#atomic

• argon — Element chimic cu numărul atomic 18 și simbolul Ar, reprezentând un gaz nobil (rar), incolor, inodor și insipid, care constituie aproximativ 0,93% din atmosfera terestră. În sens structural, argonul are un înveliș electronic complet delocalizat și stabil (octet), ceea ce îi conferă o inerție chimică remarcabilă; este utilizat masiv în industrie ca atmosferă protectoare pentru sudura cu arc electric, fabricarea componentelor electronice și umplerea becurilor cu incandescență.
• aristero — Termen lingvistic împrumutat din limba greacă veche (aristeros), utilizat în terminologia științifică sau medicală ca element de compunere cu semnificația de 'stâng' ori 'situat pe partea stângă'. Deși rar întâlnit ca adjectiv independent în limba română contemporană, rădăcina sa structurală stă la baza unor concepte de nișă ce descriu asimetria anatomică sau orientarea spațială stângă.
• arsen — Element chimic cu numărul atomic 33 și simbolul As, situat în grupa a XV-a a tabelului periodic, clasificat drept metaloid cu proprietăți intermediare între metale și nemetale. Se prezintă sub mai multe forme alotropice (cel mai stabil fiind cel cenușiu, cu luciu metalic), este un semiconductor utilizat în microelectronică și optoelectronică și, sub formă de compuși, este recunoscut istoric ca un toxic celular extrem de periculos, având utilizări industriale severe.
• arșic — Os mic de la încheietura picioarelor din spate ale animalelor cornute (în special ovine sau caprine), numit anatomic talus sau astragal; în trecut, acest os era curățat și folosit de copii ca piesă principală în cadrul unui popular joc de dexteritate pe ulițele satelor românești.
• astatin — Element chimic radioactiv, puternic instabil, din grupa halogenilor, cu numărul atomic 85 și simbolul At; este cel mai rar element natural din scoarța terestră, fiind produs doar tranzitoriu prin dezintegrarea uraniului și toriului, iar datorită timpului de înjumătățire extrem de scurt (maximum 8,1 ore pentru cel mai stabil izotop), proprietățile sale fizice sunt studiate aproape exclusiv prin tehnici de sinteză artificială în acceleratoare de particule.
• astragală — Forma de feminin pentru adjectivul astragalian; care aparține astragalului (osul talus al gleznei), care se referă la acest os scurt al tarsului sau care este poziționat în proximitatea sa anatomică structurală. Este utilizat în descrierile medicale sau chirurgicale pentru a indica fațete articulare, zone ligamentare ori structuri osoase specifice regiunii posterioare a piciorului.
• At — Simbolul chimic oficial pentru elementul astatin (sau astat), un radioelement halogen extrem de rar și instabil, cu numărul atomic 85. În tabelele periodice moderne, At reprezintă cel mai greu element stabilizat din grupa halogenilor, ale cărui proprietăți fizice și chimice sunt deduse teoretic sau observate microscopic în laboratoarele de fizică nucleară de înaltă energie datorită timpului său de înjumătățire foarte scurt.
• atomal — Care aparține sau se referă la atomi semantici ori lexicali; constituit din unități minimale indivizibile de sens sau structură formală. În lingvistica structurală și în logica matematică modernă, termenul descrie o propoziție, o expresie sau un concept simplu care nu mai poate fi descompus în componente mai mici fără a-și pierde identitatea funcțională.
• atomar — Care aparține atomului, se referă la atom sau este alcătuit din atomi; atomic. În sens fizico-chimic, termenul descrie starea unui element chimic care se găsește sub formă de atomi liberi, necombinați în molecule (cum ar fi hidrogenul atomar). În sens larg sau filozofic, se referă la elemente reduse la scară microscopică, indivizibile sau structurate în unități constitutive minimale independente.
• atomic — Care se referă la atomi, care aparține atomilor sau care utilizează energia eliberată prin scindarea ori fuziunea nucleelor atomice. În context militar și geopolitic, termenul descrie armamentul de distrugere în masă bazat pe reacții nucleare, în timp ce în informatică și baze de date definește o operațiune indivizibilă care se execută complet sau deloc, garantând integritatea sistemului.
• atomicitate — Numărul de atomi care alcătuiesc o moleculă a unui element chimic sau proprietatea unei substanțe de a fi formată dintr-un anumit număr de atomi. În informatică și programarea concurentă, termenul definește proprietatea unei operațiuni sau a unui bloc de cod de a se executa instantaneu și indivizibil în raport cu alte fire de execuție, eliminând riscul apariției condițiilor de concurență.
• atomliză — Termen conceptual rar sau neologism utilizat în spectroscopia avansată și chimia analitică pentru a descrie procesul de scindare, disociere sau descompunere totală a unei molecule în atomii săi constituenți liberi, sub acțiunea căldurii extreme, a arcurilor electrice sau a laserilor de mare putere. Spre deosebire de alte tipuri de disociere chimică, atomliza presupune ruperea tuturor legăturilor intramoleculare pentru a aduce substanța într-o stare pur atomară.
• atomoelectric — Care se referă la producerea energiei electrice prin utilizarea energiei nucleare eliberate în procesul de fisiune a atomilor; bazat pe centrale nuclearo-electrice. Termenul descrie infrastructurile, echipamentele sau rețelele industriale destinate transformării căldurii generate de reactoarele atomice în curent electric de mare putere.
• atomomanie — Preocupare obsesivă, fixație sau entuziasm exagerat și colectiv pentru energia atomică, tehnologia nucleară sau armamentul atomic. În context istoric, termenul descrie fascinația publică și politică din timpul Epocii Atomice (anii 1950-1960), când se credea că tehnologia nucleară va revoluționa instantaneu toate aspectele vieții cotidiene, de la transport la medicină.
• autozit — Componentul dintr-un cuplu de monștri dubli sau gemeni siamezi asimetrici care este complet dezvoltat din punct de vedere anatomic și capabil de viață independentă, hrănind și susținând metabolic celălalt geamăn rudimentar, parazit sau incomplet, atașat de corpul său.
• Avogadro — Numele de familie al celebrului fizician și chimist italian Amedeo Avogadro (1776–1856), recunoscut la nivel mondial pentru contribuțiile sale fundamentale la dezvoltarea teoriei moleculare. În științele exacte, numele său este asociat în mod direct cu „numărul lui Avogadro” și „legea lui Avogadro”, constante și principii structurale esențiale care definesc proporțiile dintre volumul gazelor și numărul de molecule conținute la o presiune și temperatură determinate.
• azot — Element chimic gazos, incolor, inodor și insipid, cu numărul atomic 7 și simbolul N, care constituie aproximativ 78% din volumul atmosferei terestre; este un component fundamental al acizilor aminici, proteinelor și acizilor nucleici, fiind indispensabil pentru toate organismele vii și intens utilizat în industrie sub formă lichidă ca agent criogenic sau în compoziția îngrășămintelor chimice.