#frunze

• Aeonium — Gen de plante suculente subtropicale din familia Crassulaceae, originare în principal din Insulele Canare, caracterizate structural prin frunze cărnoase dispuse în rozete perfect geometrice, asemănătoare unor flori, care cresc adesea în vârful unor tulpini lemnoase. Sunt extrem de apreciate ca plante ornamentale datorită rezistenței lor ridicate la secetă.
• Aeonium domesticum — Nume științific utilizat adesea pentru un hibrid horticol popular (cunoscut corect ca Aichryson x domesticum), aparținând aceleiași familii Crassulaceae, caracterizat prin rozete mici de frunze catifelate, ușor păroase și tulpini subțiri, foarte ramificate. Este o plantă de apartament extrem de răspândită, apreciată pentru adaptabilitatea sa la condițiile de interior și pentru florile sale galbene în formă de stea.
• Aërangis biloba — Specie populară de orhidee epifită din genul Aërangis, originară dintr-o zonă extinsă a Africii tropicale de Vest și Centrale. Este recunoscută structural prin frunzele sale invers-ovate care prezintă un vârf divizat asimetric în doi lobi (bilobate) și prin tije pendule ce poartă până la douăzeci de flori albe, stelate, cu nuanțe palide de roz pe pintenul scurt, foarte parfumate noaptea.
• Aërides cylindricum — Specie rară de orhidee epifită din genul Aërides, familia Orchidaceae, originară din regiunile muntoase din sudul Indiei. Este caracterizată structural prin frunze cilindrice, terete, unice, adaptate pentru reducerea pierderilor de apă, și prin tije scurte ce poartă flori mari, solitare sau în grupuri mici, de culoare albă cu nuanțe palide de roz ori violet pe label, intens parfumate.
• Aërides falcatum — Specie ornamentală remarcabilă de orhidee epifită din familia Orchidaceae, originară din Asia de Sud-Est (Thailanda, Vietnam, Laos, Cambodgia și Myanmar). Este caracterizată structural prin creștere monopodială robustă, frunze curelariforme, rigide, ușor curbate în formă de seceră (falcate), și inflorescențe pendule, lungi, ce poartă numeroase flori albe-crem, cu pete spectuloase de un roz-violet aprins pe vârfuri și pe label, puternic parfumate.
• Aërides vandarum — Specie fascinantă și distinctă de orhidee epifită sau litofită din genul Aërides, originară din regiunile muntoase umede ale Indiei de Nord-Est, Nepalului, Bhutanului, Myanmarului și Chinei de Sud. Este recunoscută structural prin frunzele sale unice, terete, subțiri și cilindrice (asemănătoare cu cele ale genului Vanda sau Papilionanthe) și prin tulpini lungi, agățătoare, ce produc flori mari, spectuloase, de un alb pur sau ușor palid-rozaliu, cu margini ondulate și un parfum intens.
• Aesculus — Gen de plante lemnoase, arbori și arbuști foioși aparținând familiei Sapindaceae (anterior Hippocastanaceae), răspândit în regiunile temperate ale emisferei nordice. Aceste specii sunt caracterizate structural prin frunze palmat-compuse, inflorescențe mari, erecte, sub formă de thyrs și fructe capsulare globuloase, adesea spinoase, ce conțin semințe mari cunoscute popular sub numele de castane.
• afilie — Stare, caracteristică sau fenomen biologic ce constă în absența completă, congenitală sau evolutivă, a frunzelor la o plantă sau la un anumit organ vegetal. Acest fenomen reprezintă o adaptare ecologică majoră întâlnită la plantele xerofite, cactus sau parazite, optimizată pentru reducerea la minimum a pierderilor de apă prin evaporare și transpirație celulară în zonele climatice aride. În absența aparatului foliar standard, funcția vitală de fotosinteză este preluată integral de tulpina verde asimilatoare.
• afilo- — Element de compunere (prefixoid) utilizat pentru a forma neologisme în domeniul științelor naturale, având semnificația de 'lipsă a frunzelor' sau 'fără frunze'. Provine din limba elenă antică și servește la descrierea structurilor taxonomice, a plantelor sau a organelor vegetale care, în mod natural sau din cauze evolutive, nu dezvoltă frunze ori prezintă o reducere severă a aparatului foliar.
• afilopod — Termen de specialitate utilizat pentru a descrie o plantă, un organ sau un ax vegetal al cărui peduncul, suport ori bază structurală este lipsită complet de frunze sau de anexe foliare. În morfologia botanică, caracterul afilopod reprezintă o adaptare evolutivă specifică anumitor specii xerofite, optimizată pentru reducerea pierderilor de apă prin transpirație în medii aride.
• Agathosma imbricata — O specie specifică de arbust din genul Agathosma, caracterizată prin frunze mici, rigide, așezate foarte des de-a lungul ramurilor și suprapuse parțial unele peste altele ca țiglele unui acoperiș (dispuse imbricat). Această structură foliară compactă reduce considerabil pierderea de apă prin transpirație, permițând plantei să supraviețuiască în habitatele stâncoase expuse din ecosistemul sud-african de fynbos.
