#denumire stiintifica

• abyssinicus — Epitet specific utilizat în nomenclatura binară latină pentru a desemna specii de plante, păsări sau animale originare din regiunea istorică Abisinia (Etiopia de astăzi) ori specifice Cornului Africii. Prezența acestui adjectiv în denumirea științifică indică aria biogeografică nativă unde specia respectivă a fost identificată, descrisă sau clasificată pentru prima dată.
• acutus — Termen științific, medical sau latin utilizat direct în taxonomie, anatomie ori patologie pentru a descrie o structură ascuțită, un organ terminal proeminent sau o fază clinică de o intensitate critică. Acesta apare frecvent în denumirile binominale ale speciilor de plante sau insecte care prezintă elemente anatomice ascuțite ori în formule clinice arhaice preluate direct din terminologia medicală clasică.
• Aglaonema commutatum — Specie tip de plantă perenă din genul Aglaonema, nativă în Filipine și Sulawesi. Este una dintre cele mai populare specii cultivate ca plantă de interior, remarcându-se prin frunze mari, oblong-lanceolate, de un verde închis stropit elegant cu dungi argintii-cenușii de-a lungul nervurilor secundare, producând periodic inflorescențe de tip spadix urmate de bace roșii decorative.
• Aglaonema costatum — Specie de plantă erbacee perenă din genul Aglaonema, nativă în regiunile tropicale din Malaezia peninsulară, Singapore, Thailanda și Vietnam. Este renumită ca plantă de interior datorită aspectului său distinctiv, având frunze late, ovate, de un verde închis luxuriant, străbătute de o nervură centrală albă, proeminentă, și presărate cu pete albe neregulate ce seamănă cu niște stropi de zăpadă.
• Aglaonema oblongifolium — Specie de plantă tropicală robustă din genul Aglaonema, nativă în regiunile umede din Malaezia, Indonezia și Filipine. Se distinge structural prin statura sa mai înaltă și frunzele sale mari, alungite, oblong-eliptice sau lanceolate, de un verde închis profund și uniform, fiind utilizată intensiv în programele de hibridizare pentru a crea cultivare rezistente de interior.
• Aglaonema roebelenii — Specie de plantă erbacee perenă din genul Aglaonema, nativă în junglele tropicale din Asia de Sud-Est. Este recunoscută în horticultură pentru frunzele sale mari, elegant arcuite, de un verde-crem sau verde-cenușiu pătat, cu un model structural dens de nervuri argintii care îmbracă aproape întreaga suprafață foliară, fiind un strămoș genetic major pentru mulți hibrizi moderni de interior.
• Aglaonema treubii — Specie botanică distinctă din genul Aglaonema, nativă în regiunile umede din Indonezia. Este caracterizată structural prin frunze înguste, lanceolate și ascuțite, de un verde intens, decorate cu un mozaic central compact de nuanțe argintii-verzui care nu ating marginile externe, fiind o plantă cu port compact și creștere extrem de lentă.
• Ajuga — Gen de plante erbacee, anuale sau perene, aparținând familiei Lamiaceae, cunoscute în limba română sub denumirea populară de vinețică sau tămâiță de câmp; cuprinde aproximativ 40-50 de specii răspândește nativ în Europa, Asia și Africa. Aceste plante sunt recunoscute pentru frunzișul lor decorativ, florile tubulare de culoare albastră, violetă sau purpurie aranjate în spice dense și utilizarea lor frecventă ca acoperitoare de sol în horticultură sau în medicina tradițională datorită proprietăților antiinflamatoare.
• Allamanda cathartica — Denumirea științifică a celei mai cunoscute specii din genul Allamanda, o plantă agățătoare tropicală viguroasă, cunoscută popular sub numele de 'trâmbița aurie' sau 'trompeta galbenă'. Este renumită pentru florile sale mari, galbene ca ceara, cu diametrul de până la 12 cm, și este utilizată intens în peisagistica de climat tropical; toate părțile plantei sunt toxice și au proprietăți purgative puternice, de unde provine și epitetul specific 'cathartica'.
• Alloplectus capitatus — Denumirea științifică a unei specii representative din genul Alloplectus, o plantă exotică perenă din familia Gesneriaceae, nativă în regiunile muntoase din Columbia, Venezuela și Peru. Specia se caracterizează prin tulpini erecte, frunze mari, catifelate, de un verde-închis cu perișori fini, și produce inflorescențe compacte, capituliforme (în formă de cap), alcătuite din flori tubulare galbene înconjurate de bractee mari, persistente, de un roșu-grena intens.
