#aulic

• ablișoară — Termen tehnic arhaic sau regionalism utilizat în trecut în satele transilvănene pentru a denumi o componentă de mici dimensiuni dintr-un mecanism hidraulic tradițional (cum ar fi o roată de moară, o piuă de haine sau o vâltoare) ori o piesă dintr-un război de țesut manual. În analizele de arheologie industrială și istorie economică rurală, cuvântul documentează soluțiile inginerești empirice inventate de meșteșugari pentru eficientizarea transmiterii forței motrice sau a ghidajului textil.
• aducțiune — Variantă formală sau terminologie secundară pentru substantivul 'aducție', care desemnează ansamblul de construcții, instalații, canale magistrale sau conducte de mari dimensiuni destinate captării și transportului fluidelor (în special al apei potabile sau industriale) de la sursa de alimentare până la punctele de distribuție ori la stațiile de tratare. În vechile tratate medicale sau academice, termenul era folosit ocazional și ca variantă grafică pentru mișcarea anatomică de apropiere a unui membru de axul median al corpului.
• aeraulică — Ramură a fizicii aplicate și a ingineriei instalațiilor care se ocupă cu studiul curgerii, distribuției și tratării aerului în conducte, incinte închise sau sisteme de ventilație; tehnica proiectării rețelelor de aeraj și climatizare structurală, bazată pe principiile dinamicii fluidelor gazose.
• aeraulician — Inginer sau specialist tehnic calificat în domeniul aeraulicii, responsabil cu proiectarea, dimensionarea, testarea și întreținerea instalațiilor de ventilație, climatizare și evacuare a noxelor în construcții civile ori industriale.
• aerauliciană — Femeie inginer sau specialist tehnic calificat în domeniul aeraulicii, responsabilă cu proiectarea și întreținerea instalațiilor de ventilație și climatizare; formă feminină a termenului aeraulician. Ca adjectiv, descrie o activitate, o metodă, o abordare sau o expertiză structurală proprie acestui domeniu al ingineriei fluidelor gazoase.
• aerisitor — Dispozitiv tehnic, piesă sau supapă montată într-o instalație (de încălzire, hidraulică sau de frânare) cu scopul de a elimina automat ori manual aerul sau bulele de gaz acumulate parazitar în circuite. De asemenea, termenul desemnează orice deschidere de dimensiuni reduse sau grilă concepută structural pentru a asigura ventilarea pasivă a unei incinte.
• afuire — Acțiunea de a afui și rezultatul ei; fenomen hidrodinaric de eroziune locală, spălare și excavare a albiei unui curs de apă sau a pământului de la baza unei construcții hidrotehnice, cum ar fi pilonii unui pod sau digurile, sub acțiunea directă a curenților puternici. Acest proces structural poate periclita stabilitatea întregii fundații dacă nu sunt aplicate măsuri de consolidare.
• ajutaj — Piesă tubulară scurtă, de formă cilindrică sau conică, fixată la capătul unei conducte, al unui recipient sau al unui dispozitiv tehnic, având rolul structural de a modifica geometria curgerii, de a regla debitul și de a accelera viteza de refulare a unui jet de fluid (lichid sau gaz) prin conversia energiei de presiune în energie cinetică. Acest component de înaltă precizie hidraulică este utilizat pe scară largă în inginerie, de la duzele arzătoarelor industriale și sistemele de injecție ale motoarelor cu ardere internă, până la turbinele hidraulice și dispozitivele de pulverizare, determinând eficiența amestecului și direcția precisă a fluxului.
• ambutisa — A prelucra o tablă metalică prin deformare plastică la rece sau la cald, cu ajutorul unei prese și al unei matrițe, pentru a obține piese cave, bombate sau cu relief (cum ar fi caroserii auto, oale, jante sau carcase metalice). Acest procedeu tehnic modifică geometria materialului fără a genera așchii, păstrând continuitatea structurii moleculare a metalului.
