#astronomic

• Alciona — Forma românească a numelui mitologic Alcyone, fiica lui Aeolus și soția lui Ceyx. Devastată de moartea soțului ei într-un naufragiu, ea s-a aruncat în mare, zeii transformându-i pe amândoi în pescăruși albaștri (alcioni). În astronomie, numele desemnează cea mai strălucitoare stea din roiul deschis al Pleiadelor (Eta Tauri), situată în constelația Taurului.
• almicantara — Cerc mic de pe sfera cerească situat în plan paralel cu orizontul, trecând prin toate punctele care au aceeași înălțime unghiulară deasupra acestuia; linie imaginară utilizată în astronomia de poziție și navigația astronomică clasică pentru a măsura și compara coordonatele verticale ale corpurilor cerești.
• almucantarat — Variantă terminologică pentru almicantara, desemnând un cerc mic de pe sfera cerească paralel cu orizontul, pe care toate punctele au aceeași înălțime; termenul se folosește și pentru a numi un instrument astronomic special (lunetă meridiană modificată) conceput pentru a măsura timpul și coordonatele stelelor când acestea trec prin același paralel de înălțime.
• anagalactic — Care se află, se produce sau se extinde dincolo de limitele galaxiei noastre (Calea Lactee); situat în spațiul extragalactic. În sens structural cosmic, termenul se aplică obiectelor cerești, radiațiilor sau fenomenelor astronomice (cum ar fi nebuloasele, roiurile de galaxii sau razele cosmice) care își au originea ori evoluează în afara sistemului stelar din care face parte Pământul.
• analemmă — Variantă grafică sau ortografică învechită (ori calchiată direct din limbile latină/engleză) pentru termenul standard 'analemă'. Desemnează curba geometrică în formă de opt ce reprezintă variațiile anuale ale poziției Soarelui pe bolta cerească la o oră fixă, cauzate de mișcarea orbitală eliptică a Pământului.
• anul — Forma articulată hotărât a substantivului an; unitate fundamentală de timp care măsoară perioada de revoluție a Pământului în jurul Soarelui, având o durată de aproximativ 365 de zile, 5 ore și 48 de minute; interval calendaristic standard utilizat pentru planificare, contabilitate și raportare istorică.
• apunere — Acțiunea de a apune și rezultatul ei; momentul în care un astru coboară sub orizont (asfințit, apus); în sens tehnic sau juridic vechi, reprezintă actul de a anexa, a atașa, a depune sau a adăuga un document ori o dovadă la un dosar existent.
• asfinți — A coborî sub orizont, a dispărea din vedere (despre soare, lună sau alte corpuri cerești), marcând sfârșitul zilei sau al intervalului de vizibilitate a astrului respectiv; a apune. În sens figurat, delicat și literar, termenul înseamnă a trece în neființă, a muri, a se stinge ori a-și pierde treptat strălucirea, gloria sau importanța structurală în timp.
• astrobusolă — Instrument de navigație optic sau giroscopic de înaltă precizie utilizat pentru determinarea direcției de deplasare (cursul) și a azimutului unui vehicul (navă, aeronavă sau vehicul spațial) prin observarea directă și urmărirea automată a poziției unor corpuri cerești cunoscute (cum ar fi Soarele, Luna sau anumite stele). Acest dispozitiv este esențial în zonele polare sau în spațiu, unde busolele magnetice clasice devin total ineficiente din cauza anomaliilor magnetice terestre sau a lipsei unui câmp magnetic de referință.
• astroclimat — Totalitatea caracteristicilor fizice și meteorologice ale atmosferei terestre locale (turbulență, transparență, umiditate, număr de nopți senine, stabilitate termică) care influențează calitatea, claritatea și precizia observațiilor astronomice efectuate de pe sol. Evaluarea unui astroclimat este esențială pentru stabilirea amplasamentului optim al marilor observatoare astrofizice, scopul fiind reducerea la minimum a distorsiunilor optice cauzate de masa de aer.
• astroclub — Asociație, organizație sau club cultural-științific format din astronomi amatori, profesioniști și pasionați de cosmologie, având ca scop promovarea astronomiei, organizarea de observații cerești publice, ateliere tehnice și expediții pentru vizualizarea eclipselor sau curentelor de meteori. Această structură comunitară oferă membrilor acces la instrumente optice comune, baze de date și platforme de mentorat pentru astrofotografie sau cercetare observațională.
