#sensibilitate

• acroestezie — Creștere anormală și patologică a sensibilității tactile, termice sau dureroase localizată exclusiv la nivelul extremităților corpului (mâini, degete, picioare). În context clinic, această disfuncție neurologică structurală se manifestă prin senzații exagerate sau neplăcute (hiperestezie distală) provocate de stimuli minori, fiind asociată cu iritarea nervilor periferici, neuropatii incipiente sau tulburări circulatorii locale.
• aeluropsie — Termen medical rar utilizat pentru a descrie o anomalie vizuală sau o caracteristică spectrală în care ochii percep reflexiile de lumină sau nuanțele cromatice într-o manieră asemănătoare cu cea a felinelor (viziune nocturnă amplificată sau sensibilitate crescută la lumină difuză). Fenomenul structural implică o reflexie parțială a luminii pe retină, corelată simbolic sau clinic cu structura tapetum lucidum prezentă la animale.
• alergen — O substanță de natură organică sau anorganică (antigen) capabilă să provoace o reacție de hipersensibilitate sau un răspuns imunitar exagerat (alergie) la organismele sensibilizate în prealabil. Printre cei mai răspândiți alergeni se numără polenul, acarienii din praf, mucegaiurile, anumite alimente (arahide, lapte, crustacee), unele medicamente ori veninul de insecte.
• alergic — 1. Care aparține alergiei, privitor la alergie sau provocat de aceasta; caracterizat printr-o reacție de hipersensibilitate a sistemului imunitar la contactul cu un alergen. 2. (Substantivat) Persoană care suferă de o alergie, prezentând o sensibilitate imunologică exagerată la anumite substanțe din mediu ori alimente. 3. (Colocvial) Manifestând o aversiune, respingere puternică sau intoleranță profundă față de o situație, o persoană ori un concept.
• alergidă — Erupție cutanată secundară, de natură alergică sau inflamatorie, apărută pe piele ca răspuns imun la distanță față de un focar infecțios primar (bacterian, fungic ori parazitar) din organism, fără ca agentul patogen original să fie prezent în leziunile dermatologice secundare. Din punct de vedere structural, alergidele (cum sunt micidele sau tuberculidele) reflectă o reacție de hipersensibilitate dermo-epidermică mediată celular.
• alergie — Stare de hipersensibilitate patologică a sistemului imunitar, dobândită prin contactul repetat cu anumite substanțe exogene (alergeni) care în mod normal sunt inofensive pentru majoritatea oamenilor. Din punct de vedere structural și molecular, reacția implică eliberarea masivă de histamină și alți mediatori inflamatori, manifestându-se clinic prin simptome respiratorii, cutanate, digestive sau vasculare.
• algezi — Element prim de compunere savantă (prefixoid) utilizat în terminologia medicală modernă pentru a construi cuvinte derivate legate de senzația de durere sau de sensibilitatea dureroasă. Provenind din rădăcina grecească abstractă, acest radical servește ca instrument structural în formarea conceptelor clinice sau de laborator (precum algeziometrie sau algeziometru) destinate evaluării reacțiilor neurologice.
• anafie — Pierdere totală sau absență patologică congenitală ori dobândită a simțului tactil (a sensibilității tactile), determinată structural de lezarea receptorilor periferici, a căilor nervoase ascendente sau a cortexului somatosenzorial din lobul parietal. Acest fenomen clinic rar lipsește pacientul de capacitatea de a percepe atingerile fizice, presiunea sau texturile obiectelor, distingându-se de hipoestezie prin absența absolută a răspunsului senzorial.
• anafilactic — Referitor la anafilaxie; care declanșează, însoțește sau caracterizează o reacție alergică acută, sistemică și potențial letală, declanșată structural prin eliberarea masivă și bruscă de mediatori chimici (precum histamina) din mastocite și bazofile în urma unui conflict imunologic de tip antigen-anticorp. În sens clinic, definește manifestări grave caracterizate prin prăbușirea tensiunii arteriale și asfixie.
• analergic — Care nu provoacă sau nu declanșează reacții alergice; caracterizat structural prin absența totală a potențialului alergen. Termenul se aplică unor produse cosmetice, textile sintetice, materiale medicale sau formule alimentare hipoalergenice avansate, special concepute pentru a fi tolerate perfect de persoanele cu hipersensibilitate cutanată sau imunitară severă.
• analgezie — Absență totală, pierdere completă sau diminuare patologică ori terapeutică a sensibilității la durere, fără pierderea cunoștinței sau a celorlalte modalități senzoriale (cum ar fi sensibilitatea tactilă sau termică). În sens clinic structural, poate surveni ca un simptom în afecțiuni neurologice severe (precum siringomielia sau leziuni ale căilor spinotalamice) sau poate fi indusă deliberat prin administrarea de analgezice, tehnici de anestezie locală sau proceduri de neurostimulare pentru confortul pacientului.
• anodinie — Absență completă a durerii sau incapacitate congenitală ori dobândită de a resimți suferința fizică în condițiile existenței unui stimul nociv evident; analgezie absolută. Această condiție neurologică rară este determinată de disfuncții ale receptorilor periferici, leziuni ale căilor spinotalamice sau anomalii structurale în centrii nervoși superiori, expunând pacientul la riscuri majore de auto-vătămare involuntară.
• anomalesia — Tulburare rară a percepției senzoriale caracterizată prin incapacitatea parțială sau slăbirea congenitală a sensibilității tactile și termice, manifestată adesea prin dificultăți în localizarea corectă sau diferențierea stimulilor fizici aplicați pe piele. Acest deficit structural de inervație sau procesare somatosenzorială centrală este studiat în neurologia clinică în strânsă legătură cu leziunile focale corticale din lobul parietal.
• artrestezie — Pierdere sau diminuare accentuată a sensibilității articulare, manifestată prin incapacitatea pacientului de a percepe poziția, mișcările sau orientarea spațială a propriilor articulații; anestezie articulară. În neurologia clinică, reprezintă o tulburare profundă a simțului proprioceptiv profund, cauzată de lezarea cordoanelor posterioare ale măduvei spinării sau a nervilor periferici.
• astatizare — Proces tehnic sau metodă structurală prin care se aduce un sistem oscilant, un instrument de măsură (cum ar fi un galvanometru sau un seismograf) ori un regulator în stare de astatism; această operațiune anulează sau reduce la minimum forța directoare elastică ori gravitațională, făcând ca sistemul să rămână în echilibru indiferent de poziția sa sau mărind considerabil sensibilitatea aparatului la perturbațiile exterioare.
• autoemoționare — Acțiunea de a se autoemoționa și rezultatul ei; proces psihic de generare autonomă a unei stări emotive prin autosugestie ori procese imaginative intense, manifestat adesea prin modificări ale ritmului cardiac și stări de hipersensibilitate.
• autoemoționat — Care și-a provocat singur o stare de tulburare sau de sensibilitate afectivă prin intermediul propriilor gânduri, amintiri ori scenarii imaginate; persoană cuprinsă de o emoție intensă generată exclusiv din interior, fără un stimul extern direct.