#intoxicatie

• absintism — Stare patologică, fizică și psihică, provocată de consumul cronic și abuziv de absint, caracterizată istoric prin halucinații, convulsii și degradare mentală rapidă. În filozofia morală și etica socială de la sfârșitul secolului al XIX-lea, absintismul a fost analizat nu doar ca o simplă afecțiune medicală, ci ca un simptom major al decadenței sociale, o evadare auto-distructivă din realitate și o prăbușire a simțului datoriei morale în fața nihilismului existențial.
• acrodinie — Sindrom clinic complex structural, caracterizat prin dureri intense, eritem, tumefiere, parestezii și descuamare la nivelul mâinilor și picioarelor, însoțit adesea de tulburări neuropsihice severe (iritabilitate, insomnie) și tahicardie. În context medical, această disfuncție neurologică și vasculară afectează cu precădere copiii și este cauzată din punct de vedere etiologic de intoxicația cronică cu mercur.
• alcoholizare — Acțiunea de a (se) alcoholiza și rezultatul ei; procesul prin care un organism este îmbibat cu alcool sau starea patologică rezultată din consumul masiv de etanol. În sens industrial sau de laborator, reprezintă tratarea sau saturarea unui compus, a unei soluții ori a unui țesut organic cu alcool în vederea conservării sau a reacțiilor chimice.
• alcoolizare — Forma ortografică standardizată în limba română pentru alcoholizare; acțiunea de a (se) alcooliza și rezultatul ei. Reprezintă procesul fiziopatologic de impregnare a organismului sau a unui țesut cu alcool, precum și starea toxică consecutivă consumului abuziv de etanol. În tehnică, indică procesul de tratare, conservare sau saturare a unor compuși chimici ori mostre organice cu alcool.
• alcoolizație — Termen medical rar și învechit utilizat pentru a descrie starea sau procesul de impregnare profundă a organismului cu alcool; variantă conceptuală pentru alcoolizare sau alcoolism acut. Desemnează condiția clinică în care țesuturile și fluidele corporale sunt saturate de metaboliții toxici ai etanolului, determinând o prăbușire temporară a homeostaziei generale.
• alcoolizațiune — Variantă arhaică și livrească a substantivului alcoolizare, utilizată în literatura medicală și juridică a secolului al XIX-lea pentru a desemna acțiunea de impregnare a unui corp cu alcool sau starea de intoxicație profundă provocată de abuzul de băuturi spirtoase. Reprezintă procesul fiziopatologic descris în vechile tratate înainte de standardizarea terminologiei clinice moderne.
• anilism — Intoxicație cronică sau acută provocată de pătrunderea în organism a anilinei sau a derivaților săi, întâlnită cu precădere ca boală profesională în industria chimică și textilă. Manifestarea structurală a acestei patologii include cianoza severă, determinată de formarea methemoglobinei în sânge, cefalee, vertij, tulburări respiratorii și afectare hepatică sau renală, necesitând monitorizarea strictă a securității muncii în spațiile de producție.
• antofitoză — Termen patologic rar utilizat pentru a descrie o afecțiune sau o intoxicație survenită la animale în urma consumului excesiv sau accidental de flori ori de muguri florali toxici; într-un sens fitopatologic secundar, poate denumi o boală parazitară sau fungică specifică ce atacă exclusiv organele florale ale plantelor superioare, provocând avortarea mugurilor și compromiterea rodului.
• arghirie — Afecțiune dermatologică și toxicologică rară cauzată de expunerea prelungită sau ingestia cronică de argint, praf de argint ori compuși argintici (cum ar fi argintul coloidal). Această condiție structurală se manifestă prin depunerea ireversibilă a granulelor metalice în țesuturile conjunctive, mucoase și epidermă, determinând o pigmentare cenușiu-albăstruie sau ardezie caracteristică a pielii, intensificată în zonele expuse direct la radiațiile solare.
• argirie — Afecțiune dermatologică și toxicologică rară provocată de acumularea patologică și ireversibilă a granulelor de argint elementar sau a compușilor săi în țesuturile organismului, ca urmare a expunerii profesionale prelungite ori a ingestiei cronice (cum ar fi argintul coloidal). Această condiție se manifestă structural prin colorarea cenușiu-albăstruie sau ardezie a pielii, mucoaselor și unghiilor, pigmentare care devine mult mai intensă în zonele expuse direct la radiațiile solare.
• argirism — Stare patologică și ansamblu de manifestări clinice sistemice ce caracterizează intoxicația cronică cu argint sau cu sărurile sale. Acest complex nosologic include nu doar pigmentarea cutanată specifică (argiria), ci și posibile alterări structurale sau funcționale la nivelul altor organe, cum ar fi depunerile argintice în structura renală (glomerulonefropatii mecanice) sau iritațiile oculare localizate, reprezentând o entitate de studiu majoră în medicina muncii.
• arsenicism — Stare patologică determinată de o intoxicație cronică sau acută cu arsenic ori cu compușii săi derivați; maladie profesională sau accidentală manifestată prin tulburări digestive severe, leziuni cutanate caracteristice (hiperkeratoză, melanodermie), neuropatii periferice și afectări hepatorenale. În toxicologia clinică, diagnosticul se stabilește structural prin evidențierea prezenței metaloidului în firele de păr, unghii sau urină.
• arseniemie — Prezența patologică sau concentrația cuantificabilă de arsenic în sânge. Evaluarea nivelului de arseniemie reprezintă un parametru toxicologic esențial pentru diagnosticarea intoxicațiilor acute ori cronice cu acest metal greu, survenite prin expunere industrială, contaminarea apei potabile sau ingestie accidentală.
• ataxoadinamie — Sindrom clinic complex caracterizat prin asocierea simultană a ataxiei (lipsa de coordonare a mișcărilor voluntare) cu adinamia (scăderea accentuată și severă a forței musculare). Reprezintă o stare de prăbușire motorie și vitală intensă, întâlnită ca o manifestare majoră în cursul unor afecțiuni neurologice grave, leziuni severe ale trunchiului cerebral sau în cazul unor intoxicații acute severe (cum ar fi cea provocată de ciupercile toxice).
• atropiniza — A supune un organism acțiunii atropinei, prin administrarea terapeutică a acestui alcaloid în doze controlate până la apariția primelor semne clinice de impregnare (cum ar fi midriaza sau uscarea secrețiilor); procedură utilizată structural ca tratament de urgență în intoxicațiile masive cu inhibitori de colinesterază pentru a contracara efectele muscarinice toxice.
• atropism — Stare patologică cronică sau intoxicație sistemică provocată de utilizarea repetată și abuzivă de atropină ori de alte preparate pe bază de mătrăgună; formă de dependență sau toleranță alterată structural a receptorilor colinergici față de efectele acestui alcaloid toxic. Acest fenomen determină modificări funcționale severe la nivelul sistemului nervos vegetativ, manifestate prin tulburări vizuale, cardiace și de comportament.