#definiție dex

• autonegat — Care a fost respins, infirmat sau anulat de către sine însuși; sistem, concept, enunț sau individ care a trecut printr-un proces de autonegare, pierzându-și astfel validitatea inițială ori identitatea anterioară. În logică și epistemologie, descrie o stare paradoxală în care termenii constitutivi ai unei structuri teoretice se anulează reciproc prin simpla lor enunțare.
• autonictotropic — Care se referă la autonictotropism; care descrie mișcarea autonomă de curbare sau pliere a organelor vegetale (în special a frunzelor ori petalelor) ce se produce periodic odată cu instalarea nopții, determinată exclusiv de ritmuri biologice endogene și factori structurali interni, fără a depinde în mod direct de prezența ori intensitatea unui stimul luminos extern. Acest mecanism asigură protecția termică și hidrică a aparatului foliar pe parcursul perioadelor nocturne.
• autonim — Numele pe care o comunitate lingvistică, etnică sau culturală și-l atribuie ei înșiși în propria limbă, în opoziție cu exoniul (numele dat de străini); cuvânt folosit în mod autoreferențial pentru a desemna propria entitate structurală. În lingvistică, descrie de asemenea utilizarea unui termen pentru a se reprezenta pe sine însuși din punct de vedere formal, mai degrabă decât pentru a indica obiectul sau conceptul din realitate pe care îl denotă în mod obișnuit.
• autonimicire — Acțiunea de a se autonimici și rezultatul ei; proces moral, psihologic sau spiritual prin care un individ recurge la desființarea propriei importanțe, la auto-umilire deliberată ori la reducerea simbolică a sinelui la starea de nimicnicie. În textele teologice sau filozofice existentiale, reprezintă o formă extremă de abandonare a ego-ului, realizată pentru atingerea unei stări de puritate spirituală ori ca reacție la o criză de sens profundă.
• autoreferat — Rezumat detaliat, sinteză schematică sau dare de seamă scrisă întocmită de autorul unei lucrări științifice sau de doctorat, cu scopul de a prezenta succint principalele teze, metodologii și concluzii în fața unei comisii de evaluare sau a publicului academic. Reprezintă un document oficial obligatoriu în procesul de susținere a titlurilor universitare, reflectând originalitatea și valoarea adusă în domeniul cercetat.
• autoregenerare — Capacitatea internă a unui organism viu, a unui sistem tehnic sau a unui ecosistem de a se reface, repara sau reconstrui singur, prin forțe proprii, fără intervenție sau asistență din exterior. În biologie, definește refacerea țesuturilor distruse, în timp ce în inginerie și informatică se referă la proprietatea unor materiale sau sisteme software de a-și corecta automat erorile ori daunele structurale.
• autoregla — A-și potrivi, a-și ajusta sau a-și coordona în mod automat propria funcționare, activitate sau propriul mecanism intern, fără intervenția unei forțe sau a unui factor exterior. Se folosește atât în domeniul tehnic pentru a descrie sistemele dotate cu circuite de feedback, cât și în cel biologic pentru a desemna capacitatea organismelor vii de a-și menține homeostazia în raport cu mediul.
• autoreglaj — Reglare automată realizată de un sistem tehnic sau de un organism viu prin intermediul unor conexiuni inverse (feedback), cu scopul de a menține anumiți parametri funcționali în limite constante. Reprezintă un concept fundamental în cibernetică și ingineria controlului, asigurând stabilitatea, independența operațională și adaptabilitatea dinamică a structurilor complexe în fața perturbărilor externe.
• autoreglare — Acțiunea de a se autoregla și rezultatul ei; proces complex prin care un sistem deschis (mecanic, cibernetic, biologic sau psihic) își menține stabilitatea structurală și funcțională prin mecanisme interne de control și circuite de feedback. În psihologie, desemnează capacitatea profundă a individului de a-și monitoriza și gestiona în mod conștient gândurile, emoțiile și comportamentele pentru a atinge obiective specifice.
• autoreglat — Care s-a reglat sau se reglează singur; sistem, proces sau dispozitiv echipat cu mecanisme autonome de corecție care își calibrează singur parametrii interni de lucru. În sens larg, descrie starea unui circuit funcțional stabil care s-a echilibrat fără adăugarea unei comenzi externe sau a unei forțe manuale de corecție.
