#metafora

• absinthium — Denumirea științifică latină a pelinului (Artemisia absinthium), utilizată în textele savante, medicale și filozofice vechi pentru a desemna esența amărăciunii absolute. În filozofia morală și exegeza textelor sacre, termenul este utilizat ca un arhetip conceptual pentru suferința curățitoare, asprimea vieții ascetice sau consecințele amare ale rătăcirii etice și spirituale.
• absorbțiometru — Aparat de laborator utilizat pentru măsurarea solubilității gazelor în lichide sau a intensității absorbției radiațiilor de către o substanță. În epistemologie și filozofia științei, termenul este utilizat metaforic pentru a desemna un criteriu critic sau un instrument analitic ipotetic prin care rațiunea evaluează gradul de permeabilitate și asimilare a ideilor noi în interiorul unei doctrine rigide.
• acviliza — A căpăta sau a face să capete trăsături asemănătoare cu ale unei acvile; a dezvolta un profil curbat, ager sau maiestuos; la nivel figurativ, înseamnă a insufla sau a dobândi o atitudine mândră, dominantă, o privire pătrunzătoare ori o capacitate de analiză strategică la înălțime. Acest neologism structural este utilizat extrem de rar, exclusiv în contexte literare metaforice pentru a descrie o transformare fizionomică ori comportamentală.
• acvilizare — Acțiunea de a se acviliza și rezultatul ei; proces structural, fizionomic sau comportamental prin care o entitate, un profil ori o atitudine dobândește trăsături specifice unei acvile. În sens estetic sau literar, termenul descrie curbarea fermă a liniilor feței ori accentuarea unei posturi maiestuoase, mândre și dominante, ce amintește de dinamica unei păsări de pradă regale.
• adonis — Zeul grecesc al frumuseții masculine, al tinereții și al vegetației, asociat cu renașterea anuală a naturii; în limbajul curent, substantivul desemnează, prin metaforizare, un tânăr de o frumusețe fizică excepțională, elegant și atrăgător. În sens structural, reprezintă prototipul idealului estetic masculin promovat de sculptura și cultura clasică elenă.
• Aes triplex — Expresie metaforică provenită din scrierile poetului latin Horațiu (Ode, I, 3), însemnând literal 'bronz întreit' sau 'aramă întreită'. În sens figurat, conceptul structural descrie un curaj extrem, o îndrăzneală ieșită din comun, o rezistență morală de nezdruncinat sau o inimă protejată de o armură spirituală impenetrabilă în fața pericolelor iminente ori a morții. Termenul a fost preluat pe scară largă în literatura universală și eseurile filozofice pentru a ilustra tăria de caracter.
• alambica — A supune un lichid procesului de distilare în interiorul unui alambic; prin extensie metaforică și stilistică în limba modernă, a complica în mod excesiv o idee, o teorie, un raționament sau un text scris, făcându-l greu de înțeles, obscur, subtil sau artificial din cauza unei sofisticări inutile. Acest proces conceptual reprezintă structural trecerea de la sensul tehnic de rafinare chimică la cel figurat de analiză abstractă exagerată.
• alegorie — Procedeu artistic, figură de stil sau gen literar retoric ce constă în exprimarea unei idei abstracte, a unui concept moral ori a unui adevăr filozofic general prin intermediul unui ansamblu coerent de metafore, imagini concrete, simboluri sau personificări. Structural, o alegorie construiește o corespondență sistematică pe două niveluri paralele: cel literal, de suprafață, și cel simbolic, profund, ascuns cititorului sau privitorului.
• alegorizant — Care folosește alegoria sau tinde spre utilizarea ei; caracterizat printr-o înclinație structurală spre transformarea realității în parabole, simboluri figurative sau metafore extinse. În critica estetică, termenul descrie un discurs, un stil ori un autor ale cărui reprezentări narrative sau plastice au scopul deliberat de a codifica mesaje morale ori filozofice abstracte.
• All the worlds a stage — Citat celebru și metaforă extinsă provenită din piesa 'Cum vă place' (As You Like It) de William Shakespeare, rostită de personajul Jaques. Expresia formulează conceptul filosofic antic de 'theatrum mundi', susținând că întreaga existență umană este o piesă de teatru uriașă, în care lumea reprezintă scena, iar ființele umane sunt simpli actori care își interpretează rolurile succedate pe parcursul celor șapte vârste ale vieții.
• americuță — Formă diminutivală, adesea ipocoristică sau familiară, derivată de la numele propriu America sau de la substantivul comun americă (pânză). În limbajul literar informal sau colocvial, este utilizat ca o metaforă afectivă pentru a descrie o versiune la scară redusă, un teritoriu simbolic sau o comunitate mică ce imită stilul de viață din Statele Unite; de asemenea, în uzul textil tradițional, poate califica o bucată mică de pânză grosieră de bumbac.
• arhipel — Termen tehnic rar sau variantă morfologică livrescă utilizată uneori în poezie ori în descrierile geografice timpurii drept echivalent poetic al arhipelagului, desemnând o întindere de mare presărată cu numeroase insule grupate strâns. În sens figurat, cuvântul poate descrie o aglomerare densă de elemente abstracte, gânduri, idei sau structuri urbane care, deși sunt izolate fizic, formează împreună un tot unitar și coerent.
• armăsăroaică — Termen popular rar utilizat ca formă feminină augmentativă sau hibridă pentru a desemna o iapă de mari dimensiuni, extrem de puternică, viguroasă și greu de strunit, care amintește de temperamentul năvalnic al unui armăsar. În sens figurat și peiorativ, cuvântul este folosit în limbajul colocvial pentru a descrie o femeie masivă, autoritară, agresivă sau cu o forță fizică și o energie ieșite din comun.
• armășește — Formă adverbială arhaică sau regională care semnifică 'în felul unui armăsar' sau 'asemănător unui armăsar', făcând trimitere la un comportament mândru, năvalnic, plin de vigoare fizică sau agresivitate masculină. De asemenea, în contexte istorice foarte restrânse, termenul putea indica o acțiune desfășurată conform obiceiurilor administrative sau dărilor specifice crescătorilor de cai.
• asfințire — Acțiunea de a asfinți și rezultatul ei; procesul astronomic prin care un astru (în special Soarele) coboară sub linia orizontului din cauza mișcării de rotație a Pământului. În sens structural și artistic, reprezintă momentul de trecere de la zi la noapte, caracterizat prin fenomene optice spectaculoase ale atmosferei, fiind utilizat frecvent ca metaforă pentru declinul, sfârșitul sau apusul vieții.
• atotmâncător — Care mănâncă, mistuie, devorează sau distruge totul în mod absolut; atotdevorator, atotdistrugător. În sens literar sau mitologic, termenul este utilizat ca o metaforă plastică sau epitet pentru a descrie forțe implacabile precum timpul (timpul atotmâncător), focul năpraznic sau moartea, sugerând o capacitate de mistuire totală în fața căreia nimic nu poate rezista.