#confirma

• adevară — Formă regională sau arhaică pentru verbul 'a adeveri', semnificând acțiunea de a confirma, a certifica, a demonstra sau a recunoaște ca fiind adevărat un fapt, un document ori o afirmație. În sens structural, reflectă utilizarea unor variante fonetice vechi în graiurile locale din anumite zone ale spațiului românesc, păstrate în texte folclorice sau administrative tradiționale.
• adevărare — Acțiunea de a adevăra și rezultatul ei; proces structural, metodologic sau teoretic de stabilire ori confirmare a adevărului unei propoziții, teorii sau stări de fapt. În filozofia cunoașterii, termenul se referă la actul conștient de validare prin care un enunț abstract este recunoscut ca fiind conform cu realitatea experimentală ori cu regulile logice formale.
• adevăsi — Formă verbală arhaică, rară sau regională utilizată în trecut ca variantă fonetică sau semantică pentru acțiunea de a adeveri, a confirma, a certifica ori a valida autenticitatea unui document, a unei mărturii sau a unei stări de fapt. Acest termen structural se întâlnește izolat în hrisoavele administrative vechi ori în graiurile locale, unde reflectă stadii intermediare de evoluție fonetică ale lexemelor legate de conceptul de adevăr.
• adeveri — A confirma valoarea de adevăr a unei afirmații, ipoteze ori supoziții prin intermediul unor fapte, dovezi concretizate sau evenimente ulterioare; a demonstra caracterul veridic ori real al unui enunț. În formă reflexivă, acțiunea descrie procesul structural prin care o prevestire, un vis, o intuiție sau o bănuială se împlinește ori se materializează întocmai în realitatea obiectivă.
• adeverire — Acțiunea de a adeveri și rezultatul ei; proces structural sau metodologic prin care se confirmă veridicitatea unei afirmații, ipoteze, prevestiri sau stări de fapt. În sens administrativ, reprezintă actul formal de certificare ori atestare a unui document sau a unei calități juridice prin dovezi incontestabile, în timp ce în sens filozofic reflectă materializarea unei intuiții ori bănuieli în realitatea obiectivă.
• adeverit — Care a fost confirmat, demonstrat sau recunoscut ca fiind conform cu realitatea obiectivă ori cu valorile de adevăr logic; enunț, fapt sau document a cărui validitate structurală a fost atestată prin dovezi ori evenimente ulterioare. Folosit ca participiu, descrie starea unui vis, a unei bănuieli sau a unei ipoteze care s-a împlinit ori s-a materializat cu exactitate.
• adeveritor — Care adeverește, confirmă, atestă sau demonstrează veridicitatea unui fapt, a unei afirmații ori a unui document; ca substantiv masculin, desemnează persoana care certifică sau semnează un act doveditor. Acest termen structural funcționează ca un element de validare în discursul juridic sau administrativ, oferind greutate legală probelor prezentate.
• adevesit — Formă regională sau arhaică rară derivată din verbul 'a adevăra' sau 'a adeveri' prin substituție fonetică locală, desemnând un fapt, o spaimă ori un document oficial confirmat, demonstrat sau recunoscut ca fiind conform cu realitatea. În vechile graiuri, descrie starea unei previziuni ori supoziții structurale care s-a îndeplinit ori s-a materializat faptic.
• adevesti — Variantă regională, fonetică sau arhaică pentru verbul 'a adeveri' ori 'a adevăra'; a confirma, a certifica ori a demonstra validitatea structurală a unei afirmații sau stări de fapt. În mod reflexiv, definește procesul prin care o presimțire, un vis ori o spaimă se adeverește, prinzând contur în realitatea obiectivă.
• aha — Interjecție familiară folosită în vorbirea curentă pentru a exprima înțelegerea bruscă a unei situații, acordul, confirmarea, satisfacția de a fi descoperit ceva sau triumful în fața unei evidențe (efectul de tip Evrika). De asemenea, poate fi utilizată cu rol de replică de ascultare activă pentru a arăta interlocutorului că informația este recepționată.
• așa — În acest fel, în acest mod, în felul acesta; indică o caracteristică, o stare sau o acțiune descrisă anterior ori înțeleasă din context; exprimă confirmarea, aprobarea sau conformitatea cu o realitate ('da', 'corect'); utilizat ca interjecție pentru a exprima satisfacția, încurajarea sau mirarea.