#atmosferă

• aburos — Care emană, produce sau conține o cantitate mare de aburi; acoperit de un strat dens de condens, ceață umedă sau vapori de apă în suspensie. În sens literar și plastic, adjectivul descrie o atmosferă difuză, caldă și misterioasă, peisaje matinale învăluite în negură sau bucate fierbinți proaspăt servite, sugerând confort termic, intimitate sau o vizibilitate redusă.
• actinometrie — Ramură a meteorologiei și a fizicii aplicate care se ocupă cu studiul structural și metodic al măsurării intensității energiei radiante (în special a radiației solare, atmosferice și terestre). Actinometria stabilește protocoalele experimentale, unitățile de măsură și principiile de funcționare ale aparatelor destinate evaluării efectelor termice, chimice ori fotochimice provocate de undele electromagnetice scurte din spectrul vizibil și ultraviolet.
• aer — Amestecul gazoas invizibil, inodor și insipid care alcătuiește atmosfera Pământului, compus structural în principal din azot (aproximativ 78%) și oxigen (aproximativ 21%), alături de mici cantități de argon, dioxid de carbon și alte gaze. În sens figurat, termenul descrie o înfățișare, o atitudine, o atmosferă specifică unui loc sau o adiere ușoară de vânt.
• aeroion — Particulă electrică încărcată pozitiv sau negativ din atmosfera terestră, formată dintr-un atom sau o moleculă de gaz (ori un mic conglomerat de molecule atașate în jurul acestora) care a pierdut sau a câștigat unul ori mai mulți electroni sub acțiunea radiațiilor cosmice, ultraviolete sau a descărcărilor electrice.
• aerolog — Meteorolog specialist în aerologie; om de știință sau tehnician care se ocupă cu studiul structurii fizice, proprietăților termodinamice și fenomenelor dinamice din straturile superioare ale atmosferei terestre, utilizând datele colectate de radiosonde, baloane-pilot sau radare meteo.
• aerologă — Forma de feminin pentru termenul aerolog; femeie meteorolog specializată în aerologie, care se ocupă cu investigarea structurii fizice, a proprietăților termodinamice și a curenților din straturile superioare ale atmosferei terestre prin interpretarea datelor transmise de radiosonde sau sateliți.
• aerologic — Care aparține aerologiei, privitor la aerologie; care se referă la studiul fizic, dinamic și termodinamic al atmosferei libere, în special al straturilor înalte (troposferă superioară, stratosferă). Se aplică diagramelor, datelor sau stațiilor de sondare.
• aerologie — Ramură a meteorologiei care studiază proprietățile fizice, fenomenele dinamice și procesele termodinamice din straturile superioare ale atmosferei terestre (troposfera înaltă, stratosfera), dincolo de influența directă a solului; investigarea se realizează prin metode experimentale directe, precum utilizarea radiosondelor, baloanelor-pilot, rachetelor meteo și sateliților.
• aerometeorograf — Aparat meteorologic complex (înregistrator) special conceput pentru a fi montat la bordul unui avion, meteorograf aerian sau balon-sondă, utilizat pentru măsurarea și înregistrarea grafică simultană, pe un cilindru rotativ, a variațiilor de presiune barometrică, temperatură și umiditate din straturile superioare ale atmosferei libere.
• aeropa — Reprezentare conceptuală, simbolică sau personificare rară a atmosferei superioare ori a aerului curat în anumite texte ezoterice și poetice vechi. În sens tehnic izolat sau contextual, poate apărea ca o formă derivată neoficială sau o eroare arhaică de transcriere pentru structurile aerobe ori fenomenele legate direct de straturile gazoase care înconjoară Pământul.
• aeropaliniologie — Ramură a paliniologiei care studiază sporații, boabele de polen și alte microparticule de origine vegetală sau fungică suspendate în atmosfera terestră și transportate de curenții de aer. Această disciplină are o importanță majoră în stabilirea calendarelor polenice, monitorizarea calității aerului și în diagnosticul clinic al epidemiilor de alergii respiratorii sau rinite sezoniere.
• aeropauză — Zonă de tranziție sau regiune superioară a atmosferei terestre, situată dincolo de straturile dense, unde densitatea aerului devine atât de redusă încât nu mai poate asigura portanța aparatelor de zbor convenționale sau propagarea undelor sonore. Acest prag structural marchează limita funcțională a aviației clasice și începutul spațiului aerospațial superior, unde zborul este guvernat exclusiv de legile mecanicii orbitale.
• aerope — Formă de plural structural sau variantă neologică rară utilizată pentru a desemna ansamblul manifestărilor, conceptelor sau particulelor corelate cu straturile superioare ale mediului aerian. Termenul poate apărea în analize etimologice sau poetice izolate ca plural articulat ori nearticulat al unor derivate tematice din sfera dinamicii atmosferice.
• aeroplanctofite — Organisme vegetale microscopice, în special alge unicelulare, bacterii aerobe sau spori fungici, adaptate structural pentru a pluti și a supraviețui în mod pasiv în straturile inferioare și medii ale atmosferei. Aceste micro-plante utilizează curenții de aer pentru dispersie și colonizare, jucând un rol ecologic discret, dar important, în ecosistemele aerobiologice globale.
• aeroplancton — Totalitatea organismelor vii microscopice sau de dimensiuni foarte mici (bacterii, spori, polen, protozoare, alge unicelulare și mici insecte) care plutesc pasiv în atmosferă, fiind purtate de curenții de aer. Similar planctonului acvatic, acest ansamblu biologic constituie baza trofică a aerobiologiei și reprezintă un indicator critic pentru puritatea ecologică a straturilor atmosferice.
• aeros — Care conține mult aer, plin de aer, bătut de vânt sau caracterizat printr-o atmosferă curată și intens ventilată; aerisit. În sens contextual rar sau poetic, descrie un spațiu deschis expus brizelor, cureților atmosferici sau starea unei vremi în care mișcarea maselor de aer este resimțită puternic.
• aerosondaj — Metodă experimentală sau procedeu tehnic de investigare a straturilor superioare ale atmosferei terestre prin lansarea de baloane-sondă, rachete meteorologice ori drone special echipate cu aparatură de măsură. Acest proces structural permite determinarea profilului vertical al temperaturii, presiunii, umidității și vitezei vântului, oferind date fundamentale pentru prognoza meteo.
• aherontic — Care aparține sau se referă la râul mitologic Aheron ori la Infern; cu caracter spectral, lugubru, sumbru sau infernal. În critica literară și estetică, termenul descrie o atmosferă de o întunecime profundă, o operă marcată de teme macabre, de melancolie grea sau de sugestii ale morții și ale tărâmului de dincolo.
• aiar — Formă veche, arhaică sau regională atestată în documentele medievale și scrierile bisericești pentru noțiunea de aer, atmosferă ori văzduh; suflare de vânt ușoară și răcoroasă. În textele cronicarilor sau în traducerile timpurii ale Scripturii, acest termen reprezenta mediul invizibil ce înconjoară pământul, fiind utilizat și cu valoare poetică pentru a descrie prospețimea dimineții.
• ambiant — Care înconjoară o persoană, un obiect sau un organism din toate părțile; specific mediului în care se desfășoară o activitate ori o existență. În fizică și meteorologie, califică parametri precum temperatura sau presiunea aerului din mediul înconjurător imediat. În sens sociologic, descrie atmosfera culturală, morală sau socială reprezentativă pentru un anumit colectiv sau mediu.