#minerit

• aeraj — Totalitatea lucrărilor, instalațiilor și metodelor tehnice utilizate pentru asigurarea circulației constante a unui flux de aer curat în lucrările miniere subterane, tuneluri sau clădiri industriale; primenire continuă a atmosferei dintr-un spațiu închis cu scopul de a dilua și evacua gazele nocive, explosive ori praful toxic parazitar.
• aerogamă — Metodă de prospecțiune geofizică aeriană sau spectru de măsurare a radiațiilor gama realizat cu ajutorul unui spectrometru montat la bordul unei aeronave (avion, elicopter sau dronă). Această tehnică modernă permite detectarea de la înălțime a anomaliilor radioactive radioactive din straturile superficiale ale scoarței terestre, fiind utilizată în cartografierea geologică și în căutarea zăcămintelor de uraniu sau toriu.
• aeromagnetometrie — Metodă geofizică aeriană de prospecțiune și cartografiere ce constă în măsurarea și înregistrarea continuă a intensității câmpului magnetic terestru (sau a variațiilor sale locale) cu ajutorul unui magnetometru sensibil montat la bordul unei aeronave (avion, elicopter sau dronă). Această tehnică modernă permite detectarea anomaliilor magnetice cauzate de structuri geologice subterane sau zăcăminte minerale feroase.
• aeromagnetometru — Aparat geofizic de înaltă precizie montat la bordul unei aeronave sau tractat în spatele acesteia într-o nacelă aerodinamică, utilizat pentru măsurarea și înregistrarea continuă a intensității câmpului magnetic terestru în timpul zborului. Acest instrument elimină interferențele magnetice ale fuzelajului și permite detectarea de la înălțime a anomaliilor provocate de structuri geologice sau zăcăminte minerale.
• alaur — Vechi regionalism rar sau arhaism folosit ocazional în trecut în comunitățile de mineri sau în bazinele aurifere din Transilvania pentru a desemna o varietate specifică de aur nativ combinat cu alte minerale ori un aliaj natural cu nuanțe palide; aur alb argintat. În context structural, termenul păstrează o valoare strict lexicografică, fiind documentat în studiile de etnolingvistică aplicată și în glosarele vechi de exploatare minieră din Munții Apuseni.
• Almașu Mare — Numele unei comune și al satului de reședință omonim din județul Alba, Transilvania, România, situat în Munții Metaliferi. Regiunea este faimoasă din antichitate (perioada daco-romană) pentru exploatările sale miniere bogate în aur și alte metale prețioase, găzduind totodată monumente ale naturii spectaculoase precum Cheile Cibului sau Cheile Glodului și un valoros muzeu etnografic local.
• amonal — Substanță explozivă industrială și militară compusă dintr-un amestec omogen de azotat de amoniu, pulbere de aluminiu și trinitrotoluen (TNT) sau cărbune. Aluminiul funcționează ca un agent termic puternic care mărește considerabil temperatura și suflul exploziei, făcând amonalul ideal pentru utilizarea în lucrările miniere de mare amploare sau pentru încărcarea unor proiectile grele.
• Aninoasa — Numele mai multor localități și unități administrative din România (printre care un oraș în județul Hunedoara și comune în județele Argeș, Dâmbovița și Gorj), a căror denumire provine etimologic de la prezența abundentă a arborilor de anin (arin) în zonele respective. Orașul Aninoasa din Valea Jiului este recunoscut istoric ca fost centru minier carbonifer important, în prezent axat pe reconversie economică și turism.
• Anjero-Sudjensk — Oraș industrial situat în regiunea Kemerovo din Federația Rusă, localizat structural în bazinul carbonifer Kuzbass. Localitatea s-a dezvoltat istoric la sfârșitul secolului al XIX-lea datorită construirii căii ferate Transsiberiene și fuziunii așezărilor miniere Anjerka și Sudjenka, devenind un centru major pentru extracția huilei, construcția de mașini și industria chimică.
