#biopsie

• acantom — Formațiune tumorală benignă cutanată, caracterizată prin proliferarea hiperplazică a keratinocitelor din stratul spinos al epidermului (acantoză). Această leziune bine delimitată se poate manifesta sub diverse forme clinice și histologice, cele mai cunoscute fiind acantomul cu celule clare (Degos) și acantomul fisurat, necesitând diagnostic diferențial microscopic pentru excluderea unor malignități epidermice.
• adenocarcinom — Formă de tumoră malignă (cancer) care își are originea în celulele epiteliale glandulare sau în structurile care prezintă caracteristici secretoare. Acest tip de neoplasm se poate dezvolta structural în diverse organe interne, precum stomacul, colonul, plămânii, sânul sau prostata, având o capacitate crescută de invazie locală și metastazare prin intermediul sistemului limfatic ori sangvin.
• adenofibrom — Formă de tumoră benignă cu structură mixtă, caracterizată prin proliferarea simultană și echilibrată a elementelor epiteliale glandulare și a țesutului conjunctiv fibros de susținere. Această leziune nodulară se dezvoltă structural cel mai frecvent la nivelul glandei mamare (unde este cunoscută și ca fibroadenom) sau al ovarelor, prezentându-se la palpare ca o masă fermă, mobilă și bine delimitată.
• adenom — Formă de tumoră benignă care se dezvoltă structural din celulele epiteliale ale unei glande sau din țesuturi ce prezintă structuri glandulare. Deși nu este de natură canceroasă și nu metastazează, un adenom poate provoca probleme clinice semnificative prin comprimarea organelor vecine ori prin secreția excesivă și necontrolată de hormoni, așa cum se întâmplă în cazul glandelor endocrine.
• adenopatie — Afecțiune sau manifestare clinică caracterizată prin mărirea patologică de volum, modificarea consistenței sau sensibilității ganglionilor limfatici. Acest fenomen structural reprezintă un semnal de alarmă al organismului, survenind ca reacție la o infecție locală sau generalizată (virală, bacteriană, fungică), în cadrul bolilor autoimune sau ca indicator direct al unei proliferări tumorale maligne primare ori metastatice.
• amiloidoză — Afecțiune sistemică sau localizată cu caracter metabolic și evolutiv, caracterizată prin depunerea anormală de amiloid (proteine insolubile pliate defectuos în foițe beta) în spațiile extracelulare ale organelor vitale, precum rinichii, inima, ficatul sau sistemul nervos. Această acumulare structurală determină atrofia progresivă a parenchimului celular și disfuncții severe sau insuficiențe de organ, fiind clasificată în forme primare, secundare, ereditare sau asociate procesului de îmbătrânire.
• anaplazie — Condiție patologică celulară caracterizată prin pierderea completă a diferențierii structurale și funcționale a celulelor dintr-un țesut, acestea revenind la o formă primitivă asemănătoare cu cea embrionară. Acest fenomen reprezintă un indicator major al malignității tumorale, fiind asociat cu o rată accelerată de diviziune celulară, atipii nucleare severe și o alterare profundă a arhitecturii normale a organului afectat.
• anatomopatoloagă — Femeie medic specialist în anatomie patologică, disciplina medicală ocupată cu studiul modificărilor macroscopice și microscopice induse de boli la nivelul celulelor, țesuturilor și organelor. Aceasta analizează biopsiile, piesele chirurgicale extirpate și produsele citologice pentru a stabili diagnosticul de certitudine al tumorilor și afecțiunilor inflamatorii, având un rol crucial în ghidarea tratamentului oncologic.
• anatomopatolog — Medic specialist în anatomie patologică responsabil cu diagnosticarea bolilor pe baza examinării macroscopice a organelor și microscopice a țesuturilor sau celulelor prelevate prin biopsie ori intervenție chirurgicală. Acesta are un rol decisiv în stabilirea stadializării cancerului, identificarea bolilor autoimune și efectuarea necropsiilor clinice pentru determinarea cauzelor decesului.
• anatomopatologă — Femeie medic specialist în anatomie patologică, disciplina medicală ocupată cu studiul modificărilor macroscopice și microscopice induse de boli la nivelul celulelor, țesuturilor și organelor. Aceasta analizează biopsiile, piesele chirurgicale extirpate și produsele citologice pentru a stabili diagnosticul de certitudine al tumorilor și afecțiunilor inflamatorii, având un rol crucial în ghidarea tratamentului oncologic.
• anatomopatologic — Care se referă la anatomia patologică sau aparține acesteia; ce ține de studiul leziunilor și modificărilor structurale, macroscopice sau microscopice, provocate în organism de o anumită boală. Acest termen descrie investigații de laborator, tehnici de diagnosticare sau caracteristici ale țesuturilor alterate patologic, esențiale pentru confirmarea medicală de certitudine.
• anatomopatologie — Ramură fundamentală a medicinii care se ocupă cu studiul modificărilor macroscopice, microscopice și moleculare provocate de boli la nivelul celulelor, țesuturilor și organelor corpului uman. Această disciplină are un rol determinant în diagnosticul de certitudine al tumorilor și bolilor inflamatorii prin interpretarea biopsiilor, a pieselor chirurgicale și a examenelor citologice.
• androblastom — Tumoră rară secretantă de hormoni androgeni, localizată la nivelul ovarului (cunoscută și ca tumoră cu celule Sertoli-Leydig) sau al testiculului, dezvoltată din structurile embrionare ale cordoanelor sexuale primitive. Din punct de vedere structural, această proliferare neoplazică determină adesea fenomene clinice de virilizare și masculinizare secundară la pacienții de sex feminin, necesitând diagnosticare histopatologică precisă și excizie chirurgicală.
• angiosarcom — Formațiune tumorală malignă extrem de agresivă și rară, dezvoltată prin proliferarea haotică și atipică a celulelor endoteliale care căptușesc interiorul vaselor de sânge sau al vaselor limfatice. Această leziune oncologică structurală binedefinită poate apărea în orice regiune a corpului, dar afectează frecvent pielea (în special la nivelul scalpului), țesutul subcutanat, sânul, ficatul sau splina, caracterizându-se printr-o evoluție rapidă, infiltrare locală profundă și o rată ridicată de metastazare timpurie.
• astroblastom — Tumoră cerebrală neuroepitelială rară, de tip glial, caracterizată prin proliferarea anormală a astroblastelor (celule embrionare precursoare ale astrocitelor). Acest tip de neoplasm se dezvoltă cu precădere în emisferele cerebrale ale copiilor și tinerilor, prezentând la examenul histologic o dispunere caracteristică a celulelor tumorale sub formă de rozete sau pseudorozete perivasculare, cu prelungiri citoplasmatice ancorate de peretele vaselor de sânge.