#cardiovascular

• aerobic — Ca substantiv, reprezintă un sistem de exerciții fizice complexe, executate de obicei pe un fundal muzical ritmat, menit să sporească aportul de oxigen în organism și să îmbunătățească activitatea cardiovasculară și respiratorie. Ca adjectiv, este o variantă lingvistică utilizată adesea ca sinonim pentru termenul 'aerob', descriind procese metabolice sau eforturi fizice susținute de oxigen.
• alergare — Acțiunea de a alerga și rezultatul ei; modalitate de locomoție terestră rapidă, caracterizată printr-o fază de suspensie în care ambele picioare se află simultan în aer. În sport și atletism, reprezintă o disciplină fundamentală ce include probe de viteză, semifond, fond și maraton, fiind utilizată universal ca exercițiu cardiovascular major pentru îmbunătățirea condiției fizice și a rezistenței.
• anacrotism — Anomalie patologică structurală a pulsului arterial, vizibilă pe sfigmogramă sub forma unei crestături sau a unei unde secundare pe panta ascendentă a curbei grafice. Acest fenomen clinic este caracteristic stenozei aortice strânse, indicând o încetinire a ejecției sângelui din ventriculul stâng din cauza îngustării orificiului valvular, ceea ce alterează dinamica normală a undei de șoc arteriale.
• angiocardiopatie — Termen generic utilizat în clinică pentru a desemna orice afecțiune sau patologie care afectează simultan inima și sistemul vascular asociat. Acest concept structural cuprinde o gamă largă de boli cardiovasculare complexe, cum ar fi cardiopatia ischemică, boala hipertensivă cu determinări sistemice sau malformațiile congenitale complexe, ce modifică funcționarea corectă a hemodinamicii organismului.
• angiologic — Care se referă la angiologie, care aparține angiologiei sau care este corelat cu studiul, diagnosticul și tratamentul afecțiunilor sistemului circulator (artere, vene și vase limfatice). În context clinic și structural, acest descriptor definește examenele de specialitate, protocoalele terapeutice ori simptomele binedefinite ale bolilor vasculare periferice.
• angioplastie — Intervenție chirurgicală minim invazivă din sfera radiologiei intervenționale și a cardiologiei, utilizată pentru lărgirea, restabilirea sau reconstrucția structurală a lumenului unui vas de sânge îngustat ori ocluzat. Procedura se realizează binedefinit prin introducerea unui cateter dotat cu un balon gonflabil la capăt, care este umflat la nivelul stenozei pentru a dilata peretele vascular, fiind frecvent însoțită de plasarea permanentă a unui stent metalic pentru a menține permeabilitatea circulatorie.
• anticoagulant — Care previne, întârzie sau oprește procesul de coagulare a sângelui; medicament, substanță biologică sau compus chimic (cum sunt heparina ori derivatele cumarinice) utilizat clinic pentru prevenirea și tratarea trombozelor, a embolismului pulmonar și a altor afecțiuni cardiovasculare vasculare prin reducerea formării de cheaguri de sânge.
• anticolesterol — Care combate, reduce sau reglează nivelul de colesterol din sânge; medicament (cum sunt statinele), supliment alimentar sau aliment funcțional conceput structural pentru reducerea lipoproteinelor de joasă densitate (LDL) și prevenirea riscurilor cardiovasculare asociate aterosclerozei.
• antihipertensiv — Care scade tensiunea arterială crescută și previne riscurile cardiovasculare asociate; medicament utilizat în tratamentul hipertensiunii arteriale. În sens farmacologic, acționează structural prin diverse mecanisme, cum ar fi blocarea receptorilor adrenergici, inhibarea enzimei de conversie a angiotensiniei, blocarea canalelor de calciu sau stimularea diurezei, restabilind echilibrul hemodinamic.
• antirenină — Anticorp specific care neutralizează renina (enzimă secretată de rinichi cu rol major în reglarea tensiunii arteriale prin sistemul renină-angiotensină-aldosteron). În cercetarea biomedicală și farmacologie, substanța este utilizată ca instrument experimental sau imunologic pentru a bloca activitatea enzimatică excesivă a reninei, ajutând la studierea mecanismelor hipertensiunii arteriale de origine renală.
