#fosila

• acteonela — Denumire românească (provenită din genul fosil Acteonella) pentru un tip de melci gastropode marine preistorice, caracteristice perioadei Cretacicului. Cochilia sa structurală este groasă, de formă ovală sau fusiformă, netedă și prevăzută cu pliuri columelare distincte. Fosilele de acteonela sunt utilizate frecvent în geologie ca fosile directoare pentru datarea straturilor sedimentare și reconstituirea mediilor marine ecuatoriale străvechi.
• Aegoceras — Gen extinct de cefalopode amonoide din ordinul Ammonitida și familia Liparoceratidae, care a trăit în perioada Jurasicului timpuriu (în special pe teritoriul mării epicontinentale ce acoperea actuala Europă de Vest). Cochiliile acestor amoniți sunt de tip evolut, caracterizate prin spire larg deschise, secțiuni rotunjite și coaste transversale proeminente, bine distanțate, având o valoare stratigrafică deosebită ca fosile de ghidaj pentru datarea straturilor geologice.
• alosaur — Dinozaur biped carnivor de talie mare din ordinul Saurischia (genul Allosaurus), care a trăit în perioada Jurasicului târziu. Acest prădător structural de top se caracteriza printr-un craniu masiv dotat cu dinți zimțiți și tăioși, membre posterioare puternice și membre anterioare relativ scurte dar prevăzute cu trei gheare ascuțite, fiind unul dintre cele mai studiate reptile fosile.
• alozaur — Formă ortografică alternativă sau variantă fonetică românească pentru alosaur; dinozaur biped carnivor de talie mare din ordinul Saurischia (genul Allosaurus) care a dominat ecosistemele terestre în perioada Jurasicului târziu. Acest prădător se caracteriza structural printr-un craniu masiv dotat cu dinți lungi și zimțiți, membre posterioare musculoase și membre anterioare prevăzute cu gheare curbate și ascuțite.
• alveolină — Gen de foraminifere fosile marine de dimensiuni mari, caracteristice perioadei Cretacicului superior și Eocenului, având cochilia calcaroasă de formă sferică, elipsoidală ori fusiformă, împărțită structural în numeroase loje sau alveole mici; microfosilă ce aparține acestui gen. Aceste organisme reprezintă fosile de ghidaj esențiale pentru datarea straturilor geologice sedimentare și reconstituirea vechilor medii marine tropicale.
• amonit — Moluscă cefalopodă marină fosilă din subclasa Ammonoidea, caracterizată printr-o cochilie calcaroasă externă, planospirală și compartimentată, care a trăit din Devonian până la sfârșitul Cretacicului. Fosilele acestor organisme sunt utilizate pe scară largă în geologia stratigrafică drept fosile de ghidaj pentru datarea precisă a straturilor de roci sedimentare din era Mezozoică.
• anchiloceras — Gen de amoniți fosili din perioada Cretacicului timpuriu, caracterizat printr-o cochilie parțial derulată sau îndoită în forme neobișnuite, adesea cu o porțiune inițială spiralată urmată de un segment drept și o curbură finală în formă de cârlig. Reprezintă un organism de referință în biostratigrafie pentru datarea precisă a straturilor geologice marine.
• anchiteriu — Gen de mamifere perisodactile fosile din miocen, considerat un strămoș tridactil al calului modern (genul Anchitherium). Era de mărimea unui ponei mic, adaptat la viața de pădure, având dinți cu coroană joasă, potriviți pentru mestecarea frunzelor moi, și picioare terminate cu trei degete funcționale care împiedicau scufundarea în solul jilav.
• Angiopteris — Gen de ferigi terestre tropicale gigantice, aparținând familiei Marattiaceae, caracterizate prin frunze masive, bipinnate, care pot atinge lungimi structurale remarcabile de câțiva metri și rizomi cărnoși, globuloși. Această entitate taxonomică binedefinită, reprezentată tipic de specia Angiopteris evecta, constituie un grup arhaic de plante vasculare fără flori (pteridofite), considerat o adevărată fosilă vie datorită conservării caracterelor morfologice din timpurile geologice străvechi.
• annularia — Gen fosil de plante din ordinul Equisetales, caracteristic perioadelor Carbonifer și Permian, reprezentând frunzișul dispus în verticile stelate al arborilor străvechi numiți Calamites. Frunzele liniare sau lanceolate erau unite structural la bază într-un inel distinct, formând o amprentă fosilă circulară ce oferă indicii cruciale despre structura pădurilor mlăștinoase din era paleozoică.
