#astronomic

• astronavigație — Știință, tehnică sau metodă de conducere și determinare a poziției, traiectoriei și vitezei unui vehicul (navă maritimă, aeronavă sau astronavă) prin intermediul observațiilor astronomice efectuate asupra corpurilor cerești (Soare, Lună, stele sau planete de referință). În contextul zborurilor cosmice moderne, reprezintă un pilon esențial al astrodinamicii, utilizând senzori optici stabili (star trackers) pentru orientarea autonomă a sondelor interplanetare în cazul lipsei semnalelor de ghidaj terestre.
• astronomește — În mod astronomic, conform legilor, metodelor sau principiilor astronomiei; din punctul de vedere al unui astronom. Termenul este utilizat în mod restrictiv sau stilistic pentru a descrie o acțiune realizată cu rigurozitate științifică spațială, cum ar fi calcularea poziției exacte a unui corp ceresc ori măsurarea timpului sideral în raport cu bolta nocturnă.
• astronomic — Care aparține astronomiei, privitor la astronomie; bazat pe legile, metodele și principiile studierii corpurilor cerești. În limbajul colocvial, jurnalistic sau economic, termenul este utilizat în sens hiperbolic pentru a descrie o cifră, o sumă de bani, o distanță sau o proporție uriașă, exagerată, considerabilă, care depășește limitele obișnuite și amintește de imensitatea dimensiunilor cosmice.
• astronomicesc — Formă adjectivală arhaică și învechită (de influență slavo-bizantină) pentru termenul „astronomic”; privitor la astronomie sau la studiul corpurilor cerești. Acest cuvânt se întâlnește cu precădere în manuscrisele românești din secolele XVII-XVIII, în primele cronici istorice și în vechile cărți populare de cultură sau cosmografie, înainte de modernizarea și francizarea vocabularului științific național.
• astronomicește — În mod astronomic, din punct de vedere astronomic; formă adverbială arhaică și învechită (utilizată în secolele XVII-XIX) care descrie acțiunea de a calcula, judeca sau măsura timpul și mișcările cerești conform regulilor astronomiei de la acea vreme.
• astroscop — Instrument optic sau aparat astronomic simplificat, utilizat în trecut sau în scopuri didactice pentru observarea directă, examinarea vizuală și proiecția hărților stelare pe bolta nocturnă. În terminologia tehnică veche, definea un dispozitiv prevăzut cu discuri interschimbabile care ajuta la identificarea rapidă a constelațiilor și a pozițiilor planetare, funcționând ca precursor mecanic al planetariilor portabile moderne.
• astrospectrografie — Ramură de elită a astrofizicii practice care se ocupă cu fotografierea, înregistrarea digitală și analizarea structurii spectrelor de radiație electromagnetică emise sau absorbite de corpurile cerești. Prin descompunerea luminii stelare cu ajutorul prismelor sau al rețelelor de difracție atașate telescoapelor, astrospectrografia permite determinarea compoziției chimice, a temperaturii, a presiunii, a vitezei radiale și a intensității câmpurilor magnetice ale obiectelor din univers.
• astrospectroscopie — Domeniu fundamental al astrofizicii care se ocupă cu studiul calitativ și cantitativ al spectrelor radiației electromagnetice emise sau absorbite de corpurile cerești. Această disciplină analizează liniile spectrale descompuse prin rețele de difracție sau prisme pentru a deduce compoziția chimică, temperatura efectivă, gravitația la suprafață, viteza radială și mișcările de rotație ale obiectelor cosmice din univers.