#atas

• abandon — Fapta de a părăsi, de a renunța definitiv la o persoană (copil, partener), la un bun sau la o acțiune începută. În psihologia clinică și psihiatrie, este un concept central studiat pentru impactul său profund asupra dezvoltării emoționale, generând traume de atașament, anxietate severă și scheme cognitive disfuncționale persistente.
• abandonat1 (adj.) — Care a fost lăsat singur, părăsit sau privat de îngrijire părintească, medicală ori afectivă; descriptor clinic utilizat pentru subiecții care au experimentat o ruptură brutală a legăturilor primare de atașament. În plan psihologic, un copil sau pacient abandonat prezintă un risc major de a dezvolta tulburări anxios-depresive și tulburări de personalitate de tip borderline.
• abandonic1 (adj.) — Care manifestă un complex sau o teamă patologică de abandon; referitor la comportamentele neurotice sau defensive declanșate de frica de părăsire. O structură abandonică (sau personalitate abandonică) tinde să dezvolte un atașament dependent, manifestând posesivitate extremă sau, dimpotrivă, tendința de a rupe preventiv relațiile de teamă să nu fie respinsă.
• abandonică — Forma feminină pentru adjectivul sau substantivul abandonic; femeie marcată de o hipersensibilitate anxioasă la separare sau separări timpurii. În terapia de cuplu, o structură abandonică necesită intervenții axate pe întărirea autonomiei Eului și pe stabilirea unor granițe interpersonale sănătoase pentru a tempera frica de respingere.
• Abeona — Eponim mitologic și cultural transpus în psihologia dezvoltării și psihanaliza pediatrică (complexul, sindromul sau arhetipul Abeona). Conceptul descrie instinctul protector matern de ghidare și facilitare a primilor pași independenți ai copilului în afara spațiului familial securizant. În semiologia atașamentului, manifestările patologice de tip Abeona se referă la anxietatea de separare severă a părintelui (supraprotecție nevrotică) care blochează dezvoltarea autonomiei motorii și cognitive a sugarului.
• Acaena splendens — Specie de plantă perenă sufrutescentă din genul Acaena, nativă din zonele muntoase înalte ale statelor Chile și Argentina. Această plantă se remarcă printr-o estetică excepțională, fiind acoperită integral de un indument dens format din peri lungi, mătăsoși și strânși, care îi conferă un aspect intens argintiu-strălucitor (luminos). Acest ecotip structural acționează ca un scut termic eficient împotriva înghețurilor nocturne severe și a radiațiilor ultraviolete extreme de la altitudini mari.
• adamască — Țesătură fină, grea și de înaltă calitate, realizată tradițional din mătase, lână, in sau bumbac, caracterizată prin modele decorative complexe, geometrice sau florale, obținute prin alternarea suprafețelor mate cu cele lucioase. Acest material textil de lux își are originea istorică în Orientul Mijlociu și este utilizat preponderent pentru confecționarea tapițeriilor, a draperiilor elegante sau a lenjeriilor de masă ceremoniale.
• aderat — Care s-a lipit, s-a atașat strâns sau a intrat în contact intim cu o suprafață ori cu un organ vecin; în sens juridic și politic, descrie un stat, o organizație sau o persoană care a aderat în mod oficial la un tratat, la o convenție ori la o doctrină. În anatomopatologie, termenul structural indică țesuturile sudate anormal în urma unui proces inflamator sau cicatricial.
• adeziune — Fenomen de atracție moleculară care se manifestă la suprafața de contact dintre două corpuri diferite, determinând lipirea ori unirea lor strânsă; în sens social, politic și juridic, reprezintă actul formal sau exprimarea publică a atașamentului, aprobării și înscrierii unei persoane ori a unui grup într-o organizație, partid sau tratat colectiv. Acest termen structural definește atât coeziunea fizică a materialelor, cât și conformarea ideologică a unui individ.
• afixat — 1. Care a fost atașat, adăugat sau fixat structural sub formă de afix (prefix, sufix, infix) la o rădăcină ori la un radical pentru a forma un cuvânt nou sau o formă gramaticală. 2. În sens larg, un element atașat strâns, imobilizat sau conectat într-o manieră stabilă la un suport sau sistem tehnic principal.
