#gastronomie

• aliaceu — Care aparține usturoiului sau plantelor din genul Allium, privitor la acestea; care are gustul, mirosul pătrunzător ori caracteristicile usturoiului sau ale cepei. În botanică și chimia organică, termenul descrie compușii bogați în sulf (cum este alicina) responsabili pentru aroma specifică eliminată prin zdrobirea țesuturilor vegetale, fiind utilizat și în parfumerie sau toxicologie pentru a clasifica anumite miasme.
• alivănci — Forma de plural a substantivului 'alivancă'; desemnează mai multe porții sau bucăți din tradiționalul preparat culinar moldovenesc făcut din mălai, brânză, ouă și smântână. În literatura română, termenul evocă ospitalitatea rurală din Moldova, fiind consacrat de scriitori precum Ion Creangă în descrierea meselor îmbelșugate de la țară.
• alivantea — Variantă fonetică regională și arhaică a cuvântului 'alivancă', utilizată în anumite subgraiuri din estul Moldovei sau din zonele limitrofe pentru a denumi tradiționala prăjitură rustică din mălai, brânză de vaci și smântână. Forma păstrează nuanța arhaică a lexicului culinar rural, fiind întâlnită în special în graiul bătrânilor sau în rețetarele folclorice transmise prin viu grai.
• alivei — Variantă fonetică foarte rară, arhaică sau coruptă local pentru termenul 'alivenci' (pluralul de la alivancă), utilizată în anumite comunități rurale izolate pentru a desemna tradiționalele turte sau budinci coapte din mălai și brânză.
• alivenci — Forma consacrată de plural a substantivului 'alivancă'; preparat culinar tradițional românesc din zona Moldovei, deosebit de apreciat, copt sub formă de budincă sau prăjitură densă din mălai, făină de grâu, brânză proaspătă de vaci ori urdă, ouă, unt și o cantitate generoasă de smântână. În cultura populară și literară, termenul este simbolul ospitalității și al gastronomiei rurale moldovenești.
• alivențică — Formă diminutivală a substantivului 'alivancă'; desemnează o alivancă mai mică, delicată sau preparată cu o atenție deosebită, ori este folosită ca termen afectuos în mediul casnic rural pentru a descrie această prăjitură tradițională din mălai, brânză și smântână abia scoasă din cuptor.
• Allium — Gen major de plante monocotiledonate din familia Amaryllidaceae (subfamilia Allioideae), care cuprinde sute de specii de plante bulboase perene cu miros caracteristic înțepător. Include plante alimentare și aromatice de o importanță economică globală uriașă, precum ceapa (Allium cepa), usturoiul (Allium sativum), prazul (Allium porrum) și arpagicul, dar și numeroase specii cultivate în grădini ca plante ornamentale datorită inflorescențelor sferice spectaculoase.
• Allium schoenoprasum — Denumirea științifică a unei plante aromatice perene din familia Amaryllidaceae, cunoscută popular sub numele de 'arpagic', 'chives' sau 'ceapă ciorbească'. Specia este cultivată la nivel mondial pentru frunzele sale tubulare, subțiri și goale pe dinăuntru, care au un gust fin de ceapă și sunt folosite proaspete în arta culinară, fiind apreciată în grădini și pentru inflorescențele sferice compacte de culoare roz-violet.
• allungherese — Termen de origine italiană (all'ungherese) utilizat în partituri pentru a instrui interpreții să execute un pasaj în stil maghiar, caracterizat prin ritmuri sacadate, accente bruște, sincope și o dinamică pasională specifică muzicii tradiționale lăutărești sau dansurilor de tip ceardaș. În arta culinară internațională, sintagma descrie un mod de preparare al cărnii sau al sosurilor cu o cantitate generoasă de boia (paprika) și smântână.
• aloat — Variantă fonetică veche, arhaică și regională a substantivului 'aluat'; pastă omogenă și maleabilă obținută prin frământarea făinii de cereale cu apă, sare, grăsimi sau agenți de fermentare (drojdie, maia), din care se coc pâinea, plăcintele sau diverse produse de patiserie. În aromână și în unele graiuri istorice românești, termenul păstrează forma originală din latina populară și indică materia primă brută pregătită pentru dospire.
