#articul

• abarticular — Termen medical folosit pentru a descrie structuri, procese inflamatorii sau simptome localizate în exteriorul unei articulații, dar în imediata ei vecinătate (tendoane, ligamente, burse seroase). Reumatismul abarticular (cum sunt tendinitele sau bursitele) se manifestă prin dureri periarticulare, fără a afecta cartilajul sau membrana sinovială internă a articulației propriu-zise.
• acampsie — Stare patologică clinică manifestată prin rigiditate musculară extremă, inflexibilitate totală sau pierderea completă a mobilității unei articulații ori a unui membru, împiedicând orice formă de flexie. Această afecțiune severă este adesea rezultatul unei anchiloze osoase, a unei cicatrizări fibroase retractile după traumatisme majore, sau a unor tulburări neurologice spastice avansate, necesitând intervenție kinetoterapeutică intensă sau chirurgie corectoare.
• acromial — Care aparține acromionului (apofiza osoasă superioară a scapulei/omoplatului) sau care este situat în regiunea superioară a umărului; care face referire la structurile anatomice, vasculare sau nervoase asociate acestei proeminențe scheletice.
• acromioclavicular — Care aparține sau se referă în același timp la acromion și la claviculă; care descrie elementele articulare, ligamentare sau capsulare care unesc apofiza osoasă a scapulei cu extremitatea externă a claviculei la nivelul supero-lateral al umărului.
• acromionită — Proces patologic inflamator, acut sau cronic, localizat la nivelul acromionului ori al structurilor periarticulare imediat învecinate (cum ar fi bursa subacromială și tendoanele coafei rotatoare). Această afecțiune structurală este declanșată cel mai frecvent de microtraumatise repetate, suprasolicitare mecanică profesională ori sportivă sau fenomene degenerative locale, manifestându-se clinic prin dureri intense la ridicarea brațului, impotență funcțională parțială a umărului, edem localizat și sensibilitate acută la palpare.
• acropahidermie — Condiție clinică patologică rară, congenitală sau dobândită, caracterizată prin îngroșarea hipertrofică simetrică a pielii și a țesuturilor moi de la nivelul extremităților (mâini și picioare), asociată adesea cu deformări osteoarticulare subperiostale ale falangelor. Acest fenomen structural sever afectează elasticitatea cutonată și mobilitatea articulară fină, manifestându-se frecvent în cadrul unor sindromuri neuroendocrine complexe, cum ar fi pahidermoperiostoza (sindromul Touraine-Solente-Golé), ori ca reacție paraneoplazică secundară în afecțiunile pulmonare cronice.
• adecălea — Formă augmentată sau prelungită fonetic a adverbului 'adecăle' (adică); utilizată în graiul popular pentru a accentua o explicație sau pentru a exprima o nuanță de ironie, neîncredere ori uimire profundă în cadrul unui enunț interogativ.
• aditon — Cvasiparticulă ipotetică sau excitație colectivă structurală care apare în cadrul modelelor matematice avansate de propagare a undelor laser în medii neliniare dense; de asemenea, poate reprezenta un termen tehnic rarisim utilizat în fizica solidului. Acest element conceptual este analizat în simulările computaționale pentru a descrie interacțiunile optice coerente la nivel atomic.
• aeroion — Particulă electrică încărcată pozitiv sau negativ din atmosfera terestră, formată dintr-un atom sau o moleculă de gaz (ori un mic conglomerat de molecule atașate în jurul acestora) care a pierdut sau a câștigat unul ori mai mulți electroni sub acțiunea radiațiilor cosmice, ultraviolete sau a descărcărilor electrice.
• aerosolizare — Acțiunea de a aerosoliza și rezultatul ei; proces fizic, mecanic sau experimental prin care o substanță lichidă ori solidă este transformată în particule microscopice suspendate în aer sau într-un mediu gazos. În medicină, reprezintă tehnica fundamentală de operare a nebulizatoarelor pentru a permite administrarea eficientă a medicamentelor direct în alveolele pulmonare.
• alcidul — Forma articulată hotărât singular a substantivului 'alcid'; pasăre marină din familia Alcidae, caracteristică regiunilor reci din emisfera nordică. Termenul definește structural individul reprezentativ al acestui grup de zburătoare pelagice adaptate perfect pentru înotul și scufundarea la adâncimi microscopice.
• alde — Particulă gramaticală antepusă unor nume proprii sau unor substantive care denumesc grade de rudenie ori categorii sociale, având rolul de a exprima colectivitatea, pluralitatea sau apartenența (cu sensul de 'cei din familia lui', 'de neamul lui' sau 'din categoria lui'). În registrul colocvial, poate exprima o nuanță de desconsiderare, ironie sau aproximare grosieră.
• alelele — Forma de plural articulat hotărât a substantivului feminin alelă; definește în mod specific și direct variantele alternative ale aceleiași gene dintr-un locus cromozomial omolog, privite ca obiecte de studiu clar definite în cadrul unui organism Diploid sau al unei populații biologice.
• Alesul — 1. Persoană selectată prin vot sau desemnată oficial dintr-un grup mai mare pentru a ocupa o funcție publică ori administrativă importantă (ex. parlamentar, primar). 2. În sens religios sau mistic, cel desemnat de o divinitate pentru o misiune spirituală înaltă. 3. Folosit afectiv, desemnează partenerul ideal sau persoana iubită aleasă pentru tot restul vieții.
• alexiile — Forma articulată hotărât a pluralului substantivului alexie, desemnând în mod colectiv și specific toate tipurile, manifestările sau cazurile clinice identificate de pierdere a capacității de a citi și de a înțelege textul scris în urma unei leziuni cerebrale corticale. În literatura medicală, termenul individualizează formele de cecitate verbală studiate într-un grup de pacienți sau într-un cadru nosologic determinat.
• alifia — Forma articulată hotărâtă a substantivului 'alifie'; preparat farmaceutic sau cosmetic de consistență semisolidă, onctuoasă, obținut dintr-o bază grasă (precum vaselina, lanolina sau ceara) în care sunt încorporate substanțe active. Aceasta este destinată aplicării topice pe piele sau mucoase în scopuri terapeutice, protectoare ori de hidratare profundă.
• aluna — Forma articulată hotărât a substantivului feminin 'alună' (fructul alunului, o achenă comestibilă cu coajă lemnoasă, tare). Alternativ, funcționează ca persoana a III-a singular a timpului perfect simplu sau ca participiu/adjectiv trunchiat în graiuri populare pentru verbul 'a aluna' (a aluneca).
• alunele — Forma articulată hotărât a substantivului la plural 'alune' (fructele alunului). În vorbirea curentă și medicală populară, reprezintă forma de plural pentru 'aluniță' (nevi melanocitari), desemnând micile pete pigmentare sau excrescențe benigne de pe piele.
• alveolopalatal — Care aparține regiunii dintre alveolele dentare superioare și palatul dur, privitor la această zonă anatomică sau articulat în acest spațiu. În fonetică, descrie consoanele produse prin plasarea corpului limbii aproape de palatul dur și a vârfului limbii în spatele crestei alveolare, cum sunt consoanele fricative sau africate specifice unor limbi precum mandarina, poloneza ori rusa.
• amfiartroză — Tip de articulație osoasă semimobilă caracterizată prin prezența unui disc fibrocartilagos structural situat între suprafețele articulare, legat prin ligamente periferice puternice care limitează mișcarea la o simplă alunecare sau flexie minimă. Exemple clasice în anatomia umană sunt articulațiile dintre corpurile vertebrelor (discurile intervertebrale) și simfiza pubiană.