#muncă

• activitate — Ansamblu de acte, manifestări sau procese fizice, intelectuale ori fiziologice desfășurate în mod conștient și sistematic de o ființă umană, de o colectivitate sau de un sistem, cu un scop determinat; funcționare dinamică a unui organ ori a unui mecanism. În fizică, reprezintă numărul de dezintegrări nucleare produse într-o substanță radioactivă pe unitatea de timp.
• agoniseală — Totalitatea bunurilor materiale, a banilor sau a averii acumulate treptat de o persoană sau de o familie, prin muncă stăruitoare, efort susținut și economisire riguroasă de-a lungul timpului. În sens abstract, termenul implică o valoare morală ridicată, sugerând cinste, chibzuială și sacrificiu personal în obținerea prosperității, spre deosebire de averile dobândite rapid sau ilicit.
• agonisi — A strânge, a acumula sau a dobândi treptat bunuri materiale, bani, avere ori cunoștințe prin muncă stăruitoare, efort susținut și economisire chibzuită. În sens abstract sau spiritual, verbul descrie acumularea de merite, învățături, experiență sau faimă pe parcursul vieții, sugerând un proces de lungă durată bazat pe perseverență și sacrificiu.
• agonisire — Acțiunea de a agonisi și rezultatul ei; procesul de strângere, acumulare sau dobândire treptată a unor bunuri materiale, bani, cunoștințe sau merite prin efort susținut și stăruință. În context financiar personal, reprezintă efortul organizat de economisire și acumulare de active pe parcursul unei perioade îndelungate.
• agonisit — Care a fost strâns, acumulat sau dobândit treptat prin muncă stăruitoare și economisire riguroasă; adesea utilizat în legătură cu banii, averea sau proprietățile obținute prin efort propriu. Ca participiu, indică acțiunea finalizată a verbului agonisi.
• agonisită — Forma de feminin pentru termenul agonisit; desemnează o avere, o sumă de bani sau o proprietate care a fost strânsă, acumulată sau dobândită treptat, prin intermediul unei munci stăruitoare, al unui efort susținut și al unei economisiri riguroase desfășurate de-a lungul timpului.
• agonisitor — Persoană care are deprinderea sau calitatea de a strânge, de a aduna și de a acumula neobosit bunuri materiale, bani sau avere pentru gospodăria sa; om harnic, strângător, chibzuit și econom. În textele morale sau religioase vechi, termenul descrie capul de familie devotat muncii, care asigură traiul zilnic al celor apropiați prin efort cinstit.
• angaja — A lua o persoană în serviciu pe baza unui contract de muncă legal, oferindu-i o remunerație; a atrage, a implica sau a introduce pe cineva ori un colectiv într-o acțiune, într-o dispută ori într-o activitate complexă. Ca verb reflexiv, exprimă acțiunea de a-și lua o obligație fermă, a se prinde prin legământ sau a păși pe un drum profesional ori ideologic determinat.
• angajare — Acțiunea de a angaja și rezultatul ei; încadrarea formală și legală a unei persoane într-un loc de muncă pe baza unui contract individual de muncă; de asemenea, implicarea activă într-o dispută, asumarea unei obligații ferme ori, în sens militar istoric, începerea unei lupte directe.
• angajatoare — Persoană fizică sau reprezentantă legală a unei persoane juridice care, în calitate de parte contractantă, angajează un salariat în baza unui contract individual de muncă și își asumă obligația de a-i remunera activitatea și de a-i asigura condiții optime de lucru. Ca adjectiv, descrie o entitate sau o clauză care are capacitatea juridică, atribuția sau tendința de a atrage, a reține și a încadra personal în structurile organizaționale.
• angajator — Persoană fizică sau juridică ce poate, potrivit legii, să angajeze forță de muncă pe bază de contract individual de muncă. Angajatorul reprezintă subiectul de drept dotat cu autoritate organizațională, disciplinară și direcțională, având responsabilitatea civilă și penală de a garanta plata salariilor, plata taxelor către stat și protecția integrității fizice a salariaților săi.
• angarea — Variantă arhaică primară sau formă etimologică directă a cuvântului 'angara', preluată din neogrecescul 'angareia'. Se folosea în vechile manuscrise și hrisoave domnești din perioada medievală pentru a desemna obligația supușilor de a presta munci silnice, de a transporta corespondența domnească sau de a asigura carele pentru armată fără a fi remunerați.
• antigrevist — Care se opune unei greve, care refuză să participe la o acțiune de protest sindical sau care acționează pentru subminarea acesteia; ca substantiv, persoană care continuă să lucreze în timpul unui conflict de muncă decretat oficial sau muncitor adus de conducere pentru a înlocui greviștii (spărgător de grevă). Descrie o atitudine sau o măsură menită să asigure continuitatea producției în ciuda blocajelor sindicale.
• antiincendiar — Care este destinat prevenirii izbucnirii, propagării sau stingerii incendiilor; care protejează materialele ori structurile împotriva acțiunii distructive a focului. În sens tehnic și industrial, descrie substanțe ignifuge, tratamente chimice de suprafață sau dispozitive active concepute pentru a limita efectele destructive ale unei arderi necontrolate.
• apt — Care posedă calitățile fizice, intelectuale, morale sau legale necesare pentru a îndeplini o funcție, o sarcină ori pentru a exercita o profesie; persoană capabilă, destoinică sau corespunzătoare din punct de vedere medical sau juridic pentru o anumită activitate. În biologie, descrie capacitatea unui organism de a supraviețui și de a se reproduce într-un mediu dat.
• arâng — Variantă fonetică veche sau regională pentru cuvântul 'râng'; instrument tradițional de fier sau de lemn rezistent, folosit ca pârghie pentru a ridica ori deplasa greutăți mari, bolovani sau bușteni în cadrul muncilor agricole și forestiere.
• ardenez — Care aparține regiunii muntoase și împădurite a Ardenilor (situată la granița dintre Belgia, Franța și Luxemburg) sau locuitorilor acesteia; privitor la masivul muntos Ardeni. Ca substantiv masculin în zootehnie, denumește o rasă faimoasă de cai de tracțiune grea, de talie medie, extrem de robuști, musculoși și rezistenți, originari din această regiune, utilizați istoric în agricultură, silvicultură structurală și pentru transportul artileriei grele în timpul războaielor europene.
• argalâc — Termen regional sau arhaic de origine otomană, utilizat în trecut în anumite graiuri locale pentru a desemna statutul, activitatea sau leafa cuvenită unui argat (argăție, argație) ori o mică anexă gospodărească, despărțitură sau țarc rudimentar folosit de slujitorii de la ferme pentru adăpostirea uneltelor. În lingvistica istorică structurală, reprezintă o derivare hibridă formată prin aplicarea sufixului turcesc abstract și ocupațional '-lâc' pe rădăcina substantivului de bază.
• argățesc — 1. Adjectiv care aparține argaților sau este caracteristic condiției, muncii ori statutului de servitor; privitor la slujitorii angajați la stăpân. 2. Formă verbală a verbului 'a argăți' (arhaism), însemnând acțiunea de a sluji ca argat, a munci din greu ca servitor sau a presta munci zilnice forțate în schimbul unei sume modice ori al hranei.
• argățește — În felul sau în maniera unui argat; slugărind, muncind din greu, supus sau trudind fără încetare pentru un stăpân. În sens figurat, termenul descrie modul epuizant, umil ori dedicat total muncii fizice sau îndeplinirii unor sarcini repetitive fără a crâcni, amintind de rânduiala și condițiile dificile ale slujitorilor din vechile gospodării boierești.