#cunoastere

• acromatognozie — Tulburare neurologică rară (gnozică) caracterizată prin incapacitatea pacientului de a recunoaște, identifica sau numi culorile, deși sistemul său vizual periferic, retina și nervul optic sunt intacte structural. Această afecțiune este provocată de obicei de leziuni localizate în cortexul cerebral occipito-temporal (aria vizuală asociativă) și se manifestă adesea în cadrul agnoziei vizuale.
• admirat — Care se bucură de stimă, respect, apreciere deosebită sau dragoste din partea publicului ori a unui grup de persoane; personalitate, operă sau comportament evaluat la un nivel valoric superior. În sens lingvistic, reprezintă forma de participiu trecut a verbului 'admira', consolidată funcțional în vocabular ca adjectiv calitativ ce desemnează recunoașterea publică a excelenței sau a frumuseții.
• afla — 1. A ajunge să cunoști un lucru ascuns, secret sau necunoscut, a obține o informație prin cercetare, întrebări, studiu sau întâmplare. 2. A găsi, a descoperi un obiect rătăcit ori o soluție la o problemă. 3. Sub formă reflexivă, a se găsi, a fi prezent într-un anumit loc, spațiu sau context geografic, ori a se simți într-o anumit stare fizică sau sufletească.
• aflare — Acțiunea de a afla și rezultatul ei; descoperire, găsire, stabilire a unui adevăr, a unui fapt necunoscut sau a unei soluții matematice. În context administrativ sau legal, termenul definește actul de obținere a unor informații oficiale sau deducerea stării reale a lucrurilor în urma unei cercetări sau anchete.
• agnosticism — Doctrină filozofică bazată pe scepticismul epistemologic, care afirmă că absolutul, existența lui Dumnezeu sau realitatea ultimă a lucrurilor sunt din punct de vedere structural inaccesibile cunoașterii umane. Agnosticismul nu neagă în mod direct posibilitatea divinității (cum face ateismul), ci suspendă judecata, argumentând că limitările biologice și intelectuale ale omului fac imposibilă obținerea unei certitudini absolute în aceste domenii speculative.
• agnozie — Tulburare neuropsihologică severă caracterizată prin pierderea capacității de a recunoaște sau de a identifica obiecte, persoane, sunete, forme ori mirosuri cunoscute anterior, în absența unor deficiențe ale organelor de simț periferice sau ale funcțiilor intelectuale generale. Această condiție este cauzată, din punct de vedere structural, de leziuni localizate la nivelul cortexului cerebral asociativ sau al căilor de conexiune interemisferică.
• aplaudare — Acțiunea de a aplauda; manifestare fizică și colectivă prin bătăi repetate din palme, realizată cu scopul de a exprima admirația, susținerea sau respectul față de o persoană ori o performanță. În sens abstract, reprezintă procesul de validare publică, elogiere și recunoaștere morală a unei acțiuni pozitive în cadrul unei comunități.
• apreciare — Acțiunea de a aprecia și rezultatul ei; prețuire, stimă, considerație sau respect manifestat față de meritele, calitățile ori valoarea unei persoane sau ale unui obiect. În context economic și financiar, reprezintă procesul de creștere a valorii de piață a unui activ sau a unei monede naționale în raport cu alte devize internaționale, sub influența directă a forțelor cererii și ofertei.
• apreciat — Care se bucură de prețuire, stimă, respect sau recunoaștere din partea publicului, a colegilor ori a unei autorități; care este considerat valoros, util ori de înaltă calitate. În sens tehnic sau academic, descrie un obiect, un activ sau un rezultat care a fost supus unui proces de evaluare și a primit o calificare pozitivă.
• apreciere — Acțiunea de a aprecia și rezultatul ei; stimă, considerație, prețuire sau respect manifestat față de meritele ori calitățile unei persoane; opinie sau judecată critică formulată asupra valorii unui lucru. În economie, definește creșterea valorii de piață a unei monede în cadrul unui regim de schimb flexibil, iar în psihologie reprezintă un factor esențial în validarea stimei de sine.
