#ischemie

• acardiotrofie — Atrofie a mușchiului cardiac sau lipsă de dezvoltare nutrițională și structurală a miocardului, cauzată de tulburări severe de vascularizație (ischemie cronică), deficiențe metabolice locale sau lipsa stimulării trofice nervoase și endocrine. Acest fenomen duce la subțierea pereților inimii, scăderea masei musculare cardiace și reducerea drastică a capacității de pompare a sângelui în organism.
• acronecroză — Proces patologic distructiv ireversibil caracterizat prin moartea celulară și necrozarea țesuturilor localizate la nivelul extremităților distale ale corpului (degetele de la mâini și picioare). Acest fenomen ischemic sever este provocat de întreruperea prelungită a fluxului sangvin arterial, fiind întâlnit în stadiile avansate ale gangrenei diabetice, în caz de degerături grave, tromboze arteriale ocluzive sau vasculite sistemice acute.
• acrostealgie — Sindrom clinic patologic caracterizat prin senzații severe de durere localizate strict la nivelul extremităților osoase distale ale corpului, în special la nivelul falangelor degetelor de la mâini și picioare. Această manifestare osteoarticulară structurală este determinată de procese inflamatorii periostale, tulburări ischemice microvasculare periferice ori fenomene neuro-trofice locale avansate, agravându-se adesea la expunerea la temperaturi scăzute sau în timpul mișcărilor fine.
• adenomalacie — Stare patologică rară caracterizată prin înmuierea anormală, pierderea consistenței ferme sau degenerescența structurală a unei glande ori a unui ganglion limfatic. Acest fenomen clinic apare de regulă ca o consecință secundară a unor procese inflamatorii cronice severe, a unor tulburări majore de vascularizație (ischemie) ori a unor infecții necrozante care distrug stroma conjunctivă de susținere a organului glandular.
• anemizare — Acțiunea de a (se) anemiza și rezultatul ei; provocarea artificială și temporară a unei ischemii locale prin reducerea sau oprirea controlată a afluxului de sânge într-un anumit organ, țesut sau regiune anatomică în timpul unei intervenții chirurgicale. Acest procedeu tehnic structural este utilizat pentru a diminua sângerarea în câmpul operator sau pentru a reduce temporar volumul unei formațiuni vasculare.
• angioplastie — Intervenție chirurgicală minim invazivă din sfera radiologiei intervenționale și a cardiologiei, utilizată pentru lărgirea, restabilirea sau reconstrucția structurală a lumenului unui vas de sânge îngustat ori ocluzat. Procedura se realizează binedefinit prin introducerea unui cateter dotat cu un balon gonflabil la capăt, care este umflat la nivelul stenozei pentru a dilata peretele vascular, fiind frecvent însoțită de plasarea permanentă a unui stent metalic pentru a menține permeabilitatea circulatorie.
• angiospastic — Care se referă la angiospasm, care aparține acestuia sau care este caracterizat prin tendința accentuată de contractare bruscă, involuntară și dureroasă a musculaturii netede din pereții arteriali. În context clinic și structural, acest descriptor definește crize, episoade ischemice ori sindroame vasculare binedefinite (cum este boala Raynaud) dominate de o îngustare spastică tranzitorie a lumenului circulator sub acțiunea unor stimuli neurovegetativi sau termici.
• angiostenoză — Îngustare patologică, permanentă sau tranzitorie, a lumenului unui vas de sânge (arteră ori venă) sau a unui trunchi limfatic major. Acest fenomen structural, provocat cel mai adesea de depunerea plăcilor de aterom, procese inflamatorii cronice (vasculite) sau spasme musculare binedefinite, reduce semnificativ volumul de sânge circulant, provocând ischemie în țesuturile din aval și necesitând corecție prin angioplastie sau chirurgie bypass.
• arteriopatie — Denumire generică atribuită oricărei boli sau afecțiuni patologice organice ori funcționale a arterelor, indiferent de etiologia sa (inflamatorie, degenerativă sau metabolică). În practica clinică cotidiană, termenul face referire cel mai frecvent la arteriopatia obliterantă a membrelor inferioare, o afecțiune cronică obstructivă cauzată de ateroscleroză, care reduce progresiv lumenul arterial și fluxul sangvin periferic, provocând dureri intense în timpul mersului (claudicație intermitentă) și risc de ischemie tisulară.
• arteriospasm — Constricție bruscă, involuntară și temporară a musculaturii netede din peretele unei artere, care provoacă o îngustare acută a lumenului vascular și o reducere tranzitorie a fluxului sangvin în teritoriul irigat. Acest spasm arterial poate fi declanșat de stimuli termici (expunere la frig), stres emoțional intens, substanțe chimice sau dezechilibre nervoase, generând episoade de ischemie locală reversibilă (cum se întâmplă în sindromul Raynaud sau în angina vasospastică).
• arteriostenoză — Îngustare patologică, congenitală sau dobândită, a lumenului unei artere, determinată structural de depunerea de plăci de aterom, procese inflamatorii (vasculite) sau spasme musculare prelungite. Acest fenomen reduce debitul sanguin regional, provocând ischemia țesuturilor irigate și crescând semnificativ riscul de necroză sau infarct în teritoriul afectat.
• arterită — Afecțiune inflamatorie acută sau cronică a pereților arterelor, determinată structural de procese autoimune, infecții sau factori toxici, manifestată clinic prin îngustarea lumenului vascular și reducerea aportului de sânge către organe. Cele mai cunoscute forme includ arterita cu celule gigante (arterita temporală) și arterita Takayasu, ambele necesitând un diagnostic prompt pentru a preveni complicațiile ischemice severe cum ar fi orbirea sau accidentele vasculare.