• antropolit — Rămășiță umană fosilizată sau corp omenesc petrificat prin incrustare cu substanțe minerale (calcar, silice) în sedimente de peșteră ori straturi geologice străvechi. Acest termen tehnic rar este utilizat în studiul fosilelor pentru a desemna specimenele scheletice preistorice care au suferit un proces complet de diageneză și mineralizare structurală.
• Araucaria araucana — Specie amenințată de conifere veșnic verzi din genul Araucaria, nativă pe versanții muntoși ai Anzilor din Chile și vestul Argentinei, cunoscută popular sub numele de brad de Chile sau puzzle-ul maimuței. Remarcabil prin frunze triunghiulare, extrem de rigide și ascuțite, dispuse spiralat pe ramuri groase, acest arbore relict poate trăi peste o mie de ani și deține un statut sacru în cultura indigenilor Pehuenche, care depind istoric de semințele sale nutritive.
• araucariacee — Denumire comună utilizată pentru a desemna un membru al familiei de conifere Araucariaceae sau pentru a descrie elemente caracteristice acestor arbori exotici relicți din emisfera sudică. Ca adjectiv, termenul califică structurile anatomice, frunzele sau conurile masive lemnoase specifice acestui grup străvechi de plante, ale cărui origini evolutive se întind până în perioada dinozaurilor.
• arietites — Gen fosil de amoniți (molluște cefalopode marine dispărute) din perioada Jurasicului timpuriu, caracterizat printr-o cochilie mare, planospirală, cu coaste transversale proeminente și o carenă centrală pronunțată; numele sugerează asemănarea cochiliei spiralate cu coarnele zeului egiptean Ammon sau ale unui berbec, fiind un fosil de ghidaj critic pentru datarea straturilor geologice din etajul Sinemurian.
• aspidoceras — Gen extinct de amoniți (moluște cefalopode marine cu cochilie spiralată) din familia Aspidoceratidae, care a trăit în perioada Jurasicului superior și a Cretacicului timpuriu. Fosilele acestui gen se recunosc după cochilia robustă, de tip evolut, caracterizată prin rânduri distinctive de noduri sau spini dispuși pe flancuri, folosite de paleontologi drept fosile de ghidaj pentru datarea straturilor geologice marine.
• asprete — Specie endemică de pește de apă dulce de talie mică (Romanichthys valsanicola), din familia Percidae, considerat un veritabil monument al naturii și o fosilă vie extrem de rară; trăiește exclusiv în România, în prezent fiind izolat doar pe un sector restrâns al râului Vâlsan. Este adaptat structural la cursurile montane rapide, cu fund pietros, având corpul acoperit cu solzi ctenoizi foarte aspri, două înotătoare dorsale separate și un comportament nocturn, trăind ascuns sub bolovani.
• astacolit — Rest fosilizat, amprentă pietrificată sau mulaj petrografic al unui rac preistoric ori al unei părți din exoscheletul unui crustaceu decapodat din familia Astacidae; aceste formațiuni structurale fosile sunt utilizate în geologia stratigrafică ca indicatori biofaciabili pentru reconstituirea mediilor acvatice de apă dulce din erele geologice trecute.
• asteroxilon — Gen de plante fosile primitive (Asteroxylon) din clasa Lycopodiopsida, caracteristice Devonianului timpuriu, descoperite în faimoasele depozite de silex de la Rhynie (Scoția); erau plante terestre străvechi, acapulcente sau cu tulpini ramificate dicotomic, acoperite cu prelungiri foliare solzoase (enații) și având un cilindru central stelat (actinostel) vizibil în secțiune transversală.
• australopitec — Primat hominid fosil din genul Australopithecus, care a trăit în Africa în urmă cu aproximativ 4 până la 2 milioane de ani. Caracterizat prin bipedism primitiv, capacitate craniană redusă (apropiată de a maimuțelor antropoide moderne) și dentiție cu trăsături umane, acesta reprezintă o verigă crucială în lanțul evolutiv al homininelor, fiind considerat un strămoș direct sau o rudă apropiată a genului Homo.
• australopitecus — Variantă grafică și fonetică românizată, adaptată direct după numele științific latin 'Australopithecus', utilizată ca sinonim în baze de date, manuale școlare sau texte de popularizare a științei pentru a desemna hominidul fosil biped din Africa preistorică. Termenul păstrează aceeași definiție biologică, făcând referire la primatele hominine timpurii care îmbinau mersul biped cu o capacitate craniană redusă.