#muzica traditionala

• ahălit — Acțiunea de a ahăli și rezultatul ei; strigăt lung, prelung și tărăgănat, scos după o tehnică vocală arhaică; hăulire tradițională care servește ca ecou sau chemare în zonele de munte. Ca participiu, descrie un sunet sau un cântec interpretat în acest mod.
• alăutar — Muzicant popular din România și Republica Moldova care interpretează muzică tradițională (de petrecere, de nuntă, de jale) în cadrul unor tarafuri, cântând de obicei la lăută, vioară, țambal, cobză sau acordeon. În sens istoric, lăutarii formau bresle speciale transmise din generație în generație, fiind păstrătorii de bază ai patrimoniului folcloric muzical oral.
• alborada — Formă de manifestare muzicală și coregrafică tradițională spaniolă, specifică regiunilor Galicia și Asturia, interpretată de regulă în zori de zi cu cimpoaie și tobe pentru a celebra începerea unei sărbători populare; variantă grafică neadaptată literar pentru alboradă.
• alphorn — Instrument muzical de suflat tradițional, de mari dimensiuni (lung de câțiva metri), realizat structural din lemn de rășinoase scobit și înfășurat în coajă de mesteacăn, prevăzut cu o deschidere curbată la capătul inferior și un muștiuc de lemn. Acest corn alpin, specific regiunilor montane din Elveția și Austria, produce sunete naturale, calde și puternice, fiind utilizat istoric de păstori pentru comunicarea la distanță între versanți și pentru semnalizare.
• alunel — Formă diminutivală pentru 'alun' (tufă mică de alun). În folclorul românesc, reprezintă un dans popular tradițional de grup, foarte dinamic, cu ritm rapid, executat de obicei în cerc sau în linie, precum și melodia instrumentală care îl însoțește.
• ardeleană — Forma de feminin pentru 'ardelean'; care aparține Ardealului (Transilvaniei) sau locuitorilor săi, privitor la această regiune istorică. În context muzical și coregrafic, reprezintă o melodie populară ritmată sau un dans tradițional românesc de perechi, specific zonei transilvănene, caracterizat structural prin mișcări elegante, legănate și bătăi ritmice cadențate.
• ardelenaș — Formă diminutivală și alintată a substantivului 'ardelean'; tânăr originar din Ardeal, caracterizat simbolic în folclor prin calm, hărnicie și corectitudine structurală. Ca substantiv propriu în context coregrafic, desemnează un dans popular tradițional rapid din Transilvania sau melodia instrumentală ritmată după care se joacă acest joc, răspândit în special în zonele de contact etnografic dintre provincii.
• arnăuțească — Un dans popular românesc tradițional, cu un ritm rapid, viguros și sacadat, specific zonei Munteniei și Moldovei, executat inițial exclusiv de bărbați și derivat istoric din mișcările războinice ale arnăuților. Ca adjectiv (forma feminină a lui 'arnăuțesc'), termenul descrie o trăsătură, un obiect, o piesă vestimentară sau o manifestare care aparține arnăuților ori este specifică portului, obiceiurilor și spiritului lor dârz.