#plural

• aideți — Formă populară sau familiară de imperativ la persoana a II-a plural (sau utilizată ca formulă de politețe) pentru interjecția ori verbul defectiv de îndemn 'aide' (haide); servește structural pentru a mobiliza, zori sau chema un grup de persoane să înceapă ori să continue o acțiune comună. Este echivalentul direct al termenului literar 'haideți'.
• aiere — Formă de plural pentru substantivul aier (aer); straturi de aer, văzduhuri sau adieri de vânt repetate. În sens figurat, familiar și peiorativ modern (adesea corelat cu expresia 'aiere în cap'), desemnează pretenții exagerate, manifestări de mândrie deșartă, aroganță, încrezut sau comportament afectat, artificial, adoptat de o persoană pentru a părea superioară.
• airi — Forma de plural a substantivului arhaic și regional 'aire'; desemnează manifestări repetate sau episoade succesive de rătăcire a minții, delir febril sau stări de confuzie mintală profundă. În contextul lingvistic al textelor vechi sau al însemnărilor de medicină empirică rurală, cuvântul servea structural pentru a descrie evoluția fluctuantă a unor afecțiuni fizice sau psihologice severe, păstrând o profundă valoare documentară.
• aiste — Formă de plural feminin sau neutru a adjectivului ori pronumelui demonstrativ regional 'aist', echivalentă structural cu termenul literar modern 'aceste'; este folosită în graiurile populare românești din jumătatea de nord a țării. Cuvântul indică o pluralitate de obiecte, ființe sau situații de genul feminin ori neutru localizate în imediata apropiere spațială, temporală sau discursivă a vorbitorului, având o puternică marcă de oralitate rurală tradițională.
• aite — Forma de plural a substantivului colectiv regional 'ait' sau variantă nominală populară rară utilizată în trecut în anumite graiuri pentru a desemna grădinile mici, porțiunile de pământ sau straturile cultivate exclusiv cu usturoi. În contextul lingvistic al comunităților rurale arhaice, cuvântul servea pentru a delimita topografic parcelele agricole destinate plantelor aliacee, purtând o puternică marcă de oralitate și reflectând organizarea microscopică a gospodăriilor de altădată.
• aiti — Formă de plural a substantivului regional 'ait'; desemnează în mod colectiv cățeii de usturoi sfarămați sau culturile compacte de plante aliacee organizate microscopic în interiorul grădinilor rurale. În lexicul tradițional al medicinei empirice și al gastronomiei rustice, termenul descrie adăugarea repetată sau utilizarea masivă a usturoiului în diverse leacuri protectoare ori preparate culinare menite să dezinfecteze și să sporească proprietățile nutritive ale bucatelor de sărbătoare.
• aitui — Variantă regională articulată sau formă de plural localizată a substantivului colectiv 'ait'; desemnează în mod direct 'cățeii de usturoi' sau, în sens figurat în gastronomia veche, preparatele culinare rurale supuse unui proces masiv de aromatizare cu mujdei. Cuvântul deține o puternică marcă de oralitate dialectală specifică comunităților izolate din trecut, fiind utilizat în rețetele empirice protectoare și în descrierile etnografice ale meselor de sărbătoare din vetrele arhaice românești.
• aituri — Forma de plural a substantivului regional 'aitură'; desemnează mai multe porții, varietăți sau episoade de preparare a sosurilor groase ori a piftiilor intens usturoiate specifice bucătăriei rurale vechi. În contextul lingvistic și etnografic al comunităților arhaice, cuvântul servea structural pentru a descrie diversitatea bucatelor pregătite în timpul sărbătorilor de iarnă sau în perioadele de seceriș, când hrana consistentă și picantă era necesară pentru susținerea efortului fizic masiv.
• aiure — Formă de plural regională utilizată în trecut în graiurile transilvănene și bănățene pentru a desemna culturile de usturoi (ai) sau straturile organizate structural în grădinile de legume; de asemenea, poate reprezenta forma de conjunctiv prezent persoana a III-a a verbului 'aiura' (să aiure). În context etnobotanic, cuvântul reflectă denumirea colectivă populară dată plantelor aliacee folosite în gospodărie ca aliment, condiment iute și conservant natural.
• aiurele — Formă de plural regională sau diminutivală utilizată în trecut în graiurile din Transilvania și Banat pentru a desemna straturile mici, parcelele geometrice sau culturile tinere de usturoi (ai) din grădinile de legume tradiționale. De asemenea, în limbajul colocvial familiar, poate reprezenta o variantă secundară de plural pentru substantivul 'aiureală' (aiureli), indicând o serie de afirmații absurde, gogomanii sau povești inventate fără niciun suport real. În context etnobotanic, cuvântul poartă o puternică încărcătură de oralitate rurală, reflectând structura microscopică a culturilor aliacee casnice.
