#astronomie

• Abul Feda — Numele latinizat al lui Abu al-Fida (Isma'il ibn Ali ibn Mahmud al-Ayyubi), prinț, istoric, geograf și astronom kurd de seamă din dinastia Ayyubizilor, care a guvernat ca emir de Hama (Siria). Este recunoscut pe plan mondial pentru scrierile sale enciclopedice fundamentale, în special 'Taqwim al-Buldan' (Schița țărilor), o lucrare monumentală de geografie descriptivă, și cronica sa istorică universală, care au servit drept punți esențiale de cunoaștere între Orientul medieval și Occidentul european, numele său fiind onorat și prin atribuirea unui crater lunar.
• Abul Vefa — Numele latinizat al lui Abu al-Wafa al-Buzjani (Muhammad ibn Muhammad ibn Yahya ibn Ismail ibn al-Abbas al-Buzjani), legendar matematician și astronom persan care a activat în Bagdad în timpul Epocii de Aur a Islamului. Este considerat unul dintre părinții trigonometriei moderne, fiind cel care a introdus funcțiile secantă și cosecantă, a perfecționat tabelele de sine și tangente și a dezvoltat identități trigonometrice fundamentale folosite și astăzi în calculele astronomice și geometrice complexe.
• acadea — Un produs savuros de cofetărie, de formă sferică, discoidală sau spiralată, obținut prin fierberea și solidificarea zahărului granulat ori a siropului de glucoză, îmbogățit cu arome variate și coloranți alimentari. Elementul său structural definitoriu este bețișorul rigid (din lemn, plastic sau hârtie presată) pe care este fixat, conceput special pentru a facilita consumul curat și prelungit. Dincolo de rolul său culinar, acadeaua reprezintă un simbol universal al copilăriei, nostalgiei și culturii pop, regăsindu-se în nenumărate expresii artistice și tradiții festive.
• Acamas — Variantă onomastică principală a eroului mitologic grec Acamante (fiul lui Teseu), utilizată frecvent în textele clasice elene (cum ar fi Iliada lui Homer). În epoca contemporană, termenul a fost preluat în astronomie pentru a numi un asteroid din grupul troienilor jovieni (136199 Acamas), care orbitează în apropierea planetei Jupiter. De asemenea, numele desemnează din punct de vedere geografic o peninsulă și un parc național protejat situate în extremitatea nord-vestică a insulei Cipru.
• acronic — Care se referă la acronie; situat în afara timpului sau independent de succesiunea temporală liniară. În astronomia antică și clasică, termenul descrie fenomenul de răsărit acronic al unei stele sau al unei planete, ce are loc în mod exact în momentul apusului soarelui (sau invers), reprezentând o poziție geometrică diametral opusă astrului zilei.
• Actaea — Termen cu multiple valențe; în botanică reprezintă un gen de plante erbacee perene din familia Ranunculaceae, cunoscute popular sub numele de 'orbalț' sau 'iarba lui Cristofor', caracterizate prin fructe de tip bacă adesea toxice. În mitologia greacă, Actaea este numele uneia dintre nereide (nimfe ale mării), iar în astronomie desemnează un satelit natural al obiectului transneptunian 120347 Salacia.
• adeona — Zeiță din mitologia romană arhaică protectoare a copiilor și a călătorilor, invocată structural pentru a asigura întoarcerea în siguranță acasă a celor plecați. În astronomia modernă, termenul desemnează 145 Adeona, un asteroid mare și întunecat din centura principală de asteroizi, descoperit în secolul al XIX-lea de Christian Peters și considerat corpul părinte al unei familii colizionale distincte de asteroizi.
• Adrastus — Nume propriu legendar din mitologia elenă, purtat în special de regele cetății Argos care a organizat și condus celebra expediție militară a celor 'Șapte împotriva Tebei' pentru a-și reinstala ginerele pe tron. În astronomie, termenul desemnează un crater de impact major situat pe suprafața satelitului Tethys al planetei Saturn, numit în onoarea unui personaj homeric.
• Aegaeon — Nume alternat atribuit în mitologia greacă titanului Briareus, un Hecatonchir uriaș cu o sută de brațe și cincizeci de capete, recunoscut pentru rolul său de protector al tronului lui Zeus împotriva rebeliunii olimpice. În epoca modernă, termenul desemnează un satelit natural de mici dimensiuni al planetei Saturn (Saturn LIII), descoperit în anul 2008 de sonda spațială Cassini și situat în interiorul inelului G al planetei.
