#invechit

• abiziană — Termen de argou vechi, ieșit din uz, utilizat în trecut în mediile interlope sau în limbajul suburban cu o conotație peiorativă directă pentru a desemna o femeie considerată depravată, vulgară sau imorală.
• alinire — Formă grafică sau fonetică învechită, regională sau eronată pentru termenul 'aliniere'; acțiunea de a așeza elemente în linie dreaptă ori starea care rezultă din acest proces structural. În studii etimologice sau dialectale, reprezintă o simplificare fonetică apărută în graiurile locale prin eliminarea hiatului din rădăcina verbală neologică.
• anacronic — Care conține o eroare cronologică structurală; care plasează un eveniment, un obiect, o persoană sau o idee în altă epocă decât cea căreia îi aparține în realitate. În sens larg și cultural contemporan, termenul descrie ceva învechit, desuet sau neadaptat cerințelor și spiritului timpului actual, reprezentând o nepotrivire flagrantă cu normele ori tehnologia prezentului.
• anacronizat — Care a fost supus procesului de anacronizare; sistem, concept, obicei sau text literar în care s-au introdus erori cronologice ori care a devenit structural desuet și învechit în raport cu normele actuale. În sens critic, descrie starea unui element sau a unei instituții ale cărei proceduri și mentalități au rămas blocate într-o epocă trecută, fiind complet neadaptate la realitățile tehnologice sau morale ale prezentului.
• anamit — Termen istoric utilizat în trecut (în special în epoca colonială franceză) pentru a desemna o persoană aparținând populației majoritare din Annam, regiunea centrală a Vietnamului de astăzi, sau un locuitor al acestui teritoriu. Ca adjectiv, descrie un element cultural, lingvistic sau geografic ce aparține acestei zone asiatice ori locuitorilor săi. În limbajul științific modern, termenul este considerat învechit și a fost înlocuit complet de denumirile 'vietnamez' sau 'vietnamit'.
• antedeluvian — Care a existat sau s-a petrecut înainte de potopul biblic; antediluvian. În sens geologic, se referă la perioade arhaice premergătoare marilor cataclisme acvatice sau glaciare; în limbajul curent, termenul este folosit aproape exclusiv în mod figurat sau ironic pentru a descrie un obiect, o idee sau o mentalitate extrem de învechită, demodată, primitivă sau depășită de realitățile epocii moderne.
• antediluvian — Care provine sau datează din perioada de dinaintea potopului biblic; antedeluvian. În sens strict geologic, termenul face referire la epoci arhaice caracterizate prin alte structuri climatice; în limbajul cotidian, este utilizat în sens figurat, peiorativ sau ironic pentru a descrie o mentalitate, un obiect, o tehnologie sau o idee extrem de învechită, primitivă și complet depășită de evoluția societății moderne.
• anticat — Termen regional, învechit sau rar (întâlnit ca variantă pentru anticvat) utilizat pentru a descrie un obiect, un obicei, o lege sau un cuvânt care a ieșit din uzul curent, fiind perimat, desuet sau de modă veche. În sens structural filologic, indică starea elementelor lexicale sau a tradițiilor administrative specifice epocilor trecute, care nu mai corespund normelor și standardelor societății moderne.
• anticvat — Care a ieșit din uz, care nu mai corespunde cerințelor, spiritului sau realităților timpului prezent; învechit, desuet, arhaic sau demodat. În sens larg, termenul descrie obiecte, concepte, tehnologii, mentalități sau norme sociale care și-au pierdut actualitatea, utilitatea funcțională sau valabilitatea structurală, fiind specifice unei epoci apuse.
• antideluvian — Care aparține perioadei anterioare potopului biblic; prin extensie, de o vechime extremă, primitiv, complet depășit sau anacronic. În limbajul curent, termenul este utilizat adesea cu o nuanță ironică sau hiperbolică pentru a descrie obiecte, idei, tehnologii sau mentalități structurale care par să aparțină unei epoci de mult apuse.
• ascherliu — Ostaș sau soldat turc; variantă atestată istoric a termenului 'ascheriu', provenind direct din etimonul turcesc ce desemnează statutul militar. Folosit în cronicile medievale și în actele de cancelarie pentru a descrie membrii trupelor otomane staționate sau aflate în trecere prin teritoriile românești.
• autorizațiune — Variantă învechită, arhaică sau livrescă a cuvântului autorizație, utilizată în trecut în limbajul juridic, administrativ și oficial din spațiul românesc. Deși păstrează exact același sens de permisiune legală sau înscris oficial, termenul a fost înlocuit complet în uzul modern, fiind întâlnit astăzi aproape exclusiv în texte istorice, documente vechi de arhivă sau lucrări de epocă.
• autosugestiune — Variantă învechită, arhaică sau livrescă a cuvântului autosugestie, utilizată în trecut în literatura psihologică și medicală de la începutul secolului al XX-lea pentru a desemna procesul de auto-influențare mentală. Deși păstrează exact același sens conceptual, termenul a fost înlocuit complet în uzul modern academic și colocvial, fiind întâlnit astăzi doar în traduceri vechi sau în scrieri istorice de specialitate.
• avantagiu — Formă arhaică, etimologică sau regională pentru cuvântul 'avantaj'; reprezintă un folos, un profit, un câștig, o înlesnire sau o situație favorabilă de care dispune cineva în raport cu alții. Deși utilizată în textele juridice și literare din secolul al XIX-lea, forma a fost complet înlocuită în limba română contemporană de varianta modernă 'avantaj'.