• alsaciană — Forma de feminin pentru alsacian; care aparține Alsaciei sau locuitorilor săi, ori care este specific acestei regiuni din nord-estul Franței. Ca substantiv feminin, poate desemna o femeie nativă din Alsacia, limba sau dialectul alsacian (privit ca unitate lingvistică) ori varietăți de produse culinare specifice zonei (precum tarta alsaciană).
• aluaș — Preparat culinar tradițional sau regional (plăcintă cu brânză, turtă ori cocă simplă coaptă pe vatră), întâlnit în graiurile din anumite zone ale Ardealului sau Banatului; reprezintă o derivare sau un sinonim local pentru alimentele bazate pe aluat dospit.
• aluat — Pastă omogenă, densă și elastică, obținută prin frământarea făinii (de grâu, secară etc.) cu apă sau lapte, la care se adaugă adesea drojdie, sare, grăsimi, ouă sau zahăr, utilizată ca bază pentru prepararea pâinii, a cozonacilor, a prăjiturilor și a altor produse de panificație.
• aluațel — Formă diminutivală mai puțin frecventă pentru 'aluat', utilizată uneori în jargonul culinar regional sau în mediul casnic pentru a desemna o bucată mică de aluat sau o cocă pregătită pentru produse de patiserie fine.
• alviță — Produs de cofetărie tradițional, compact și elastic, preparat prin fierberea siropului de zahăr sau a mierii, amestecat cu o spumă vegetală (obținută de obicei din săpunariță ori ciuin) pentru albire și înglobat structural cu miez de nucă, alune sau semințe prăjite; halviță. Reprezintă un desert popular specific târgurilor tradiționale balcanice și românești.
• amandela — Formă grafică sau variantă lexicală veche utilizată în trecut pentru amandină ori prăjitură pe bază de cacao, sirop și cremă de ciocolată, sau o denumire derivată direct din termenul francez pentru prăjiturile fine cu aromă pronunțată de migdale. În context culinar istoric, desemnează un preparat de cofetărie fin, finisat cu glazură lucioasă, care servea ca piesă centrală la banchetele și recepțiile din perioada interbelică.
• amandină — Produs clasic de cofetărie, de formă cubică sau dreptunghiulară, realizat dintr-un blat dens de cacao însiropat din abundență (adesea cu aromă de rom), stratificat cu o cremă fină de ciocolată sau fondant și acoperit complet cu o glazură lucioasă de ciocolată. Este una dintre cele mai populare prăjituri tradiționale din România, recunoscută pentru gustul său intens și textura fondantă.
• amomum — Gen de plante erbacee, perene și aromatice din familia ghimbirului (Zingiberaceae), originar din regiunile tropicale ale Asiei și Australiei. Include specii ale căror semințe și fructe capsule, intens parfumate și ușor picante, sunt utilizate pe scară largă drept condiment în arta culinară orientală, sub numele de cardamom negru sau nard, dar și în medicina tradițională datorită proprietăților lor carminative și stomahice.
• amontillado — Sortiment de vin de Jerez (sherry) tradițional spaniol, caracterizat printr-o maturare dublă, inițial biologică (sub un strat de drojdii numit 'flor') și ulterior oxidativă. Acest proces complex îi conferă o culoare chihlimbarie, o aromă intensă, persistentă, cu note pronunțate de alune de pădure și un gust sec, fin și corpolent.
• ananas — Plantă exotică erbacee din familia bromeliaceelor, cu frunze lungi, rigide și țepoase, originară din America de Sud tropicală; fructul acestei plante, de formă cilindrică sau ovoidală, acoperit cu o coajă solzoasă și țepoasă, având în vârf o coroană de frunze verzi. Miezul său este galben, extrem de suculent, dulce-acrișor și aromat, fiind consumat pe scară largă în stare proaspătă, conservat sau sub formă de suc, și recunoscut pentru conținutul ridicat de vitamina C și bromelaină.