#huma

• abbevilian — Termen care se referă la cultura Abbeviliană (Abbevillian), o etapă timpurie a Paleoliticului inferior din Europa, caracterizată prin utilizarea primelor unelte bifaciale cioplite rudimentar. În antropologia medicală și evolutivă, este studiată pentru a înțelege evoluția biomecanicii mâinii, dezvoltarea creierului și abilitățile cognitive primare ale hominizilor timpurii.
• aboliționism — Mișcare socială, politică și ideologică apărută în secolele al XVIII-lea și al XIX-lea în Europa și America, având ca obiectiv inițial desființarea oficială a sclaviei și a traficului de ființe umane. În sens extins și modern, termenul desemnează orice curent de opinie sau doctrină care militează pentru suprimarea definitivă a unor legi, instituții sau practici considerate inumane ori învechite, cum ar fi pedeapsa cu moartea sau sistemul penitenciar clasic.
• abrutizare — Acțiunea de a se abrutiza și rezultatul ei; pierdere progresivă a facultăților intelectuale, a sensibilității și a demnității morale; degradare psihică și comportamentală profundă.
• acționalist — Adept al acționalismului; cercetător, sociolog sau filosof care plasează acțiunea intenționată a actorului social în centrul analizelor sale teoretice. Ca adjectiv, descrie o abordare, o metodologie sau o paradigmă structurală care explică transformările colective și geneza instituțiilor prin prisma inițiativelor, conflictelor și deciziilor asunse de indivizi autonomi.
• activitate — Ansamblu de acte, manifestări sau procese fizice, intelectuale ori fiziologice desfășurate în mod conștient și sistematic de o ființă umană, de o colectivitate sau de un sistem, cu un scop determinat; funcționare dinamică a unui organ ori a unui mecanism. În fizică, reprezintă numărul de dezintegrări nucleare produse într-o substanță radioactivă pe unitatea de timp.
• activiza — A insufla dinamism, a stimula sau a intensifica energia, râvna ori participarea unei persoane sau a unui grup într-o activitate; a se pune în mișcare ori a deveni activ. Acest proces structural determină trecerea de la o stare de pasivitate sau rutină la un regim de implicare conștientă și susținută.
• activizat — Care a fost supus procesului de activizare; persoană, colectiv sau proces dinamic care a fost stimulat, impulsionat și scos dintr-o stare de latență ori inactivitate. În sens structural, descrie o stare de operativitate optimă și implicare conștientă obținută în urma aplicării unor factori externi de motivare sau tehnici de organizare.
• adami — Termen utilizat în texte vechi, filosofice sau religioase pentru a desemna descendenții direcți ai lui Adam ori reprezentanții timpurii ai rasei umane primitive. În sens adjectival sau ca plural arhaic, cuvântul face trimitere la totalitatea oamenilor priviți prin prisma originilor lor comune primordiale, fiind utilizat adesea în eseuri antropologice pentru a descrie starea umanității înainte de diversificarea culturală.
• aductor — Mușchi a cărui contracție produce adducția, adică mișcarea de apropiere a unui membru sau a unui segment anatomic de axul median al corpului sau de un plan de referință. Ca adjectiv, termenul califică orice structură, organ sau mecanism biologic care îndeplinește această funcție motorie de tracțiune internă. Cei mai cunoscuți reprezentanți la om sunt mușchii adductori ai coapsei (lung, scurt și mare), localizați în regiunea medială, având un rol esențial în stabilizarea bazinului și în locomoție.
• afinitate — 1. Atractie electivă reciprocă, simpatie profundă, compatibilitate spirituală sau potrivire de caractere între două sau mai multe persoane. 2. Legătură juridică stabilită prin căsătorie între un soț și rudele celuilalt soț (rudă prin alianță). 3. Proprietate a unor corpuri sau substanțe chimice de a se combina selectiv unele cu altele. În sens larg, termenul reflectă o asemănare structurală, funcțională sau conceptuală evidentă între obiecte, fenomene, limbi sau curente culturale.
