#organism

• actinamea — Denumire românească adaptată după genul taxonomic Actinamea, reprezentând o categorie de organisme marine microscopice sau meiofaunale din încrengătura Cnidaria sau înrudite cu anemonele de mare. Acestea prezintă un corp structural simplu, adesea adaptat la viața interstițială în sedimentele nisipoase, și sunt caracterizate prin tentacule dispuse simetric în jurul discului bucal, amintind de forma unei stele sau a unei raze.
• actinie — Clasă de celenterate marine macroscopice din încrengătura Cnidaria, ordinul Actiniaria, cunoscute universal sub numele de anemone de mare. Corpul lor structural este cilindric, moale, cărnos și lipsit de schelet calcaros, fiind fixat de substraturi stâncoase sau cochilii printr-un disc pedios muscular, în timp ce extremitatea superioară prezintă o gură centrală înconjurată de coroane concentrice de tentacule retractile și urzicătoare, folosite pentru capturarea prăzii și apărare.
• actinotactism — Formă particulară de tactism ce constă în proprietatea caracteristică a unor organisme inferioare, celule mobile sau microorganisme de a executa mișcări de orientare, atracție ori respingere sub influența directă a radiațiilor luminoase sau a altor tipuri de radiații electromagnetice emise de o sursă externă. Acest mecanism structural orientează comportamentul biologic în funcție de vectorii și intensitatea fluxului radiant.
• actinotropism — Proprietate biologică și fenomen de dezvoltare orientată a unor organe vegetale sau organisme fixate, constând în curbarea ori creșterea direcționată a acestora sub acțiunea directă și asimetrică a radiațiilor luminoase sau a altor fluxuri radiante. Acest mecanism structural optimizează captarea energiei necesare proceselor metabolice în funcție de incidența razelor.
• aericol — Care trăiește, se dezvoltă sau își desfășoară activitatea biologică în aer ori în mediul aerian; termen rar utilizat în ecologie pentru a clasifica organismele, insectele sau microorganismele care depind structural de atmosfera liberă pentru deplasare ori reproducere, spre deosebire de cele terestre, acvatice sau cavernicole.
• aerobiont — Ca substantiv, desemnează orice organism (animal, plantă sau microorganism) care trăiește, se dezvoltă și își desfășoară funcțiile vitale exclusiv în prezența oxigenului molecular liber din aer sau apă. Ca adjectiv, descrie calitatea unui organism de a aparține acestui grup ecologic strict dependent de procesele aerobe.
• aerobiu — Ca substantiv, desemnează orice organism (în special un microorganism, cum ar fi o bacterie sau o ciupercă) care are nevoie de oxigen molecular liber pentru a trăi și a se dezvolta. Ca adjectiv, reprezintă o variantă lingvistică mai puțin frecventă pentru termenul 'aerob', descriind fenomene, medii sau ființe adaptate la prezența aerului.
• agamo — Organism vegetal sau animal care se înmulțește prin căi pur asexuate, fără formarea sau fuziunea gametilor; individualitate biologică structurală aflată în faza agamică a ciclului său vital. Acest termen definește entitățile microbiologice ori botanice a căror replicare ontogenetică se bazează exclusiv pe mitoză, diviziune directă sau sporulație autonomă.
• agamocit — Celulă reproducătoare asexuată sau spor specializat care se dezvoltă în mod direct, fără fuziune prealabilă cu o altă celulă, dând naștere unui nou individ complet. Din punct de vedere structural, agameții produși de organismele inferioare poartă această denumire în fazele citologice în care nu prezintă nicio diferențiere sexuală sau potențial gametic complementar.
• aheloide — Denumire dată unei categorii sau familii de organisme marine ori fosile, sau insecte din vechile clasificări taxonomice (uneori corelată cu specii din ordinul Coleopterelor sau crustacee primitive), a căror structură anatomică amintește de o formă fluidă sau de caracteristici descrise istoric în legătură cu divinitățile acvatice (Ahelou). În sens modern, termenul apare în lucrări de nișă pentru a descrie specimene cu morfologie hidrodinamică specifică.