• apriori — Termen filozofic și logic preluat din limba latină (a priori), utilizat pentru a desemna o cunoaștere, o judecată sau un raționament independent de orice experiență senzorială anterioară, bazat exclusiv pe rațiunea pură; de asemenea, în limbajul cotidian, descrie o convingere formulată în mod dogmatic, dinainte, fără o verificare prealabilă a faptelor concrete sau a realității.
• astrolog — Persoană care se ocupă cu astrologia; specialist în interpretarea poziției planetelor și a stelelor în scopul prezicerii viitorului sau al determinării caracterului unei persoane. În antichitate și evul mediu, rolul de astrolog era adesea contopit cu cel de astronom (cum a fost cazul lui Johannes Kepler), dar în epoca contemporană activitatea sa este delimitată clar de știință, fiind considerată o pseudoștiință bazată pe misticism.
• atoateștiutor — Care știe și cunoaște totul; înzestrat cu o cunoaștere absolută, nelimitată și perfectă a realității trecute, prezente și viitoare. Ca concept teologic sau metafizic, termenul desemnează omnisciența, fiind un atribut fundamental al divinității; în uzul cotidian sau ironic, descrie o persoană infatuată care pretinde că are răspunsuri la orice întrebare.
• atotcunoscător — Care știe și cunoaște absolut totul; înzestrat cu omnisciență totală, nelimitată și perfectă asupra întregii existențe. În teologie și metafizică, constituie un atribut fundamental al divinității; în limbajul cotidian sau în sens ironic, descrie o persoană arogantă, cu o atitudine de suficiență, care pretinde că are răspunsuri infailibile pentru orice problemă.
• autoblindat — Autovehicul militar protejat cu plăci de blindaj rezistente la gloanțe și schije, echipat cu armament ușor sau mediu, utilizat pentru recunoaștere, transport de trupe sau sprijin tactic pe câmpul de luptă. Ca adjectiv, termenul descrie un vehicul dotat cu o structură protectoare metalică și propulsie proprie, capabil să execute misiuni în zone de mare risc tactic.
• autocunoaștere — Acțiunea de a se autocunoaște și rezultatul ei; procesul cognitiv, emoțional și spiritual de explorare conștientă a propriei personalități, prin care un individ dobândește claritate asupra motivațiilor, valorilor, defectelor și calităților sale. Acest mecanism structural reprezintă fundamentul dezvoltării personale și al maturizării psihologice umane.
• autognoză — Cunoaștere de sine profundă, conștientă și sistematică a propriilor stări psihice, procese mentale, motivații sau comportamente; rezultat al unui efort introspectiv reflexiv. În sens clinic, reprezintă capacitatea unui individ de a-și evalua obiectiv propria personalitate și dinamica interioară, fiind un indicator esențial al maturității emoționale și al succesului terapeutic.
• autognozie — Procesul cognitiv sau capacitatea de autocunoaștere profundă și directă a propriilor stări psihice, gânduri, motivații și tendințe comportamentale; autognoză. În context filosofic și clinic, reprezintă fundamentul reflexiv prin care un individ își analizează propria identitate și dinamică interioară, tinzând spre o evaluare obiectivă a sinelui.
• autoinstrui — A-și însuși singur un volum de cunoștințe, deprinderi practice sau abilități teoretice, fără asistența directă și sistematică a unui cadru didactic sau a unei instituții de învățământ; a se educa prin efort propriu, lectură independentă și studiu individual. În contextul societății informaționale, acțiunea definește capacitatea de gestionare autonomă a resurselor educaționale și tehnologice în vederea dezvoltării intelectuale continue.
• avion-spion — Aeronavă militară specializată, proiectată și echipată exclusiv pentru misiuni de recunoaștere strategică, supraveghere aeriană și culegere de informații secrete. Acest tip de aparat folosește tehnologii avansate de captare a imaginilor (camere de înaltă rezoluție, senzori infraroșu), sisteme radar performante și echipamente de interceptare a semnalelor electronice, zburând adesea la altitudini extreme sau utilizând tehnologie stealth pentru a evita detectarea.