• autoreglementare — Procesul prin care o industrie, o asociație profesională sau un grup de organizații își stabilesc, monitorizează și impun propriile reguli, standarde și coduri de conduită, fără o intervenție legislativă directă din partea guvernului sau a autorităților statului. Acest mecanism juridic și etic permite adaptarea rapidă la schimbările pieței și responsabilizarea membrilor prin asumarea voluntară a bunelor practici.
• autorelaxare — Acțiunea de a se relaxa singur și rezultatul ei; metodă sau tehnică psihofizică prin care o persoană reușește să își reducă în mod conștient și voluntar tensiunea musculară, stresul mental și anxietatea, fără asistență terapeutică ghidată. Se bazează pe exerciții de respirație controlată, vizualizare pozitivă sau tehnici autogene pentru a induce o stare de calm și echilibru interior.
• autoremorcher — Autovehicul de mare putere, construit și echipat special pentru a tracta, remorca sau transporta alte vehicule avariate, defecte ori imobilizate în urma unor accidente rutiere. Acest utilaj tehnic dispune de structuri consolidate, trolii hidraulice, platforme basculante și sisteme de ancorare de mare siguranță, fiind utilizat pe scară largă în serviciile de asistență rutieră și intervenții tehnice.
• autorepara — A-și remedia, a-și corecta sau a-și repara în mod autonom defectele, avariile, erorile sau imperfecțiunile structurale, fără intervenție manuală din exterior. Termenul se aplică materialelor inteligente capabile să închidă microfisuri, programelor software care își auto-corectează liniile de cod corupte sau sistemelor biologice care își vindecă rănile prin procese regenerative celulare interne.
• autoreparare — Acțiunea de a se autorepara și rezultatul ei; proces autonom prin care un organism, un material inteligent sau un sistem informatic își remediază singur defecțiunile, erorile sau avariile structurale fără intervenție manuală din exterior. În ingineria materialelor, acest fenomen bio-mimetic permite componentelor expuse la uzură să își sigileze singure microfisurile, prelungindu-și durata de viață și siguranța operațională.
• autoreplică — Răspuns sau replică pe care o persoană și-o adresează propriilor gânduri, afirmații ori dileme interne, folosită ca mecanism de autoreglare cognitivă sau în cadrul unui monolog interior. În retorică și structuri literare, definește tehnica prin care un vorbitor anticipează o obiecție adusă propriului discurs și o combate imediat singur, demonstrând o analiză critică profundă a propriilor argumente.
• autoreplicare — Procesul prin care o entitate biologică, un organism cibnetic sau un program informatic realizează o copie identică a sa, utilizând resurse din mediul înconjurător. În biologie, termenul descrie multiplicarea moleculelor de ADN sau ARN, în timp ce în domeniul securității cibernetice și al roboticii descrie capacitatea unui cod (cum ar fi un virus) sau a unui nanobot de a se multiplica autonom.
• autoreproducere — Capacitatea sau procesul prin care un sistem biologic, un organism artificial ori un ansamblu economic generează copii fidele sau noi generații similare miezului structural din care provin, acționând în mod autonom. În cibernetică și robotică, reprezintă proprietatea teoretică a unor mașini inteligente de a produce alte mașini fără asistență umană, o trăsătură esențială explorată în dezvoltarea sistemelor industriale de tip von Neumann.
• autoreproșare — Acțiunea de a se autoreproșa și rezultatul ei; starea sau procesul de auto-învinovățire conștientă prin care o persoană își analizează și își critică propriile fapte, decizii ori omisiuni. În termeni clinici, autoreproșarea este o componentă frecventă a episoadelor depresive sau anxioase, manifestându-se ca un dialog interior distructiv care slăbește stima de sine și blochează reziliența emoțională.
• autorespect — Sentiment de prețuire, stimă și demnitate pe care o persoană o are față de propria sa ființă, recunoscându-și valoarea morală, drepturile și limitele fără a cădea în narcisism. Acest pilon fundamental al echilibrului psihic determină modul în care individul interacționează cu ceilalți, permițându-i să stabilească granițe personale sănătoase și să refuze tratamentele abuzive ori degradante.