• Alloplectus vittatus — Denumirea științifică a unei specii de plante perene din familia Gesneriaceae, originară din pădurile tropicale umede ale Americii de Sud (în special din Peru și Ecuador). Planta se distinge prin foliajul său extrem de decorativ, având frunze mari, catifelate, de un verde-închis intens, marcate de dungi sau nervuri proeminente într-o nuanță contrastantă de verde-deschis, argintiu sau albicios (vittatus), și produce flori tubulare protejate de calicii colorate.
• Alnus glutinosa — Denumirea științifică a arinului negru (sau ariniș), o specie de arbore foios din familia Betulaceae, nativă în aproape toată Europa, Asia de Vest și nordul Africii. Acest arbore structural se dezvoltă optim în soluri excesiv de umede, mlaștini și de-a lungul cursurilor de apă, având proprietatea ecologică de a fixa azotul atmosferic în sol prin simbioză bacteriană radiculară și frunze de un verde închis, lipicioase în tinerețe.
• Alnus incana — Denumirea științifică a arinului alb (sau anin muntos), un arbore sau arbust din familia Betulaceae, răspândit în regiunile reci și muntoase ale Europei, Asiei și Americii de Nord. Spre deosebire de ruda sa apropiată, această specie are frunze mate, cenușii pe partea inferioară și o scoarță netedă, de culoare gri deschis, fiind excelent adaptată pentru colonizarea rapidă a solurilor degradate sau a pietrișurilor montane.
• Alocasia korthalsii — Denumirea științifică a unei specii rare de plante erbacee perene din familia Araceae, nativă în pădurile tropicale umede din Borneo. Această plantă de interior se remarcă prin frunzele sale sagitate, puternic texturate, de un verde închis mat pe partea superioară și cu nervuri proeminente, adesea argintii, în timp ce partea inferioară prezintă nuanțe purpurii închise, fiind o specie de colecție apreciată pentru valoarea sa ornamentală deosebită.
• Alocasia lindenii — Denumirea științifică a unei specii ornamentale de plante perene din familia Araceae, originară din Noua Guinee, cunoscută și sub sinonimul taxonomic Homalomena lindenii. Planta se caracterizează prin frunze mari, cordiforme, de un verde vibrant, străbătute de nervuri de un alb-gălbui strălucitor, cu pețioluri lungi și deschise la culoare, oferind un contrast vizual deosebit de apreciat în colecțiile de plante exotice de interior.
• Alocasia putzeysii — Denumirea științifică a unei specii tropicale perene de plante din familia Araceae, nativă din Sumatra, Indonezia. Această plantă de colecție se remarcă prin frunzele sale mari, metalice, de un verde închis spre violet, străbătute de nervuri proeminente albe-argintii și având partea inferioară de o nuanță purpurie intensă, fiind strâns înrudită cu Alocasia longiloba și apreciată în horticultură pentru foliajul său structural spectaculos.
• Alocasia sanderiana — Denumirea științifică a unei specii perene pe cale de dispariție din familia Araceae, endemică în insula Mindanao din Filipine, cunoscută popular sub numele de plantă-kris datorită formei ondulate a frunzelor sale. Se caracterizează prin frunze adânc lobate, sagitate, de un verde-crezător închis cu reflexe metalice, având marginile și nervurile de un alb-argintiu strălucitor și purtând o importanță ecologică și ornamentală deosebită în rândul pasionaților de specii tropicale.
• Aloe ferox — Denumirea științifică a aloei amare (sau aloe de Cap), o specie de plantă suculentă arborescentă din familia Asphodelaceae, nativă în regiunile aride din Africa de Sud. Această plantă structurală se remarcă prin tulpina sa robustă ce poate atinge trei metri înălțime, frunzele mari, cărnoase, de un verde-glauc, mărginite de spini roșiatici rigizi, și inflorescențele spectaculoase sub formă de rachete portocalii-aprins, fiind renumită mondial pentru sucul său amar cu proprietăți purgative și gelul cosmetic binefăcător.
• Aloe humilis — Denumirea științifică a aloei pitice (sau aloe arici), o specie de plantă suculentă de talie mică din familia Asphodelaceae, originară din provincia Cape din Africa de Sud. Această plantă ornamentală structurală formează rozete dense, compacte, lipsite de tulpină aeriană, având frunze triunghiulare, erect-incurvate, de un verde-albăstrui, acoperite complet pe ambele fețe cu tuberculi albi și spini moi, fini, fiind foarte populară ca plantă de apartament datorită rezistenței sale crescute.
• altissimum — Epitet specific utilizat în nomenclatura binomială latină din botanică pentru a descrie o specie de plantă care se remarcă prin înălțimea sa deosebită sau prin faptul că este cea mai înaltă din cadrul genului său (de exemplu, Anthurium altissimum).