#localitate

• Abrămuț — Localitate (sat) situată în partea de nord a județului Bihor, regiunea Crișana, România; a fost reședința comunei cu același nume până când denumirea unității administrative a fost schimbată oficial în comuna Petreu.
• Adimirești — Localitate rurală (sat) situată în județul Mehedinți, regiunea Oltenia, România, aparținând din punct de vedere administrativ de comuna Bâlvănești. Acest toponim structural desemnează o așezare mică din zona deluroasă a platformei Mehedinți, caracterizată printr-o economie predominant agrară, bazată pe creșterea animalelor și pomicultură, integrată în peisajul rural tradițional.
• Aeken — Denumirea istorică, arhaică sau în varianta dialectală flamandă ori neerlandeză veche a orașului Aachen (localizat în Germania actuală, situat la granița cu Belgia și Țările de Jos). Termenul este utilizat în documentele medievale, cronici vechi și în istoriografia europeană pentru a desemna vechea capitală de reședință a lui Carol cel Mare și locul istoric de încoronare a regilor germani.
• afumată — Forma de feminin singular a adjectivului 'afumat'; descrie o substanță, o suprafață sau un preparat culinar supus acțiunii fumului. Ca substantiv propriu, reprezintă numele unei cunoscute localități din județul Ilfov, România, celebră istoric și economic pentru târgurile și poziționarea sa logistică.
• Agăș — Numele unei comune și al localității sale de reședință situate în județul Bacău, regiunea Moldova, România, amplasată de-a lungul văii râului Trotuș, între Munții Tarcău și Munții Ciucului. Localitatea este recunoscută pentru peisajele sale montane spectaculoase, resursele forestiere bogate și arhitectura tradițională specifică zonei subcarpatice, având o istorie legată de exploatarea lemnului și de rutele comerciale transcarpatice.
• Agav — Numele unei localități rurale mici sau a unui reper topografic izolat, utilizat rar în nomenclatoarele geografice internaționale ori regionale. În context lingvistic și cartografic, termenul funcționează ca un toponim fix ce identifică o anumită așezare sau zonă administrativă specifică, fiind documentat în hărțile de cadastru.
• Aghireșu — Numele unei comune din România, situată în județul Cluj, alcătuită din unsprezece sate (printre care și reședința Aghireșu-Fabrici). Reprezintă un nod feroviar istoric și o zonă geografică deluroasă din nord-vestul Transilvaniei, cunoscută în trecut pentru exploatările sale miniere de cărbune brun, ghips și argile caolinoase.
• Alande — Toponim rar sau denumire geografică locală ce desemnează un cătun, o așezare rurală izolată sau o micro-regiune cartografică atestată istoric în registrele administrative europene; în anumite surse documentare mai vechi, reprezintă o variantă grafică alternativă sau o adaptare regională pentru numele anumitor localități de frontieră. Acest termen structural figurează în nomenclatoarele geografice specializate destinate evidenței istorice a formelor de relief mici și a proprietăților funciare.
• Albeci — Numele unei localități (satul Albeci) sau al unui curs de apă mic; de asemenea, înregistrat istoric ca nume de familie de origine românească. Scris cu majusculă, substantivul propriu individualizează o entitate geografică specifică încadrată în rețeaua toponimică locală ori o filiație genealogică autohtonă.
• albiniș — Loc situat într-o zonă deschisă sau luminoasă dintr-o pădure, pajiște ori deal, caracterizat prin sol calcaros ori nuanțe deschise ale vegetației; variantă toponimică utilizată frecvent pentru a denumi sate, pârâuri sau pășuni rurale din spațiul carpatic.
• Aledarești — Denumire de localitate rurală, cătun sau microtoponim istoric atestat în vechi documente cadastrale ori hărți administrative din spațiul românesc. Din punct de vedere structural și onomastic, numele indică așezarea geografică a descendenților sau supușilor unui lider local numit Aledar sau Aldea, fiind specific tiparului formativ al satelor înfrățite genealogic.
• Alifanti — Formă toponimică istorică sau variantă cartografică veche ce desemnează o comunitate, o așezare rurală izolată ori un micro-toponim din spațiul balcanic sau est-european. În documentele de recensământ și hărțile administrative de epocă, denumirea marca hotarul unor moșii sau vetre de sat, păstrându-și valoarea documentară pentru studiul evoluției așezărilor umane și a transformărilor lingvistice locale.
• Alimănești — Numele unor localități rurale de pe teritoriul României (cum ar fi satul Alimănești din județul Olt), localizate structural în zone cu tradiție agricolă și istorie multiseculară. Aceste așezări rurale poartă toponime derivate din onomastica veche, reflectând organizarea comunităților de moșneni sau clăcași din epocile trecute și păstrând elemente de patrimoniu cultural local.
• Alimpești — Comună și localitate de reședință cu același nume situată în județul Gorj, regiunea Oltenia, România, amplasată în valea râului Olteț. Zona este recunoscută din punct de vedere istoric pentru descoperirile sale arheologice valoroase ce atestă locuirea continuă încă din epoca fierului, precum și pentru conservarea unor monumente istorice de arhitectură ecleziastică tradițională din lemn.
• Altulești — Numele unor localități rurale de dimensiuni reduse din România, regăsit în nomenclatorul geografic istoric sau ca microtoponim zonal; desemnează așezări comunitare formate istoric în jurul unor familii sau moșii ale căror patronimice derivau din tema onomastică „Altu”.
• Alunu — Numele unei comune și al unor sate din România, situat cu precădere în județul Vâlcea; unitate administrativ-teritorială rurală atestată documentar, asociată istoric cu exploatările de lignit și activitățile agricole tradiționale. De asemenea, reprezintă un toponim local des întâlnit pentru dealuri, văi sau cursuri de apă mici din zonele deluroase.
• Amaru — Nume propriu cu semnificații multiple în funcție de arealul cultural: în România, reprezintă numele unei comune și al unei localități din județul Buzău; în America de Sud, provine din limba quechua (însemnând 'șarpe mitologic' sau 'dragon') și este legat istoric de numele ultimului monarh incaș, Túpac Amaru. În bazele de date onomastice și geografice, este înregistrat ca identificator stabil pentru comunități rurale locale și elemente de patrimoniu istoric universal.
• Amion — Numele propriu al unui râu sau al unei localități mici întâlnite în diverse nomenclatoare geografice internaționale ori în izvoare istorice vechi; de asemenea, poate reprezenta o variantă grafică rară, o eroare de scriere sau o denumire comercială specifică. Ca entitate structurală fixă, se folosește exclusiv ca nume propriu și se scrie cu majusculă.
• Andrășești — Localitate rurală (comună) situată în județul Ialomița, Muntenia, România, formată din satele Andrășești și Orboești. Această entitate geografică structurală se află în Câmpia Bărăganului, pe malul râului Ialomița, fiind recunoscută istoric pentru activitățile sale agricole tradiționale, cultura cerealelor și descoperirile arheologice care atestă locuirea continuă a zonei din epoci străvechi.
• Andreești — Toponim românesc ce desemnează mai multe localități rurale sau cătune mici din România (cum ar fi satul Andreești din județul Gorj sau județul Vâlcea). Această entitate geografică structurală s-a format istoric pe baza unei moșii sau așezări întemeiate de urmașii unui lider local numit Andrei, păstrând în structura sa administrativă specificul rural și tradițiile comunităților din care face parte.