• aiurile — Formă de plural regională cu articol hotărât sau variantă substantivală utilizată în trecut în graiurile transilvănene și bănățene pentru a indica în mod specific 'usturoile', straturile cultivate ori parcelele organizate în grădinile tradiționale cu plante din genul Allium. În context etnobotanic și agrar popular, cuvântul poartă o puternică încărcătură de oralitate rurală, definind totalitatea culturilor domestice de usturoi folosite în gospodărie ca aliment de bază, condiment iute și conservant natural.
• ajururi — Forma de plural a substantivului neutru 'ajur'; desemnează mai multe broderii decorative, perforații ornamentale sau modele geometrice decupate realizate într-o țesătură, piesă de îmbrăcăminte, bijuterie sau structură arhitecturală. Aceste elemente structurale au rolul estetic de a crea un efect de transparență, dantele și alternanță între plin și gol, permițând filtrarea controlată a luminii.
• alaci — Forma de plural a substantivului masculin 'alac'; desemnează mai multe soiuri, varietăți sau culturi de grâu străvechi (Triticum monococcum sau Triticum spelta), caracterizate prin paie rigide și boabe îmbrăcate strâns în pleve tari. Deși este o formă corectă obținută prin aplicarea desinenței specifice de plural, termenul este utilizat rar în limba contemporană, fiind preferat uzul singularului colectiv 'alac' pentru a defini întreaga recoltă sau cultura cerealieră ecologică.
• alae — Forma de plural a substantivului feminin 'ala'; în istoria militară a Romei Antice, desemnează mai multe unități auxiliare de cavalerie sau infanterie plasate pe flancurile armatei; în anatomie și zoologie, reprezintă aripile sau formațiunile structurale simetrice proeminente ale unor oase, organe ori insecte (cum sunt alae sacrales sau aripioarele nazale). Acest termen structural de precizie morfologică descrie elementele laterale pereche care asigură echilibrul aerodinamic, stabilitatea scheletică ori protecția mecanică a unei deschideri anatomice.
• alămuri — Substantiv colectiv (folosit predominant la plural) care desemnează totalitatea obiectelor, vaselor, uneltelor, instrumentelor muzicale sau accesoriilor decorative fabricate din alamă. În limbaj tehnic sau arheologic, termenul se referă la piesele de feronerie sau podoabele din aliaj de cupru și zinc găsite într-un inventar comercial ori gospodăresc.
• alb-albaștri — Formă de masculin plural pentru adjectivul compus alb-albastru; descrie mai multe obiecte ori ființe de gen masculin care au o cromatică bazată pe combinația de alb și albastru. Ca substantiv masculin plural (substantivizat), termenul îi desemnează direct pe sportivii, jucătorii sau suporterii înfocați ai unei echipe care poartă aceste culori tradiționale.
• alb-roșii — Formă de masculin plural pentru adjectivul compus alb-roșu; descrie mai multe elemente sau ființe de gen masculin care asociază, combină ori alternează culorile alb și roșu. Ca substantiv masculin plural (substantivizat), termenul îi desemnează în mod direct în presa cotidiană pe jucătorii, sportivii sau suporterii fideli ai unui club sportiv ale cărui culori oficiale sunt albul și roșul.
• alb-violeți — Formă de masculin plural pentru adjectivul compus alb-violet; descrie mai multe elemente, obiecte sau ființe de gen masculin care asociază, combină ori alternează culorile alb și violet. Ca substantiv masculin plural (substantivizat), termenul îi desemnează direct în presa sportivă pe jucătorii, atleții sau suporterii fideli ai unui club ale cărui culori oficiale tradiționale sunt albul și violetul (precum Poli Timișoara sau FC Argeș).
• albastre — Forma de feminin plural a adjectivului albastru; descrie mai multe obiecte, entități, flori sau ființe de gen feminin care au culoarea cerului senin ori a mării adânci. În literatură și arte, este utilizat frecvent pentru a evoca elemente vizuale din natură, piese vestimentare sau concepte estetice bazate pe nuanțe reci.
• albaștri — Formă de masculin plural pentru adjectivul albastru; descrie mai multe elemente, obiecte sau ființe de gen masculin care au culoarea cerului senin ori a mării adânci. Ca substantiv masculin plural (substantivizat), termenul îi desemnează direct în limbajul jurnalistic și sportiv pe jucătorii, sportivii sau suporterii unei echipe ale cărei culori oficiale includ această nuanță spectrală.