• Aeolus — Eol; zeul, conducătorul sau păstrătorul mitologic al vânturilor în mitologia greacă și romană, care locuia pe insula plutitoare Aeolia și ținea furtunile închise într-o peșteră adâncă, eliberându-le doar la ordinul zeilor majori. În context modern, termenul desemnează diverse proiecte spațiale (cum ar fi satelitul meteorologic ADM-Aeolus al ESA), fenomene atmosferice sau concepte de inginerie eoliană structurală.
• aerolit — Meteorit alcătuit în cea mai mare parte din substanțe minerale silicatoase (pietros), prezentând uneori mici incluziuni metalice de fier și nichel. Această categorie de corpuri cerești prăbușite pe suprafața terestră se împarte structural în condrite și acondrite, oferind date științifice fundamentale despre compoziția timpurie a sistemului solar.
• aerolitic — Care aparține aeroliților, privitor la aeroliți (meteoriți pietroși); care provine dintr-un aerolit sau prezintă caracteristici compoziționale și structurale specifice rocilor silicatoase de natură extraterestră prăbușite pe Pământ.
• aerosiderolit — Tip rar de meteorit mixt, macro-structural compus dintr-un amestec relativ egal de masă silicatoasă (minerale de tip olivină sau piroxeni) și aliaj metalic de fier și nichel. În sens istoric sau contextual, termenul desemnează corpuri cerești ce pătrund în atmosfera terestră și ale căror fragmente colectate la sol oferă date geochimice prețioase despre compoziția nucleelor planetare timpurii.
• afâna — A face ca un material compact, un sol sau o compoziție culinară să devină mai puțin densă, mai rară, mai poroasă și mai aerată; a distruge coeziunea unor particule strânse pentru a permite pătrunderea aerului și a apei. În agricultură, acțiunea se referă la mărunțirea pământului prin lucrări specifice (arare, prășire, grăpăre) fără a-i întoarce straturile, facilitând dezvoltarea rădăcinilor. În arta culinară, termenul descrie procesul de creștere în volum și aerare a aluaturilor sau cremelor prin utilizarea agenților de fermentare sau prin batere mecanică.
• afeliu — Punctul cel mai îndepărtat de Soare de pe orbita eliptică a unei planete, a unei comete sau a oricărui alt corp cosmic care gravitează în jurul acestuia. În conformitate cu legile lui Kepler, corpurile cerești își reduc viteza liniară de deplasare orbitală la valoarea minimă în acest punct, aflat în opoziție directă cu periheliul. Distanța maximă calculată determină gradul de excentricitate al traiectoriei planetare.
• afum — Forma de persoana I singular a verbului 'a afuma'; acțiunea de a expune un obiect, un aliment sau o suprafață la fumul rezultat din arderea incompletă a lemnului ori a altor substanțe vegetale. Acest proces este utilizat în scopuri de conservare și aromatizare alimentară, sterilizare, tratament tehnic sau întunecare optică a sticlei.
• afuma — A expune un obiect, un spațiu sau un aliment la acțiunea directă a fumului pentru a-l conserva, aromatiza, dezinfecta sau înnegri; a găti o mâncare dându-i un gust neplăcut de ars din cauza lipsei de apă sau a focului prea puternic. În sens apicol, descrie acțiunea de a liniști albinele prin intermediul unui dispozitiv special ce emană fum.
• afumat — Care a fost supus procesului de afumare în scopul conservării sau al obținerii unei arome specifice; obiect sau suprafață înnegrită ori acoperită cu un strat fin de funingine din cauza expunerii la fum. În sens culinar, descrie și un preparat ars la gătit, iar în limbaj colocvial poate indica o persoană aflată sub efectul băuturilor alcoolice.
• afumătoare — Anexă gospodărească, încăpere special amenajată sau construcție tehnică de dimensiuni variabile în care se produce fum în mod controlat pentru conservarea și aromatizarea produselor alimentare (carne, pește, brânzeturi). Funcționează prin arderea mocnită a rumegușului sau a lemnului de esență tare, asigurând o distribuție omogenă a agenților antiseptici din fum.
• afumătură — Produs alimentar, în special din carne de porc, pește sau brânză, supus procesului de afumare pentru a dobândi o valabilitate extinsă și o aromă specifică. În bucătăria tradițională românească, acest termen colectiv desemnează ingrediente de bază (coaste, ciolan, slănină) folosite pentru a îmbogăți gustul ciorbelor și al tocănițelor.