• alcaliniza — A face să devină alcalin sau a deveni alcalin; a schimba reacția chimică a unei soluții, a unui sol sau a unui mediu organic prin creșterea proporției de baze și ridicarea pH-ului peste valoarea neutră de 7. În medicină și dietetică, termenul se referă la procesul de reducere a acidității din organism prin consumul de alimente ori substanțe specifice.
• alcaliza — A face să devină alcalin sau a deveni alcalin; a schimba reacția chimică a unui mediu prin creșterea concentrației de baze și ridicarea pH-ului peste valoarea neutră de 7. Termenul funcționează ca un sinonim direct și frecvent al verbului 'alcaliniza', fiind utilizat pe scară largă în chimie, medicină, agronomie și procese industriale de neutralizare.
• alocor — Organism vegetal sau animal, ori specie biologică ce populează un anumit teritoriu sau areal geografic în urma unui proces de colonizare artificială sau accidentală, nefiind originară din acel loc; entitate aloctonă introdusă într-un ecosistem străin. Termenul descrie dinamica adaptivă a speciilor migratoare sau exotice care reușesc să se stabilească și să supraviețuiască în habitate noi.
• alohton — Care s-a format sau a provenit din altă parte decât locul actual de depunere sau de existență; element (masă de roci, mineral, specie de plantă ori animal) străin de mediul local în care este integrat. În geologie, definește pânze de șariaj ori sedimente transportate de la distanțe mari de forțele tectonice sau de apă, iar în ecologie desemnează o specie introdusă într-un biotop diferit de arealul său nativ.
• alveolină — Gen de foraminifere fosile marine de dimensiuni mari, caracteristice perioadei Cretacicului superior și Eocenului, având cochilia calcaroasă de formă sferică, elipsoidală ori fusiformă, împărțită structural în numeroase loje sau alveole mici; microfosilă ce aparține acestui gen. Aceste organisme reprezintă fosile de ghidaj esențiale pentru datarea straturilor geologice sedimentare și reconstituirea vechilor medii marine tropicale.
• amensal — Care aparține amensalismului sau este caracteristic acestuia; organism, specie ori populație biologică dintr-un ecosistem care suferă efecte negative, inhibiție structurală sau distrugere totală în urma interacțiunii cu o altă specie, în timp ce aceasta din urmă rămâne complet neutră, nefiind afectată pozitiv ori negativ. Reprezintă elementul asimetric inhibat dintr-o relație de coabitare forțată.
• amerospor — Tip de spor asexuat, unicelular, de dimensiuni microscopice, lipsit de septuri transversale sau longitudinale și având o formă sferică, ovală ori alungită. Acest element structural reprezintă unitatea de propagare simplă întâlnită la anumite specii de fungi imperfecti (Deuteromycota), fiind adaptat morfologic pentru o dispersie rapidă în mediul înconjurător cu ajutorul curenților de aer ori al apei.
• amibă — Microorganism unicelular eukaryotic primitiv din încrengătura protozoarelor (clasa Rhizopoda / Sarcodina), caracterizat printr-o structură celulară flexibilă, lipsită de un perete rigid, care își modifică constant forma prin emiterea de pseudopode (piciorușe false) folosite pentru locomoție și capturarea hranei prin fagocitoză.
• amoebă — Variantă grafică neologică și academică pentru 'amibă'; organism microscopic unicelular din încrengătura protozoarelor, lipsit de o membrană celulară rigidă, caracterizat prin forma sa corpului într-o permanentă schimbare. Se deplasează și capturează hrana (bacterii sau alte microorganisme) prin intermediul unor prelungiri protoplasmatice temporare numite pseudopode.
• anaperi — Termen zoologic de nișă sau arhaism științific utilizat pentru a descrie o categorie de organisme, insecte ori larve caracterizate prin absența totală sau regresul structural al firelor de păr, țepilor sau perilor senzoriali de pe suprafața corpului. În studiile de anatomie comparată vechi, cuvântul servea drept descriptor taxonomic pentru a diferenția exemplarele complet netede de cele acoperite cu perișori sau cili funcționali.