#component

• actuator — Dispozitiv sau componentă mecanică, electrică ori hidraulică dintr-un sistem automat care transformă o formă de energie (electrică, pneumatică sau hidraulică) în mișcare fizică controlată. Acest element structural acționează ca un motor de execuție, primind semnale de la o unitate de control pentru a manipula sau ajusta un mecanism în realitate.
• adaptatoare — Forma de feminin pentru substantivul adaptator, desemnând o piesă, un dispozitiv tehnic ori o componentă structurală capabilă să realizeze conexiunea, compatibilitatea sau potrivirea mecanică ori electrică între două sisteme diferite. Ca adjectiv, descrie un element, o metodă sau o funcție care servește la facilitarea procesului de adaptare sau ajustare a unui ansamblu.
• adițional — Care se adaugă la ceva existent pentru a-l completa, a-l extinde sau a-i suplimenta valoarea ori funcționalitatea structurală. În sens conceptual și normativ, reprezintă un element de sprijin sau o componentă suplimentară care modifică, detaliază ori consolidează un ansamblu, un contract sau un sistem de date deja stabilit.
• aerofiltru — Dispozitiv tehnic sau instalație industrială concepută pentru reținerea impurităților, a prafului, a polenului sau a altor particule suspendate în aer, asigurând purificarea fluxului de gaz înainte ca acesta să pătrundă într-o încăpere sau într-un motor cu ardere internă. În ecologie, termenul se aplică și sistemelor biologice de filtrare naturală a atmosferei.
• afișor — 1. Muncitor calificat responsabil cu lipirea afișelor, a reclamelor sau a anunțurilor publice; afișar. 2. Dispozitiv electronic, panou sau indicator optoelectronic de dimensiuni de obicei reduse (cu LED, LCD sau segmente), utilizat pentru prezentarea vizuală a cifrelor, literelor ori a unor stări operaționale ale unui aparat electronic.
• ajutaj — Piesă tubulară scurtă, de formă cilindrică sau conică, fixată la capătul unei conducte, al unui recipient sau al unui dispozitiv tehnic, având rolul structural de a modifica geometria curgerii, de a regla debitul și de a accelera viteza de refulare a unui jet de fluid (lichid sau gaz) prin conversia energiei de presiune în energie cinetică. Acest component de înaltă precizie hidraulică este utilizat pe scară largă în inginerie, de la duzele arzătoarelor industriale și sistemele de injecție ale motoarelor cu ardere internă, până la turbinele hidraulice și dispozitivele de pulverizare, determinând eficiența amestecului și direcția precisă a fluxului.
• alat — Vechi termen tehnic, arhaism sau regionalism utilizat istoric în anumite meșteșuguri ori elemente de construcție tradiționale pentru a desemna o piesă laterală, o aripă a unei clădiri, un pervaz lat ori un dispozitiv structural de ghidare; uneori folosit cu sensul de unealtă sau accesoriu în atelierele de tâmplărie vechi. Acest cuvânt are o circulație extrem de restrânsă și se regăsește în glosarele lexicografice de nișă.
• albuș — Substanță organică fluidă, vâscoasă, transparentă și bogată în proteine (în special ovalbumină), care înconjoară gălbenușul unui ou de pasăre sau de reptilă. Prin tratare termică ori batere mecanică, aceasta devine opacă, albă și solidă, având un rol biologic esențial în protejarea și hrănirea embrionului, precum și o utilizare structurală majoră în arta culinară și cofetărie.
• alcătuitoare — Care intră în componența unui tot; care contribuie direct la formarea, organizarea sau structurarea unui ansamblu; constitutiv. Ca substantiv feminin, desemnează o componentă activă, o parte integrantă sau o forță generatoare care determină forma finală a unui amestec, text, grup ori organism viu.
• alcătuitor — Care intră în componența unui tot unitar, care formează sau organizează structura unui ansamblu; constitutiv. Ca substantiv masculin, desemnează persoana care compune, redactează sau elaborează o lucrare scrisă, o culegere de texte, un dicționar ori un set de legi (autor, compilator), sau un element fizic component dintr-un sistem mecanic ori chimic.