• Aglaonema costatum — Specie de plantă erbacee perenă din genul Aglaonema, nativă în regiunile tropicale din Malaezia peninsulară, Singapore, Thailanda și Vietnam. Este renumită ca plantă de interior datorită aspectului său distinctiv, având frunze late, ovate, de un verde închis luxuriant, străbătute de o nervură centrală albă, proeminentă, și presărate cu pete albe neregulate ce seamănă cu niște stropi de zăpadă.
• Aglaonema oblongifolium — Specie de plantă tropicală robustă din genul Aglaonema, nativă în regiunile umede din Malaezia, Indonezia și Filipine. Se distinge structural prin statura sa mai înaltă și frunzele sale mari, alungite, oblong-eliptice sau lanceolate, de un verde închis profund și uniform, fiind utilizată intensiv în programele de hibridizare pentru a crea cultivare rezistente de interior.
• Aglaonema treubii — Specie botanică distinctă din genul Aglaonema, nativă în regiunile umede din Indonezia. Este caracterizată structural prin frunze înguste, lanceolate și ascuțite, de un verde intens, decorate cu un mozaic central compact de nuanțe argintii-verzui care nu ating marginile externe, fiind o plantă cu port compact și creștere extrem de lentă.
• Akebia quinata — Specie tip de plantă agățătoare lemnoasă și viguroasă, originară din pădurile umbroase ale Japoniei, Chinei și Coreei, aparținând familiei Lardizabalaceae; este recunoscută internațional sub denumirea populară de 'viță de ciocolată' datorită parfumului exotic, dulceag și intens cu note de cacao emanat de florile sale primăvăratice purpurii. Din punct de vedere structural, planta se remarcă prin frunzișul său palmat-compus alcătuit din exact cinci foliole ovale, verzi-albăstrui, și prin capacitatea de a dezvolta tulpini flexibile care se încolăcesc rapid pe suporturi, producând la finele verii fructe mari, bace alungite de culoare violet-pal cu o pulpe gelatinoasă comestibilă și dulce.
• Akebia trifoliata — Specie de plantă agățătoare foioasă și lemnoasă, înrudită strâns cu vița de ciocolată, originară din regiunile muntoase și împădurite ale Asiei de Est; se individualizează structural prin frunzișul său compus format din exact trei foliole mari, cu margini ușor ondulate sau lobate, și prin scoarța tulpinilor cu o textură mai aspră și mai întunecată. Florile sale unisexuate au o nuanță profundă de violet-închis, aproape negru, iar bacele mari rezultate toamna au un aspect exotic de păstaie crăpată, adăpostind semințe negre cufundate într-o pulpe gelatinoasă dulce, apreciată atât în horticultura ornamentală, cât și ca delicatesă locală.
• Alangium platanifolium — O specie de arbust mare sau arbore de talie mică din genul Alangium, nativă în regiunile temperate și subtropicale din Asia de Est, în special în Japonia, Coreea și estul Chinei; plantă ornamentală remarcabilă structural prin frunzele sale mari, palmat-lobate, care seamănă izbitor cu cele ale platanului (Platanus). Specia produce flori albe, parfumate, cu petale lungi, liniare, ce se deschid în timpul verii, urmate de fructe de tip drupă de culoare albastru-închis, fiind apreciată în designul peisagistic pentru aspectul său exotic și foliajul decorativ.
• Alisma lanceolatum — Specie de plantă erbacee, perenă și emergent-acvatică din familia Alismataceae, cunoscută popular sub denumirea de pătlagină-de-apă cu frunze înguste sau lanceolate; vegetează în ape puțin adânci, canale, șanțuri sau pe mâlul expus de la marginea bălților. Se distinge de speciile înrudite prin frunzele sale rigide, îngust-lanceolate, care se îngustează treptat spre pețiol, și prin inflorescența piramidală aerisită, purtând flori mici cu trei petale roz-liliachii care au proprietatea biologică de a se deschide exclusiv în cursul dimineții.
• Allium karataviense — Denumirea științifică a unei specii de ceapă ornamentală pitică din familia Amaryllidaceae, originară din munții Karatau din Kazahstan. Planta este unică prin portul său scund și robust, având frunze neobișnuit de late, cărnoase, de o culoare verde-albăstruie cu reflexe metalice, din centrul cărora se ridică o tijă scurtă ce poartă o inflorescență sferică mare, de culoare roz-argintiu sau fildeș.
• Alloplectus vittatus — Denumirea științifică a unei specii de plante perene din familia Gesneriaceae, originară din pădurile tropicale umede ale Americii de Sud (în special din Peru și Ecuador). Planta se distinge prin foliajul său extrem de decorativ, având frunze mari, catifelate, de un verde-închis intens, marcate de dungi sau nervuri proeminente într-o nuanță contrastantă de verde-deschis, argintiu sau albicios (vittatus), și produce flori tubulare protejate de calicii colorate.