• astrodom — Cupolă sau dom transparent, emisferic, realizat din sticlă optică sau plexiglas rezistent, montat în partea superioară a fuzelajului unui avion (în special la bombardierele și avioanele de transport din secolul XX) sau pe o structură terestră. Acest element structural permitea navigatorului aerian să utilizeze sextantul sau astrobusola pentru determinarea poziției prin observarea aștrilor, iar în arhitectură desemnează cupola rotativă a unui observator astronomic de mici dimensiuni.
• astrofizic — Care aparține astrofizicii, privitor la astrofizică; care se referă la aplicarea legilor, metodelor și principiilor fizicii în studiul structurii, compoziției chimice, evoluției și fenomenelor dinamice ale corpurilor cerești (stele, planete, galaxii, găuri negre) și ale spațiului interstelar. Definește de asemenea instrumentele, cercetările sau modelele matematice utilizate pentru explicarea comportamentului materiei și energiei la scară cosmică.
• astrofotogrammetrie — Ramură specializată a astronomiei practice și a fotogrammetriei care se ocupă cu determinarea precisă a pozițiilor coordonatelor, formelor, dimensiunilor și distanțelor corpurilor cerești sau ale structurilor planetare prin intermediul măsurătorilor efectuate pe fotografii astronomice. Această metodă este utilizată pe scară largă în cartografierea suprafețelor planetare, stabilirea hărților stelare de înaltă precizie și în calcularea orbitelor sateliților artificiali prin analiza urmelor lăsate pe plăcile fotografice sau senzorii digitali.
• astrofotometrie — Ramură fundamentală a astrofizicii practice care se ocupă cu măsurarea intensității, fluxului și strălucirii energiei radiante (luminii) emise de corpurile cerești în diferite benzi ale spectrului electromagnetic. Datele obținute prin astrofotometrie (folosind fotometre sau senzori CCD) permit astronomilor să determine distanțele cosmice, temperaturile de suprafață, perioadele de rotație ale stelelor variabile și să detecteze exoplanete prin metoda tranzitului.
• astrofotometru — Instrument astronomic de mare precizie (prevăzut cu senzori fotoelectrici sau celule CCD/CMOS etalonate) utilizat în astrofotometrie pentru măsurarea cantitativă a fluxului luminos, a intensității și a strălucirii radiației emise de corpurile cerești. Acest dispozitiv permite compararea magnitudinii unei stele țintă cu o sursă de lumină artificială standard sau cu stele de referință, stând la baza calculării curbelor de lumină ale stelelor variabile și detectării planetelor extrasolare.
• astrograf — Lunetă sau telescop astronomic cu câmp vizual larg, conceput și optimizat exclusiv pentru astrofotografie, cartografiere cerească și astrometrie. Acest instrument optic nu este prevăzut cu ocular pentru privirea directă, ci focalizează lumina direct pe o placă fotografică (în trecut) sau pe un senzor digital electronic de mari dimensiuni (CCD/CMOS), permițând înregistrarea precisă a pozițiilor stelelor și galaxiilor.
• astrografie — Ramură descriptivă a astronomiei practice sau variantă terminologică arhaică pentru astrofotografie, având ca obiect descrierea, cartografierea și catalogarea corpurilor cerești prin intermediul imaginilor obținute cu ajutorul astrografului. În sens istoric, reprezintă tehnica de imprimare și reproducere fidelă a hărților stelare sau a clișeelor fotografice pe bază de emulsie de argint, utilizată intensiv în marile proiecte internaționale de inventariere a boltei cerești din secolul al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea.
• astrolab — Instrument astronomic și de navigație antic și medieval de înaltă precizie, format dintr-un disc metalic gradat prevăzut cu o alidadă mobilă pentru vizare, utilizat pentru determinarea poziției corpurilor cerești, măsurarea înălțimii aștrilor deasupra orizontului și calcularea timpului local sau a latitudinii. Această structură complexă, adesea considerată un calculator analogic timpuriu, permitea navigatorilor și astronomilor să rezolve probleme complexe de trigonometrie sferică prin proiecția stereografică a boltei cerești.
• astrometric — Care aparține astrometriei, privitor la astrometrie; care se referă la măsurarea geometrică precisă a pozițiilor, distanțelor unghiulare și mișcărilor proprii ale corpurilor cerești pe bolta cerească. Acest termen definește metodele, cataloagele de coordonate, instrumentele (cum ar fi telescoapele de scanare) sau datele satelitare (precum cele furnizate de misiunea Gaia) utilizate pentru stabilirea hărților stelare fundamentale.