• aortectomie — Intervenție chirurgicală de înaltă complexitate ce constă în rezecția parțială sau totală a aortei, efectuată de regulă pentru a extirpa un segment grav afectat de un anevrism masiv, de o disecție acută sau de o tumoare vasculară. Segmentul extirpat este înlocuit structural cu o grefă sintetică ori biologică pentru a restabili continuitatea fluxului sangvin sistemic.
• aortoclazie — Ruptură patologică, spontană sau traumatică a peretelui aortei, reprezentând o urgență medicală de o gravitate extremă care provoacă o hemoragie internă masivă, adesea fatală. Acest fenomen structural survine de regulă ca o complicație finală a unui anevrism avansat sau în urma unui traumatism toracic sever, distrugând complet continuitatea tunicii vasculare.
• aortogramă — Imaginea radiologică, clișeul sau rezultatul grafic înregistrat în urma efectuării unei aortografii; document medical vizual de înaltă rezoluție care evidențiază în detaliu structura anatomică, calibrul lumenului și eventualele anomalii sau obstacole vasculare prezente la nivelul aortei.
• areteria — Variantă arhaică, etimologică sau eronată pentru arteră; termen care descrie vasul sangvin tubular și elastic prin care sângele oxigenat este pompat de la inimă către țesuturile periferice. În textele medicale vechi sau în manuscrisele de tranziție, denumirea păstra rădăcina greco-latină directă, simbolizând canalul vital care pulsează și susține dinamica fluxului cardiovascular.
• arginină — Aminoacid semi-esențial fundamental pentru organismul uman, implicat structural în sinteza proteinelor, eliminarea amoniacului prin ciclul ureei și producerea de oxid nitric. Acest compus organic joacă un rol crucial în reglarea tensiunii arteriale, susținerea sistemului imunitar, vindecarea rănilor și secreția hormonală, fiind administrat frecvent ca supliment alimentar în nutriția sportivă și terapii cardiovasculare.
• arterial — Care aparține arterelor, se referă la artere ori se produce în interiorul acestor vase sanguine structurale; descrie sângele oxigenat, de culoare roșu-aprins, care este pompat de la inimă către țesuturile periferice ale organismului. În context clinic, termenul este utilizat ca element de bază în măsurarea și evaluarea parametrilor hemodinamici vitali, cum ar fi presiunea sau debitul circulator.
• arteriologie — Ramură de specialitate a anatomiei și medicinei cardiovasculare care se ocupă cu studiul aprofundat al arterelor, analizând structura lor histologică, distribuția macroscopică în organism, funcțiile fiziologice și patologiile specifice. Arteriologia oferă fundamentele teoretice necesare pentru dezvoltarea tehnicilor moderne de diagnostic imagistic și a procedurilor de chirurgie vasculară reconstructivă.
• arterioscleroză — Afecțiune vasculară cronică și degenerativă caracterizată prin îngroșarea, rigidizarea și pierderea elasticității pereților arteriali, proces corelat adesea cu îmbătrânirea sau cu depunerea de minerale în tunica medie a vaselor. Acest termen umbrelă include ateroscleroza (formarea de plăci lipidice în endoteliu) și arterioscleroza Mönckeberg (calcificarea mediei), ducând la reducerea complianței vasculare, creșterea presiunii sistolice și îngreunarea fluxului sangvin către organele vitale.
• atriocomisuropexie — Intervenție chirurgicală complexă și rară care constă în fixarea operatorie a comisurii valvulare cardiace la peretele atriului, utilizată pentru corectarea structurală a unor malformații congenitale sau a insuficiențelor valvulare severe. Acest procedeu tehnic de reconstrucție are scopul de a restabili dinamica normală a fluxului sangvin și de a preveni regurgitarea intracardiacă parazitară.
• atrioseptopexie — Intervenție chirurgicală de corecție care constă în fixarea operatorie sau ancorarea septului interatrial pentru a corecta un defect structural congenital, o deplasare anatomică ori o instabilitate septală. Acest procedeu chirurgical restabilește integritatea structurală a peretelui despărțitor dintre cele două atrii, prevenind amestecul anormal al sângelui arterial cu cel venos.