#laborator

• albuminometru — Aparat de laborator, de regulă sub forma unui tub de sticlă gradat (cum este cel de tip Esbach), utilizat pentru măsurarea cantitativă a albuminei dizolvate într-un lichid organic prin evaluarea volumului de precipitat format.
• albuminoreacție — Test clinic sau biochimic de laborator utilizat pentru detectarea calitativă sau cantitativă a prezenței albuminelor ori a altor fracțiuni proteice macromoleculare într-un fluid biologic (cum ar fi urina, serul sau lichidul cefalorahidian) prin inducerea unei reacții specifice de precipitare, turbiditate ori colorare.
• alcalimetrie — Metodă de analiză cantitativă volumetrică ce constă în determinarea concentrației unei baze sau a cantității de substanță alcalină liberă dintr-o soluție prin titrare progresivă cu o soluție de acid de concentrație cunoscută (acid etalon). Procesul folosește indicatori acido-bazici sau metode potențiometrice pentru a pune în evidență punctul de echivalență chimică unde neutralizarea este completă.
• alcalimetru — Aparat sau instrument de laborator utilizat în analizele chimice volumetrice pentru măsurarea cantității sau concentrației de baze libere (alcali) dintr-un amestec lichid. În trecut, termenul se referea la vase de sticlă gradate speciale (biurete timpurii), iar în context modern poate descrie modulele de titrare automată configurate pentru determinări bazice.
• alchimist — Persoană care practica alchimia în Antichitate sau în Evul Mediu, ocupându-se cu experimente secrete de laborator pentru transmutarea metalelor și descoperirea elixirului vieții; precursur al chimistului modern. Ca adjectiv, descrie o persoană sau o acțiune care amintește de tehnicile oculte ori transformările misterioase specifice acestor învățați.
• alchimistă — Femeie care practica alchimia în Antichitate sau în Evul Mediu, realizând experimente de laborator pentru transmutarea metalelor, obținerea Pietrei Filozofale sau descoperirea panaceului universal. Deși istoriografia a reținut mai puține nume, figuri precum Maria Evreica sunt recunoscute ca personalități fondatoare ale tehnicilor timpurii de distilare și ale aparaturii de laborator.
• alcoolizabil — Care poate fi supus procesului de alcoolizare; substanță, compus organic sau amestec lichid care are proprietatea structurală de a primi alcool în compoziția sa ori de a reacționa chimic cu etanolul. În biologie, descrie un țesut sau un eșantion organic capabil de a fi impregnat stabil cu alcool în scopul fixării sau conservării celulare.
• alcoolmobil — Autovehicul special adaptat sau utilizat pentru transportul instalațiilor mobile de determinare a alcoolemiei ori vehicul propulsat exclusiv prin combustibili pe bază de alcool (etanol pur sau amestecuri bioetanolice). În jargonul rutier sau de control, termenul se poate referi și la laboratoarele mobile ale poliției dotate cu aparatură toxicologică de teren.
• aldolazemie — Prezența enzimei numite aldolază în sângele circulant; în sens clinic, termenul face referire la valoarea numerică sau concentrația acestei enzime în plasma pacientului. Fluctuațiile acestei valori indică gradul de integritate a membranelor celulare din țesutul muscular striat și hepatic.
• aleurometru — Aparat de laborator utilizat în agronomie și industria panificației pentru măsurarea calității glutenului din făină și determinarea capacității acesteia de a crește și de a se dilata în timpul coacerii. Dispozitivul evaluează proprietățile vâscoelastice ale aluatului sub acțiunea temperaturii ridicate, oferind indici tehnologici esențiali pentru clasificarea calitativă a loturilor de cereale.
• alfatron — Dispozitiv sau instrument de laborator utilizat istoric în fizica nucleară experimentală și electronică pentru măsurarea presiunii gazelor extrem de rarefiate (vacummetru), funcționând pe baza ionizării moleculelor de către particulele alfa emise de o sursă radioactivă integrată. Prin extensie, termenul face referire la un tip de tub electronic cu descărcare gazoasă, utilizat în primele decenii ale tehnologiei de calcul pentru stabilizarea tensiunii sau detecția radiațiilor suprasegmentale.