• alezat — Despre o gaură cilindrică sau o piesă tubulară: care a fost supusă operației de alezare, având diametrul interior lărgit, calibrat și finisat conform unor cote tehnice exacte. Ca adjectiv, descrie starea finală de precizie geometrică a unei cavități interne prelucrate prin așchiere, gata pentru a primi un ax sau un piston potrivit la fix.
• alezuit — Variantă informală sau de jargon tehnic pentru adjectivul 'alezat'; despre o gaură cilindrică, un cilindru de motor sau o piesă tubulară care a fost supusă procesului de lărgire, calibrare și finisare interioară prin așchiere. Termenul este utilizat cu precădere în comunicarea directă dintre mecanicienii auto, strungari și clienți în atelierele de reparații, desemnând piesa finisată și adusă la cotele de reparație dorite.
• alidadă — Dispozitiv de vizare sau piesă mobilă integrată structural în alcătuirea unor instrumente geodezice, topografice ori astronomice (precum teodolite, sextante sau lunete), care se rotește în jurul unui ax central. Acest ansamblu de precizie poartă pe suprafața sa indici, verniere ori lunete de citire, fiind utilizat pentru măsurarea riguroasă a unghiurilor azimutale sau verticale prin alinierea vizuală perfectă cu reperele din teren.
• alonjar — Dispozitiv mecanic, unealtă auxiliară sau piesă de prelungire special concepută pentru a extinde raza de acțiune, lungimea utilă sau capacitatea structurală a unui instrument, element de prindere sau utilaj industrial. În atelierele de prelucrare prin așchiere sau confecții metalice, acest element servește ca adaptor structural ce permite fixarea și ghidarea componentelor în zone înguste sau greu accesibile.
• amânariu — Variantă grafică veche, arhaică sau regională pentru amânar; piesă mică din oțel călit folosită în trecut în gospodării pentru a produce scântei prin lovire cu o bucăță de cremene în vederea aprinderii iascăi. În textologia manuscriselor medievale sau a letopisețelor românești din secolele al XVII-lea și al XVIII-lea, această formă articulată ori cu final vocalic hibrid desemnează uneori și un suport de fier, un gaj mobil sau un accesoriu mecanic de fixare la carele tradiționale.
• ambrosaj — Termen tehnic rar sau împrumut industrial specializat utilizat pentru a descrie operația de calibrare, ajustare sau prelucrare mecanică de precizie a unor piese metalice sau componente cilindrice, în vederea asigurării unei etanșări sau asamblări perfecte. Noțiunea se poate referi și la un tratament de suprafață aplicat materialelor pentru a le îmbunătăți aderența sau rezistența structurală conform unor procese tehnologice standardizate.
• ambutisaj — Piesă metalică de formă cavă, bombată sau profilată, obținută prin deformarea plastică a unei table în urma procesului tehnologic de ambutisare. Termenul se referă la rezultatul fizic al presării, prezentând o geometrie complexă determinată de configurația matriței utilizate, fiind utilizat frecvent în industria constructoare de mașini, aeronautică și în fabricarea bunurilor de larg consum.
• amerizor — Dispozitiv tehnic, componentă structurală sau mecanism pneumatic utilizat pentru a amortiza impactul și a asigura flotabilitatea unui aparat de zbor sau a unei capsule spațiale în momentul contactului cu apa; ca adjectiv, descrie un element constitutiv ori un sistem capabil să faciliteze sau să execute manevra de amerizaj.
• ametist — Varietate macrocristalină de cuarț semiprețios, de culoare violetă, purpurie sau liliachie, datorată prezenței unor impurități de fier, titan și a iradierii naturale în structura sa cristalină trigonală. Acest mineral structural este utilizat pe scară largă în bijuterie, confecționarea obiectelor decorative de lux și este apreciat în cristaloterapie pentru proprietățile sale simbolice de calmare a spiritului.
• amigdalo — Element prim de compunere savantă (prefixoid) extras structural din limba greacă veche, utilizat în terminologia medicală și științifică pentru a introduce semnificația de amigdală (fie tonsilă palatină, fie nucleul cerebral amigdaloid) sau formă de migdală. Acesta servește ca bază structurală pentru construirea unor termeni anatomici, patologici sau chirurgicali complexi.