• anthracit — Varietate superioară de cărbune fosil, caracterizată printr-un conținut extrem de ridicat de carbon fix (între 92% și 98%), un procent minim de materii volatile și un luciu semimetalic pronunțat. Reprezintă stadiul final de carbonizare a biomasei vegetale, având cea mai mare putere calorifică dintre toți cărbunii fosili și fiind utilizat industrial în metalurgia fină, procese de filtrare a apei și ca combustibil de înaltă eficiență.
• antigrizu — Care este conceput structural sau tratat chimic pentru a preveni aprinderea, propagarea sau explozia amestecurilor periculoase de gaz metan și aer din subteran, cunoscute sub numele de grizu. În sens tehnic, termenul descrie echipamente de siguranță, materiale izolatoare sau dispozitive electrice etanșe destinate utilizării în medii miniere cu risc ridicat de deflagrație.
• antigrizutos — Care prezintă proprietăți structurale rezistente la acțiunea distructivă a gazului grizu sau care împiedică aprinderea acestuia; care posedă calitatea de a fi etanș sau imun în fața exploziilor de metan specifice galeriilor de mină. Este utilizat pentru a descrie materialele de construcție, utilajele grele sau sistemele de siguranță optimizate pentru medii subterane extrem de volatile.
• antracoză — O afecțiune respiratorie cronică pulmonară din categoria pneumoconiozelor, cauzată de inhalarea prelungită și acumularea particulelor fine de praf de cărbune în țesutul pulmonar. Această boală profesională, frecventă în rândul minerilor, provoacă pigmentarea neagră a plămânilor, alterarea elasticității alveolare și poate evolua spre fibroză pulmonară progresivă.
• antras — Termen tehnic arhaic sau regional utilizat pentru a descrie o varietate inferioară de huilă friabilă sau un praf de cărbune fin, sedimentat în galeriile de extracție vechi, cu un conținut ridicat de impurități minerale și cenușă. În petrografie, se poate referi la fragmentele microscopice de materie organică carbonizată dispersate în rocile sedimentare argiloase, folosite ca indicatori ai gradului de metamorfism termic.
• argintifer — Care conține argint, care produce sau adăpostește depozite de argint nativ ori compuși ai acestuia; specific minereurilor, rocilor sau straturilor geologice din care se poate extrage industrial acest metal prețios. În sens tehnic și structural, adjectivul definește calitatea zăcămintelor metalifere (cum ar fi galena argintiferă sau plumbul argintifer) care prezintă o concentrație importantă de elemente Ag în matricea lor cristalină.
• arinaș — Termen regional sau arhaic folosit în comunitățile miniere din Transilvania pentru a desemna un spălător de nisipuri aurifere, un căutător de aur aluvionar de-a lungul cursurilor de apă sau un muncitor dintr-o carieră de nisip; în sens generalizat, termenul se referea la o persoană care exploata manual depozitele sedimentare de pe fundul râurilor muntoase.
• arpită — O denumire rară, arhaică sau regională folosită în trecut în anumite glosare miniere pentru a desemna o varietate de șist argilos, o rocă sedimentară friabilă ori un agregat mineral asociat cu zăcămintele metalifere. În lingvistica istorică, termenul reprezintă un element vernacular tehnic utilizat de mineri înainte de stabilirea nomenclaturii geologice moderne.
• asoga — Termen arhaic și tehnic regional care înseamnă a amalgama sau a trata un metal prețios (în special aurul ori argintul) cu mercur (viuargint) pentru a-l separa de impurități și minereuri sterile în procesul tradițional de extracție minieră.
• aurifer — Care conține aur, care produce sau furnizează aur; bogat în zăcăminte de aur. Termenul se aplică în geologie și minerit pentru a descrie filoane de cuarț, nisipuri aluvionare, roci sedimentare sau regiuni geografice întregi din care se poate extrage metalul prețios în mod rentabil.
• băeșag — Termen istoric și arhaic ce desemna activitatea, meseria sau statutul de băeș (miner, aurar sau lucrător în exploatările miniere din Evul Mediu românesc); birul sau obligația fiscală plătită de mineri către domnie. În sens extins, cuvântul făcea referire la comunitatea sau breslele de mineri organizate pe teritoriul Transilvaniei sau al Țărilor Române.