• alhimist — Variantă ortografică și fonetică veche, arhaică sau regională pentru alchimist; persoană din Evul Mediu sau Renaștere care practica alchimia (alhimia), căutând transmutația metalelor de rând în aur sau argint prin intermediul pietrei filozofale, precum și obținerea elixirului vieții lungi. În literatura română veche, termenul descria învățații sau vrăjitorii de curte care se ocupau cu topirea aliajelor, distilarea esențelor vegetale și manipularea substanțelor chimice primitive.
• alicot — O parte fragmentară dintr-un tot, reprezentând o cantitate sau un volum exact măsurat dintr-o probă omogenă, extrasă pentru a fi supusă analizelor chimice ori fizice, fără a altera restul compoziției. În matematică, termenul descrie o parte alicotă, adică un număr sau o mărime care divide exact o altă mărime mai mare, fără a lăsa rest (de exemplu, 4 este o parte alicotă a lui 12).
• alicotă — Forma feminină a termenului alicot; subdiviziune exactă a unui întreg care se cuprinde în acesta de un număr determinat și întreg de ori, fără a lăsa rest. În chimia analitică de laborator, reprezintă o porțiune volumetrică lichidă sau solidă extrasă cu precizie dintr-o probă omogenă, iar în domeniul juridic definește o cotă-parte ideală, abstractă și fixă dintr-un patrimoniu comun, exprimată de obicei sub formă de fracție sau procent.
• aloxan — Compus organic heterociclic derivat al pirimidinei, obținut prin oxidarea acidului uric; substanță chimică puternic hidrofilă și cristalină care prezintă o toxicitate selectivă remarcabilă asupra celulelor beta din insulele lui Langerhans (pancreas). În cercetarea medicală structurală și experimentală, este utilizat ca agent diabetogen de laborator pentru a induce diabetul zaharat experimental la animalele de experiență în scopul studierii patogenezei bolii.
• alveograf — Aparat sau instrument de laborator utilizat în industria panificației și morăritului pentru a măsura proprietățile reologice ale aluatului din făină de grâu (elasticitatea, extensibilitatea, tenacitatea și rezistența la deformare). Acest dispozitiv funcționează prin suflarea aerului sub o presiune controlată într-o bulă de aluat până când aceasta se rupe, înregistrând dinamica structurală a presiunii interne.
• amarat — Sare sau ester al acidului amaric; compus chimic organic complex derivat structural dintr-un radical asociat substanțelor amare vegetale sau glicozidelor specifice. Ca adjectiv, termenul definește starea unui compus care a fost combinat ori tratat cu acid amaric, fiind utilizat exclusiv în literatura de laborator, sinteza chimică și clasificările tehnice farmaceutice vechi.
• amat — Sare sau ester al acidului amatic; compus organic complex obținut în laborator prin derivarea structurală a unor acizi organici izolați din substanțe vegetale sau prin procese de sinteză chimică fină. Ca adjectiv, termenul descrie un compus tratat sau saturat cu acid amatic, având o utilizare strict tehnică, limitată la manualele de laborator, nomenclaturile chimice internaționale și înscrisurile farmaceutice vechi.
• amatocol — Compus chimic organic complex sau amestec coloidal derivat structural din rădăcini aromatice, utilizat experimental în laboratoarele de cercetare ca agent de legare ori în sinteza compușilor macromoleculari. Ca adjectiv, descrie un sistem sau o substanță care conține un astfel de nucleu molecular, fiind un neologism tehnic rar, întâlnit în special în cataloagele de specialitate și indexurile industriale de compuși azotați ori fenolici.
• amilograf — Aparat de laborator utilizat în industria panificației și morăritului pentru măsurarea și înregistrarea automată a proprietăților reologice ale făinii și ale suspensiilor de amidon în timpul procesului de încălzire controlată. Dispozitivul determină capacitatea de gelatinizare a amidonului și activitatea enzimatică a alfa-amilazei, oferind date structurale cruciale pentru evaluarea calității tehnologice a aluaturilor.