• agasa — A provoca o stare de iritare, enervare ușoară, plictis sau neliniște unei persoane prin acțiuni repetate, zgomote sâcâitoare ori comportamente nepotrivite; a indispune, a plictisi sau a scoate din răbdări. În sens structural, acțiunea verbului descrie declanșarea unui răspuns neurologic și psihic negativ în urma expunerii la stimuli externi redundanți sau neplăcuți.
• agatofil — Persoană care manifestă o atracție deosebită, o admirație profundă sau o înclinație spirituală și morală față de tot ceea ce este bun, virtuos și nobil; adepți sau căutători ai binelui moral absolut. Ca adjectiv, descrie o atitudine, o doctrină sau un comportament orientat structural spre valorizarea binelui în interacțiunile sociale ori în sistemele etice de gândire.
• agrea — A privi pe cineva sau ceva cu simpatie, bunăvoință sau plăcere; a accepta, a aproba sau a simpatiza o persoană, o propunere sau o idee într-un cerc social ori profesional. Termenul implică o atitudine favorabilă, manifestată prin acordarea de sprijin moral, appreciation estetică ori consimțământ amiabil în fața unor opțiuni.
• ajutora — A sprijini, a asista sau a oferi cu regularitate ori în mod sistematic resurse materiale, financiare sau morale unei persoane ori unei comunități aflate într-o situație precară, de vulnerabilitate sau de criză materială; a contribui la îmbunătățirea condițiilor de viață ale cuiva prin acte de caritate, subsidii sau acțiuni logistice de suport. În formă reflexivă ('a se ajutora'), exprimă procesul dinamic și conștient de colaborare reciprocă între membrii unui grup pentru a depăși împreună obstacolele economice sau sociale.
• ajutorare — Acțiunea de a ajutora și rezultatul ei; procesul organizat, sistematic și adesea instituționalizat prin care se acordă asistență socială, sprijin logistic, fonduri financiare sau pachete umanitare persoanelor, comunităților ori popoarelor aflate în impas economic, social sau medical. Această operațiune structurală este fundamentul programelor guvernamentale de asistență și al activităților desfășurate de organizațiile non-guvernamentale la nivel mondial pentru combaterea sărăciei și a efectelor dezastrelor.
• alăpta — Acțiunea unei mame (sau a unei femele de mamifer) de a hrăni un nou-născut ori un pui cu lapte produs de propriile glande mamare, direct de la sân sau prin intermediul lactației naturale. În sens fiziologic și medical, reprezintă un proces biologic esențial pentru transferul de nutrienți, anticorpi și hormoni necesari dezvoltării optime a sistemului imunitar și structural al copilului.
• alăptare — Acțiunea de a alăpta și rezultatul ei; perioada de timp și procesul fiziologic natural prin care sugarul este hrănit cu lapte matern. Reprezintă o etapă critică în îngrijirea postnatală, recunoscută global de organizațiile de sănătate pentru beneficiile sale emoționale, imunologice și nutriționale majore aduse atât mamei, cât și copilului.
• Alberti — Nume propriu de familie de origine italiană, devenit faimos la nivel mondial datorită lui Leon Battista Alberti, arhitect, umanist, scriitor și matematician de geniu din perioada Renașterii timpurii, recunoscut pentru tratatele sale fundamentale despre pictură și arhitectură; de asemenea, numele este purtat de poetul spaniol Rafael Alberti. Scris cu majusculă, termenul individualizează o personalitate majoră din istoria culturii universale.
• albinos — Persoană sau animal care prezintă trăsăturile albinismului; caracterizat prin lipsa congenitală parțială sau totală a pigmentului natural (melanină) din organism, fapt ce cauzează apariția unei pieli foarte deschise, a unui păr alb ori lăptos și a unor ochi cu iris rozaliu sau de un azuriu pal.
• albuginee — Membrană fibroasă, densă, rezistentă și de culoare albă-sidefie, alcătuită din țesut conjunctiv strâns, care învelește structural anumite organe interne animale sau umane, cum sunt testiculele, ovarele ori corpii cavernoși; tunică albuginee.