• agiestru — Formă regională, arhaică sau coruptă fonetic pentru termenul 'registru' sau 'agestru', utilizată în trecut în unele comunități rurale pentru a desemna un catastif, un jurnal de socoteli ori o condică oficială în care se însemnau bunurile, taxele sau numele locuitorilor. În sens etnografic, poate face referire și la o listă tradițională de zestre sau la inventarul unei gospodării vechi.
• agistirui — Termen arhaic sau regional, utilizat în unele comunități rurale izolate ori în texte administrative vechi, având semnificația de a înregistra, a trece într-un registru sau catastif, ori a inventaria bunurile, taxele sau persoanele. În sens structural lingvistic, reprezintă o adaptare verbală populară derivată din rădăcina alterată a cuvântului 'registru', utilizată pentru a desemna acțiunea oficială de evidență.
• agistiruire — Acțiunea de a agistirui și rezultatul ei; procesul de înregistrare, consemnare, inventariere sau trecere a unor date într-un registru, catastif ori listă oficială. În sens structural lingvistic, reprezintă substantivizarea verbului 'a agistirui', utilizată ca arhaism tehnic-administrativ pentru a exprima actul de evidență scrisă.
• agistiruit — Care a fost supus procesului de agistiruire; înregistrat, consemnat, trecut într-un catastif, registru sau inventariat în mod oficial. În sens structural istoric, descrie starea unor bunuri, taxe sau persoane ale căror date au fost înscrise în evidențele unei comunități rurale ori ale unei instituții administrative vechi.
• alagea — Țesătură fină orientală de bumbac sau mătase, ornamentată de obicei cu dungi colorate strălucitoare, importată în trecut din Imperiul Otoman și folosită în Țările Române medievale pentru confecționarea hainelor boierești, a căftanelor de lux sau a perdelelor decorative; prin extensie, îmbrăcămintea confecționată din acest material prețios. Acest termen reflectă structurile comerciale și schimburile culturale intense dintre spațiul balcanic și cel est-oriental, fiind înregistrat frecvent în foile de zestre și în catastifele de mărfuri ale negustorilor din secolele al XVII-lea - al XIX-lea.
• alăturat — Așezat, situat sau plasat alături, în imediata vecinătate sau proximitate structurală a ceva; anexat, atașat sau inclus într-un dosar, scrisoare ori mesaj electronic. Ca adverb, exprimă poziția spațială de vecinătate directă.
• Albizia — Gen de plante erbacee, arbuști sau arbori tropicali și subtropicali din familia leguminoaselor (subfamilia mimosoidelor), caracterizat prin frunze bipenate și flori spectaculoase cu stamine lungi, mătăsoase, de culoare roz, albă sau galbenă; arborele de mătase.
• Albizia julibrissin — Specie de arbore exotic ornamental din familia leguminoaselor, originară din Asia Centrală și de Est, cunoscută popular sub numele de 'arborele de mătase persan'; se caracterizează printr-o coroană evantai, frunze bipenate ce se închid pe timp de noapte și inflorescențe globuloase spectaculoase, compuse din stamine lungi, mătăsoase, de culoare roz-intens.
• alcaliceluloză — Produs intermediar obținut în industria chimică prin tratarea celulozei cu o soluție concentrată de hidroxid de sodiu (sodă causticã). Acest compus joacă un rol structural esențial în procesul de obținere a viscozei, a mătăsii artificiale și a celofanului, facilitând reactivitatea chimică ulterioară a fibrelor prin modificarea aranjamentului molecular macromolecular.
• Alep — Denumirea în limba română a orașului sirian Aleppo, unul dintre cele mai vechi orașe din lume locuite permanent, situat strategic în nord-vestul Siriei. Istoric, a fost un centru comercial major la intersecția Drumului Mătăsii, renumit pentru cetatea sa antică monumentală (sit aflat în patrimoniul mondial UNESCO), piețele sale tradiționale (suq) și producția faimosului săpun de Alep pe bază de ulei de măsline și dafin.