#noroc

• albă-neagră — Joc de noroc ilegal și fraudulos, practicat de obicei în locuri publice aglomerate (târguri, piețe, gări), care constă în ghicirea de către spectatori a obiectului ascuns (o bilă, o monedă) sub unul dintre cele trei capace, pahare sau cărți de joc manipulate rapid și cu abilitate manuală de către un escroc. În sens figurat, termenul descrie o acțiune bazată pe înșelăciune, manipulare, trucuri ascunse sau o strategie de tip duplicitar prin care se ascunde adevărul.
• arol — Denumire arhaică și regională atestată în sudul Moldovei pentru aversul sau fața unei monede ori medale, reprezentând de regulă o figură simbolică (cum ar fi un vultur sau o pajură). Prin extensie istorică în folclor, termenul desemnează un vechi joc de noroc rural ('a juca la arol'), similar jocului modern 'cap sau pajură', în care câștigător este cel ce ghicește corect pe ce parte va cădea banul aruncat în sus în mod repetat.
• arolă — O variantă feminină regională și atestată istoric pentru termenul 'arol', folosită în mod identic pentru a desemna aversul (pajura) unei monede sau jocul tradițional rural de noroc bazat pe aruncarea banului în sus. Ca formă lingvistică complementară, s-a păstrat în unele glosare vechi și expresii populare legate de divertismentul din satele românești din est, funcționând în strânsă legătură cu perechea sa cromatică ori structurală numită 'areșcă'.
• arșicar — Persoană care se joacă cu arșicele, un meșteșugar care colectează, prelucrează sau vinde aceste mici oase de la încheietura picioarelor de ovine ori caprine, sau, în sens extins, un jucător foarte dibaci și pasionat de acest joc arhaic de noroc și îndemânare. În comunitățile rurale din trecut, arșicarul era adesea cel care cunoștea cel mai bine regulile complexe de punctare și care deținea piese speciale, umplute cu plumb pentru o stabilitate sporită în timpul aruncării.
• audaces fortuna juvat — Celebru dicton latin extras din opera poetului Virgiliu ('Eneida'), traducându-se literal prin 'norocul îi ajută pe cei îndrăzneți' sau 'soarta îi favorizează pe cei curajoși'; maximă stoică sau comportamentală utilizată pentru a sublinia că succesul, șansa și realizările mărețe aparțin indivizilor care acționează cu determinare, curaj și hotărâre, asumându-și riscuri în fața incertitudinii.
• azard — Formă grafică timpurie, arhaism literar sau o variantă tolerată istoric în textele vechi românești pentru substantivul 'hazard', definind întâmplarea neprevăzută, norocul chior, un joc de noroc cu zaruri ori o conjunctură imprevizibilă. În scrierile filozofice din secolele trecute, acest pilon conceptual reprezenta forța oarbă care guverna evenimentele fără o cauză structurală aparentă, generând destine imprevizibile prin manifestări fortuite.
• baftă — Șansă neașteptată, conjunctură extrem de favorabilă sau noroc chior în realizarea unui obiectiv ori scăparea dintr-un impas; succes dobândit adesea fără un efort susținut. Termenul este utilizat intens în limbajul curent și colocvial, servind atât ca urare de succes înaintea unei încercări, cât și ca constatare a unei reușite nesperate.
• baftache — Termen argotic utilizat pentru a desemna o persoană considerată norocoasă în mod exagerat sau care profită constant de conjuncturi favorabile fără a depune efort; individ oportunist care mizează exclusiv pe șansă sau baftă. Într-un sens secundar, cuvântul poate fi folosit ca apelativ ironic sau familiar pentru un bărbat lăudăros care se mândrește cu reușitele sale conjuncturale.
• baftagiu — Persoană care se laudă constant cu norocul său sau care vânează exclusiv câștigurile rapide obținute prin conjuncturi favorabile ori jocuri de noroc; individ baftos. Termenul implică o nuanță depreciativă, definind un caracter superficial care desconsideră munca cinstită și preferă să trăiască din speculații sau oportunități temporare.
• baftan — Termen argotic utilizat pentru a desemna o persoană care are un noroc colosal, un individ extrem de baftos sau un lider informal într-un grup clandestin care reușește întotdeauna să scape din situațiile dificile datorită șansei chioare. În sens extins sau regional, poate descrie un individ lăudăros, cu o statură impunătoare, care epatează prin câștigurile sale obținute fără efort.
• baftangiu — Persoană care se laudă constant cu norocul său sau care vânează exclusiv câștigurile rapide obținute prin conjuncturi favorabile ori jocuri de noroc; individ baftos. Termenul implică o nuanță depreciativă, definind un caracter superficial care desconsideră munca cinstită și preferă să trăiască din speculații sau oportunități temporare.
• baftist — Termen argotic rar utilizat pentru a descrie o persoană care se bazează exclusiv pe noroc ori speculează conjuncturile norocoase; om extrem de baftos sau oportunist al șansei. Ca adjectiv, descrie un comportament sau o mentalitate care desconsideră planificarea ori munca, mizând în întregime pe hazardul favorabil.
• baftistă — Formă feminină pentru 'baftist'; termen argotic rar utilizat pentru a descrie o femeie care se bazează exclusiv pe noroc ori speculează conjuncturile norocoase, fiind extrem de baftoasă sau oportunistă a șansei. Ca adjectiv, descrie o atitudine, o acțiune sau o mentalitate feminină care desconsideră planificarea ori munca susținută, mizând în întregime pe hazardul favorabil.
• bafto delo — Formulă tradițională de salut sau binecuvântare preluată din limba rromani, utilizată colocvial în anumite straturi ale argoului românesc cu semnificația de 'noroc bun', 'baftă multă' sau 'să dea Dumnezeu noroc'. Expresia este compusă din radicalul 'baft' (noroc/șansă) și 'delo/del' (legat de divinitate sau acțiunea de a da), fiind o urare solemnă de prosperitate și succes.
• baftoasă — Forma feminină a adjectivului 'baftos'; persoană de sex feminin care are un noroc constant, care reușește în tot ceea ce își propune datorită unor conjuncturi extrem de favorabile ori a hazardului pozitiv. În limbajul colocvial, definește o femeie care obține avantaje materiale sau succese profesionale aparente fără a depune un efort vizibil sau programat.
• baftos — Care are baftă sau noroc; persoană favorizată în mod constant de hazard ori de împrejurări; om norocos. Termenul aparține registrului colocvial-urban și descrie un individ care depășește obstacolele sau obține victorii importante mizând mai degrabă pe șansă decât pe o pregătire metodică.