• ambutisare — Acțiunea de a ambutisa și rezultatul ei; operație tehnologică de prelucrare la rece sau la cald a tablelor metalice, prin care un semifabricat plan este transformat într-o piesă cavă, cu ajutorul unei prese și al unei matrițe. Procesul structural implică curgerea plastică a materialului sub acțiunea forței exercitate de poanson, fiind esențial în producția industrială de serii mari datorită eficienței crescute și preciziei dimensionale.
• ambutisat — Care a fost supus procesului tehnologic de ambutisare; tablă sau piesă din foaie metalică prelucrată prin deformare plastică cu ajutorul unei prese și al unei matrițe pentru a dobândi o formă cavă ori profilată. În sens industrial, descrie starea finală a componentelor structurale rigide rezistente la solicitări mecanice mari, utilizate pe scară largă în producția de caroserii, ambalaje metalice și aparatură electrocasnică.
• ambutisoare — Termen tehnic specializat care desemnează o mașină-unealtă, un utilaj industrial sau un dispozitiv mecanic utilizat special pentru a executa operații de ambutisare a tablelor metalice. Această mașină folosește sisteme de presare hidraulice ori mecanice de mare putere pentru a ghida poansonul în interiorul matriței, asigurând deformarea plastică rapidă și uniformă a semifabricatelor plane în serii mari de producție.
• ambutisor — Muncitor calificat sau operator industrial specializat în executarea operațiilor de ambutisare a tablelor metalice; persoană care reglează și deservește presele și matrițele de ambutisat. De asemenea, termenul se poate referi în sens instrumental la un dispozitiv, element de ghidare sau poanson utilizat în procesul de deformare plastică a metalelor pentru obținerea pieselor cave.
• amont — Sectorul superior al unui curs de apă, situat în direcția izvoarelor, în raport cu un punct de referință dat; direcție opusă sensului de curgere a apei. Folosit adesea în ingineria hidrotehnică și ecologie pentru a descrie localizarea unor structuri sau fenomene situate în susul apei.
• amorsat — Care a fost supus procesului de amorsare; sistem tehnic inițiat, pregătit sau pus în funcțiune; suprafață suport (perete, beton) tratată în prealabil cu un strat de grund sau amorsă. În sens mecanic sau hidraulic, descrie un dispozitiv sau un circuit din care aerul a fost evacuat și care este gata să transmită fluxul de fluid.
• amortizor — Aparat, dispozitiv mecanic, hidraulic, pneumatic sau electric utilizat pentru a absorbi energia cinetică și a atenua intensitatea șocurilor, a vibrațiilor, a zgomotelor ori a oscilațiilor unui sistem aflat în mișcare; piesa componentă esențială a suspensiei vehiculelor. În sens adjectival, descrie o substanță, un material poros sau o structură care are proprietatea de a estompa sau absorbi impacturile fizice.
• aplecător — Dispozitiv mecanic, utilaj industrial sau unealtă specializată utilizată pentru a înclina, a bascula ori a întoarce piese grele, containere ori lingouri în timpul fluxului tehnologic; ca adjectiv, descrie un mecanism, un braț hidraulic ori un comportament care determină înclinarea fizică a unei structuri în raport cu un plan stabil.
• apometru — Aparat de măsură de precizie montat pe o conductă de alimentare, utilizat pentru înregistrarea automată și determinarea exactă a volumului de apă consumat într-un interval de timp determinat; contor de apă. Acest dispozitiv mecanic sau digital este esențial în rețelele edilitare de distribuție pentru monitorizarea consumului și facturarea corectă a utilităților.
• aspersiv — Care servește la stropire sau care funcționează prin intermediul pulverizării și împroșcării fine a unui lichid; dispozitiv, mecanism ori sistem hidraulic conceput structural pentru a distribui apa sub formă de picături de ploaie artificială peste o suprafață dată.
• aulic — Care aparține curții unui suveran, curții regale sau imperiale, privitor la o astfel de curte sau la demnitarii acesteia. În sens larg sau figurat, termenul descrie un stil literar, un limbaj sau un comportament caracterizat prin solemnitate deosebită, rigoare ceremonială, eleganță formală extremă sau o nuanță de servilism curtean.