#mester

• alamaș — Denumire regională rară sau arhaism utilizat în anumite zone rurale pentru a desemna un meșter specializat în prelucrarea alamei ori un obiect utilitar gospodăresc confecționat structural din acest aliaj de cupru și zinc; alamagiu. În context folcloric, termenul poate descrie și un instrument popular de suflat din alamă utilizat în fanfarele țărănești din trecut.
• aorar — Termen arhaic și regional ce desemnează un meșter popular specializat în confecționarea, decorarea sau comercializarea salbelor, podoabelor și ornamentelor tradiționale din monede de aur (auri). De asemenea, în anumite contexte vechi, cuvântul descria o persoană care se ocupa cu gestionarea sau cântărirea metalelor prețioase în atelierele meșteșugărești.
• arcar — Formă veche, rară sau regională pentru termenul 'arcaș'; militar pedestru sau călare înarmat cu arc și săgeți, utilizat pe scară largă în armatele medievale pentru hărțuirea inamicului de la distanță. În documentele istorice sau în cronicile de epocă, termenul desemnează de asemenea meșteșugarul specializat în fabricarea arcurilor de luptă ori a componentelor structurale ale acestora.
• arcear — Militar din evul mediu înarmat cu arc și săgeți; luptător specializat în trageri la distanță care făcea parte din corpurile de oaste ale domnitorilor moldoveni sau munteni. În sens extins, termenul denumește meșterul sau artizanul specializat în confecționarea arcurilor de luptă sau de vânătoare, o breaslă recunoscută pentru secretele tehnice legate de prelucrarea lemnului flexibil și a tendoanelor de animale.
• archit — Termen arhaic sau livresc utilizat pentru a desemna un constructor șef, un meșter zidar de elită sau un arhitect din perioadele istorice timpurii. Provine structural din rădăcina grecească 'architekton', fiind o formă simplificată sau trunchiată întâlnită în manuscrisele vechi care descriau organizarea breslelor de constructori și coordonatorii marilor șantiere de temple sau fortificații medievale.
• arciariu — Formă de tranziție fonetică extrem de veche, cu desinență arhaică în 'u', utilizată în primele documente scrise sau hrisoave pentru a desemna un meșter arcar sau un soldat arcaș. În sens administrativ istoric, termenul reflectă legătura structurală directă cu etimonul latin 'arcarius', servind și ca nume de funcție pentru persoana care supraveghea depozitele de arme albe sau gestiona arsenalul unei garnizoane.
• armangiu — Persoană care se ocupa în trecut cu fabricarea, vânzarea sau întreținerea armelor ori a uneltelor de fier; meșter armurar regional sau lucrător specializat într-un arsenal ori atelier metalurgic vechi. Termenul reflectă o specializare tehnică istorică, fiind întâlnit în documentele administrative din epocile trecute.
• așăzător — Formă regională sau arhaică pentru așezător; persoană sau dispozitiv mecanic ori unealtă care așază, potrivește, ordonează sau fixează obiecte ori componente într-o anumită structură ori poziție dată. În vechiul limbaj al meșteșugarilor, putea desemna un ucenic ori un instrument folosit structural pentru alinierea precisă a materialelor.