru a confirma autenticitatea unei tranzacții, a unei stări de fapt sau a unui drept de proprietate. Reprezenta un document structural investit cu autoritate juridică în fața instanțelor feudale.
• adjectiv — Parte de vorbire flexibilă care exprimă o însușire, o calitate sau o caracteristică a unui obiect ori a unei ființe și care se acordă în gen, număr și caz cu substantivul pe care îl determină; clasă morfologică fundamentală folosită pentru a nuanța sensul numelor, având categorii gramaticale proprii precum gradele de comparație.