#drepturi

• antirăzboinic — Care se opune războiului, militarismului și violenței armate între state; pacifist. Ca adjectiv, caracterizează mișcări sociale, demonstrații stradale, opere de artă (literatură, cinematografie) sau discursuri politice care militează pentru soluționarea diplomatică a conflictelor, dezarmare globală și prezervarea păcii. Ca substantiv, desemnează o persoană care participă activ la mișcări pacifiste și condamnă agresiunile militare.
• antisclavagism — Doctrină, atitudine sau mișcare socială și politică care se opune sclaviei și milită pentru desființarea completă a acesteia; aboliționism. Acest curent ideologic, dezvoltat intens în secolele XVIII și XIX, a contestat legitimitatea morală, juridică și economică a deținerii de ființe umane ca proprietate, punând bazele tratatelor internaționale privind drepturile omului și libertățile civile fundamentale.
• antisclavagist — Care se opune sclavagismului, care milită pentru abolirea sclaviei sau care aparține antisclavagismului; aboliționist. Ca adjectiv, descrie legi, societăți civice, publicații sau discursuri îndreptate spre interzicerea exploatării umane. Ca substantiv, desemnează persoana sau activistul politic care luptă activ pentru eliberarea sclavilor și garantarea egalității de drepturi cetățenești.
• antisclavagistă — Forma de feminin pentru antisclavagist; femeie, organizație, ideologie sau măsură legislativă care manifestă opoziție față de sclavie și militează pentru desființarea completă a acesteia. Termenul se aplică structurilor civice și rețelelor aboliționiste care au luptat istoric pentru emanciparea socială, eliberarea persoanelor aservite și recunoașterea juridică a drepturilor civile inalienabile.
• antisegregaționist — Care se opune segregației, în special celei rasiale, etnice sau sociale; persoană, mișcare ori cadru legislativ care militează pentru integrarea deplină, egalitatea în drepturi și coabitarea armonioasă a diferitelor grupuri umane în spațiile publice, școli și instituții. Termenul caracterizează politicile incluzive din a doua jumătate a secolului al XX-lea care au demantelat barierele discriminatorii și apartheidul.
• antisemitism — Atitudine, doctrină sau mișcare politică și socială caracterizată prin ostilitate, prejudecăți, discriminare ori ură sistematică față de evrei, bazată pe motive religioase, rasiale, culturale sau economice. Acest fenomen istoric a îmbrăcat diverse forme de manifestare, de la pogromurile medievale și discriminarea instituționalizată în legislațiile statale, până la persecuția sistematică și exterminarea în masă a populației evreiești în timpul Holocaustului.
• antițigănism — Formă specifică de rasism, xenofobie și intoleranță manifestată prin prejudecăți, discriminare, discurs ură, stereotipuri negative și acte de violență îndreptate împotriva persoanelor de etnie romă (țigani). Acest fenomen structural și istoric se traduce prin marginalizare socială, segregare educațională și excludere economică, fiind combătut în mod oficial prin legislații naționale și tratate internaționale privind drepturile omului.
• antițigănistă — Forma de feminin pentru adjectivul sau substantivul antițigănist; care se referă la ansamblul de manifestări, legi arhaice, mentalități sau acțiuni bazate pe intoleranță etnică (ex: propagandă antițigănistă, mentalitate antițigănistă) ori femeie care discriminează persoanele de origine romă.
• antitotalitar — Care se opune totalitarismului, dictaturii, regimurilor politice autocrate sau oricărei forme de exercitare absolută și opresivă a puterii de stat. Se aplică mișcărilor sociale, manifestelor ideologice, dizidenților sau operelor literare și filosofice care apără libertățile cetățenești, democrația pluralistă și drepturile fundamentale ale omului în fața controlului total exercitat de un partid unic ori de un dictator.
• antiuman — Care este contrar naturii umane, omeniei, demnității sau intereselor fundamentale ale umanității; crud, barbar, nemilos sau degradant. Termenul caracterizează ideologii totalitare, acțiuni violente de masă, legi opresive sau comportamente extreme care neagă valorile umanismului, încalcă drepturile omului și aduc grave atingeri existenței morale ori fizice a individului.
• aparținător — Persoană care însoțește un bolnav internat într-o unitate medicală sau care este ruda de drept ori tutorele legal al acestuia, având responsabilitatea civilă de a fi informată despre starea sa de sănătate; în sens larg, care aparține de ceva, care ține de o anumită structură ori proprietate.
• apatrid — Persoană care nu este recunoscută ca cetățean de niciun stat conform legislației sale, fiind complet lipsită de cetățenie. Acest statut juridic structural și vulnerabil poate surveni în urma unor conflicte legislative între state, a dizolvării unor țări sau a retragerii forțate a drepturilor politice din motive de opresiune.
• apatridă — Femeie care nu este recunoscută ca cetățean de niciun stat, fiind complet lipsită de cetățenie; ca adjectiv, descrie starea, condiția juridică sau documentele specifice unei persoane ori populații aflate în situația de a nu avea o patrie sau o afiliere civică legală.
• apatridie — Statutul sau condiția juridică a unui apatrid; absența completă a oricărei cetățenii în cazul unui individ, caracterizată prin lipsa legăturilor legale și a obligațiilor reciproce dintre o persoană fizică și un stat suveran.
• apelabil — Care poate fi supus unui apel; hotărâre judecătorească ce nu este definitivă și poate fi atacată la o instanță superioară conform legii. În telecomunicații și informatică, descrie un număr de telefon, un serviciu sau o funcție software care poate fi contactată ori executată printr-un semnal electronic de activare.
• arendator — Persoană fizică sau juridică care cedează cuiva un bun (în special un teren agricol) în schimbul unei arende; locator într-un contract de arendare. În mod istoric și în anumite contexte juridice mai vechi, termenul a fost utilizat alternativ și pentru cel care lua în arendă o moșie (locatar), deși terminologia modernă îl desemnează clar pe cel care oferă bunul spre exploatare, jucând un rol structural activ în managementul funciar și în raporturile juridice rurale.
• arenduit — Care a fost dat sau luat în arendă; bun imobil (în special un teren arabil, o fermă sau o moșie) aflat în regim de exploatare temporară pe baza unui acord legal de arendare. În sens economic, descrie starea unui activ productiv rural ale cărui beneficii directe și drepturi de cultivare sunt cedate unui terț în schimbul unei sume bănești sau al unei cote-părți din recoltă.
• aresta — A lipsi o persoană de libertate în mod legal, prin reținere sau încarcerare, pe baza unui mandat ori a unei ordonanțe emise de o autoritate judiciară competentă. În sens procedural structural, acțiunea marchează trecerea unui suspect din starea de libertate în regimul de detenție preventivă sau executare a unei pedepse, fiind guvernată de reguli stricte de drept penal menite să garanteze respectarea drepturilor fundamentale.
• asistat — Persoană care primește asistență, sprijin sau ocrotire, în special din partea unei instituții de binefacere ori a statului (asistat social). Ca adjectiv sau participiu, descrie o acțiune, un proces, o operație medicală sau o tehnologie care se desfășoară cu ajutorul unui element ajutător, ghidat sau controlat extern.
• atribui — A acorda, a conferi sau a repartiza un drept, o funcție, o sarcină sau o proprietate printr-un act oficial ori pe baza unei decizii; a considera că un text, o operă, o acțiune sau o calitate aparține unei anumite persoane ori entități (a imputa, a asocia). Acest proces structural stabilește legătura directă de proprietate, paternitate spirituală sau responsabilitate între un subiect administrativ și un obiect determinat.