#laic

• anticlerical — Care se opune clericalismului, influenței excesive a clerului sau a instituțiilor bisericești în viața politică, socială, culturală și administrativă a unui stat; adept al laicității și al separării stricte dintre biserică și stat. Ca substantiv, definește o persoană sau un militant politic care critică privilegiile ecleziastice și militează pentru secularizarea instituțiilor publice.
• anticlericală — Femeie sau militantă care se opune clericalismului și influenței politice a bisericii în stat. Ca adjectiv, reprezintă forma de feminin pentru anticlerical, descriind o atitudine, o mișcare, o lege, o publicație sau o ideologie care promovează laicitatea, secularizarea societății și eliminarea privilegiilor ecleziastice.
• anticlericalism — Curent ideologic, atitudine politică sau mișcare socială care se opune clericalismului; doctrină care combate influența ierarhiei ecleziastice în treburile publice, politice, juridice și educaționale ale statului. Acest fenomen istoric, dezvoltat masiv în timpul Iluminismului și al Revoluției Franceze, promovează laicitatea, libertatea conștiinței și secularizarea completă a instituțiilor guvernamentale.
• asesor — Membru al unui complet de judecată sau al unui consiliu administrativ care are sarcina de a asista magistratul principal la soluționarea unei cauze; judecător laic. În trecut sau în dreptul comparat, termenul desemna și un funcționar public superior, un expert fiscal care evalua bunurile ori un consilier atașat pe lângă o curte princiară sau imperială.
• ateiat — Formă de participiu trecut și adjectiv regional provenită din verbul popular „a se ateia” (a deveni ateu, a îmbrățișa laicismul). Descrie o persoană care a renunțat complet la credințele religioase, un spirit convertit la raționalism sau, în sens tranzitiv arhaic, o comunitate ori o structură de gândire care a fost laicizată și detașată de dogmele bisericești în urma unei influențe externe.
• ateiere — Acțiunea de a se ateia și rezultatul ei; proces popular, arhaic sau regional ce descrie trecerea de la o stare de credință religioasă la ateism ori liberul-cugetat. Reprezintă substantivarea verbului regional „ateia” și este utilizată în studiile dialectale sau în documentele istorice seculare pentru a desemna laicizarea, răspândirea materialismului sau abandonarea voluntară a dogmelor ecleziastice într-o comunitate.
• ateieturi — Termen regional sau popular colectiv derivat în mod abstract pentru a descrie manifestările, discuțiile, argumentele sau comportamentele considerate laice, seculare ori specifice celor care au abandonat credința (atei). În scrierile bisericești arhaice sau în graiurile locale izolate, cuvântul era utilizat uneori cu o nuanță peiorativă pentru a desemna totalitatea ideilor materialiste care contraziceau dogmele religioase tradiționale.
• ateism — Curent de gândire sau poziție filozofică caracterizată prin absența credinței în existența divinității, sau prin negarea explicită și argumentată a lui Dumnezeu și a oricăror forțe supranaturale. Spre deosebire de agnosticism (care consideră divinitatea necunoscută sau incognoscibilă), ateismul se fundamentează structural pe raționalism, materialism științific și pe explicarea universului prin legi naturale verificabile empiric.
• ateist — Persoană de sex masculin care nu crede în existența lui Dumnezeu sau a oricărei divinități, respingând dogmele și cultele religioase în favoarea unei viziuni raționale sau materialiste asupra lumii. Ca adjectiv, descrie o persoană, o atitudine sau un curent de gândire care este specific ateismului, fundamentează analiza universului pe legi naturale și promovează liberul-cugetat.
• ateistic — Care aparține ateismului sau persoanelor atee, privitor la ateism; caracterizat prin negarea existenței lui Dumnezeu sau prin promovarea principiilor laice. Termenul se aplică cu precădere pentru a descrie sisteme filozofice, lucrări literare, curente ideologice, discursuri sau perioade istorice definite prin respingerea structurală și militantă a elementelor religioase.
• Aucuba himalaica — Specie de arbust sau arbore mic sempervirescent aparținând genului Aucuba, nativă în regiunile muntoase din Himalaya, sudul Chinei și nordul Myanmarului, caracterizată prin frunze lanceolate sau eliptice lungi, adesea cu margini dințate fin, și inflorescențe dense, tomentoase; Aucuba de Himalaya. Crește de obicei în pădurile umede de foioase și mixte la altitudini cuprinse între 800 și 2500 de metri, fiind recunoscută pentru adaptarea sa la climate montane mai răcoroase.