#elan

• Abdul-Medjid — Eponim clinic extras din onomastica imperială otomană (sultanul Abdul-Medjid I), folosit rar în terminologia azilurilor românești și europene din secolul trecut. Desemna o manifestare particulară a delirului melancolic sau a psihozei de epuizare, caracterizată prin idei de reformă universală nerealistă amestecate cu stări de apatie profundă, tristețe morbidă și sentimente de neputință în fața destinului, pacientul considerându-se un monarh neînțeles sau detronat.
• Abenceragi — Eponim istoric și cultural derivat din numele nobilei dinastii maure Abenceraj (Abencerrages) din Granada, utilizat sporadic în literatura psihiatrică clasică din secolul al XIX-lea și în analizele psihanalitice (sindromul sau complexul Abenceragi). În semiologia alienismului vechi, termenul descria o variantă specifică de delir melancolic amestecat cu idei de mândrie familială pierdută, resentiment cronic și suspiciune paranoică de trădare complotată. Caracterizează pacienții care manifestau monomanie obsesivă centrată pe răzbunarea simbolică a onoarei unui clan sau pe trăirea unei nostalgii morbide, destructive, față de un trecut glorios idealizat.
• abenceraj — Forma de singular a eponimului clinic 'Abenceragi', desemnând un tip de structură psihopatologică caracterizată prin melancolie romantică, resentiment cronic profund și idei paranoice de trădare dinastică. În alienismul clasic din secolul al XIX-lea, termenul descria pacientul care dezvolta o monomanie obsesivă centrată pe pierderea onoarei sau pe prăbușirea idealizată a clanului său, trăind într-o izolare defensivă strictă.
• acromatoză — Condiție patologică generalizată caracterizată prin absența totală sau diminuarea severă a pigmentației normale dintr-un țesut, organ ori de la nivelul întregului organism. În dermatologie, termenul descrie stări severe de depigmentare cutanată (cum ar fi formele extreme de albinism sau vitiligo universal), în care celulele nu mai produc melanină.
• acromie — Absență totală și congenitală sau dobândită a pigmentației normale a pielii, părului ori a altor țesuturi, cauzată de lipsa sau distrugerea melanocitelor și a producției de melanină. Acest termen medical general acoperă manifestări precum albinismul generalizat sau zonele complet albe apărute în evoluția avansată a vitiligo.
• acromodermie — Condiție patologică cutonată congenitală sau dobândită caracterizată prin absența totală ori diminuarea severă și extinsă a pigmentației normale a pielii, manifestată prin pete albe întinse sau depigmentare generalizată a epidermei. Această afecțiune structurală este provocată de absența, distrugerea sau disfuncția metabolică cronică a melanocitelor, ducând la sistarea completă a producției de melanină și determinând o sensibilitate extremă a tegumentului la radiațiile ultraviolete.
• acromotrichie — Condiție patologică sau fenomen biologic caracterizat prin pierderea totală ori absența congenitală a pigmentului natural din structura firelor de păr, determinând albirea sau decolorarea completă a acestora. Acest proces dermatologic structural este provocat de încetarea producției de melanină de către melanocitele din foliculul pilos, putând fi declanșat de factori ereditari, carențe nutriționale severe (cum ar fi lipsa de cupru sau acid pantotenic), stres oxidativ intens ori afecțiuni autoimune.
• agib — Titlu oficial purtat în trecut, în special în administrația Imperiului Otoman sau în statele musulmane medievale, de către un demnitar cu rol de șef al protocolului, intendent al curții princiare sau șambelan. Această funcție administrativă de rang înalt presupunea gestionarea audiențelor, supravegherea accesului la suveran și organizarea ceremoniilor oficiale ale palatului.
• albin — Persoană, animal sau plantă afectată de albinism; caracterizat prin absența congenitală totală sau parțială a pigmentului melanic din piele, păr și ochi, ceea ce determină o colorație albă sau foarte deschisă și iris de culoare roz sau azuriu pal.
• albinism — Anomalie congenitală caracterizată prin absența totală sau parțială a pigmentului melanic din piele, păr și ochi, determinând un aspect albicios al corpului și sensibilitate extremă la radiațiile solare.
• albino — Formă invariabilă sau adjectivală neoficială, utilizată ca variantă modernă sau împrumut direct pentru albinos; individ, animal sau organism afectat de albinism, caracterizat prin absența congenitală a pigmentului melanic, având pielea, părul sau blana complet albe și ochii cu reflexe rozalii ori azurii.
• albinoidism — Formă atenuată sau parțială de albinism, caracterizată printr-o reducere discretă, congenitală și generalizată a pigmentului melanic, fără a atinge depigmentarea totală specifică albinismului clasic; afecțiune structurală ce determină o nuanță neobișnuit de deschisă a pielii, părului și irisului.
• albinos — Persoană sau animal care prezintă trăsăturile albinismului; caracterizat prin lipsa congenitală parțială sau totală a pigmentului natural (melanină) din organism, fapt ce cauzează apariția unei pieli foarte deschise, a unui păr alb ori lăptos și a unor ochi cu iris rozaliu sau de un azuriu pal.
• alcer — Variantă regională rară sau formă arhaică folosită în trecut în anumite graiuri din nordul țării pentru a desemna elanul (Alces alces), cel mai mare mamifer din familia cervidelor. Termenul provine prin filieră lingvistică nordică sau prin adaptarea fonetică locală a radicalului științific latin.
• alci — Denumire regională rară, utilizată istoric în anumite graiuri din nordul țării ca formă de plural pentru 'alcer' (elan); mamifere ierbivora de talie foarte mare din familia cervidelor (Alces alces), adaptate la zonele împădurite reci, caracterizate prin coarne lăbărțate și masive purtate de masculi.
• alcicorn — Care are coarne lăbărțate, late și turtite în formă de palmat, similare cu cele ale unui elan (Alces alces). În morfologia animală sau structurală, termenul descrie conformația osoasă craniană a unor specii de cervide fosile ori contemporane ale căror ramificații amintesc de o lopată sau de o palmă deschisă.
• alciform — Care are forma sau aspectul unui elan (Alces alces) ori al coarnelor acestuia; lăbărțat, lățit sau palmat. În morfologia animală sau structurală, termenul descrie elemente scheletice sau excrescențe osoase ale unor specii fosile ori contemporane ale căror ramificații amintesc de structura specifică a coarnelor de elan.
• alean — Suferință sufletească profundă și mocnită, caracterizată prin îmbinarea sentimentelor de tristețe, dor, jale, amărăciune și melancolie. Acest termen profund liric, specific folclorului și poeziei românești tradiționale, descrie o durere intimă provocată de depărtarea de persoana iubită, de singurătate sau de neîmplinirile profunde ale vieții.
• aleaneș — Care este plin de alean, melancolic, visător sau trist; mod de exprimare ori comportament caracterizat printr-o lentoare afectivă și o sensibilitate dureroasă. Ca adverb, descrie acțiunea de a vorbi, a privi sau a cânta într-un ritm domol, tânguitor, specific interpretării doinelor populare din zonele rurale tradiționale.
• aleaniș — Stare prelungită de tristețe, melancolie sau tânguire; manifestare colectivă ori individuală a dorului și a amărăciunii sufletești. În anumite subdialecte izolate, termenul poate descrie și un loc retras sau un context ambiental propice visării nostalgice și izolării emoționale.