#seră

• Abutilon darwinii — Specie de arbust ornamental din familia Malvaceae, originară din pădurile tropicale ale Braziliei, caracterizată prin frunze dens pubescente, palmat-lobate și flori mari, campanulate, de culoare roz-portocalie, străbătute de venaturi roșiatice spectaculoase. Această specie joacă un rol istoric și fundamental în horticultura mondială, fiind unul dintre părinții genetici principali folosiți la crearea majorității hibriziilor decorativi de *Abutilon* cultivați astăzi în sere și apartamente.
• Acanthus montanus — Specie de arbust pitic peren, cu tulpini parțial lignificate la bază, aparținând genului Acanthus și familiei Acanthaceae, originară din pădurile tropicale și zonele muntoase umbroase ale Africii de Vest și Centrale. Se distinge prin frunzele sale mari, profund lobate și intens ondulate, ale căror margini sunt prevăzute cu spini ascuțiți și rigizi. Inflorescențele sale sunt spice terminale erecte, spectaculoase, alcătuite din flori tubulare albe, roz-pal sau ușor liliachii, fiind o plantă apreciată în horticultură pentru aspectul său exotic și sculptural.
• adăuga — A pune, a așeza sau a uni un element, o cantitate ori o informație pe lângă un lucru existent pentru a-i mări volumul, numărul, valoarea sau intensitatea ori pentru a-l completa. În matematică și informatică, reprezintă operația de adunare, inserare sau alipire a unei structuri noi într-un set de date predefinit.
• Adiantopsis radiata — Specie de ferigă tropicală din familia Pteridaceae, genul Adiantopsis, caracterizată structural prin frunze palmate spectaculoase ale căror pinule lungi și înguste sunt dispuse radial, asemănător spițelor unei roți sau razelor unui cerc. Această plantă este originară din pădurile umede ale Americii Centrale și de Sud, fiind cultivată la nivel internațional în sere și colecții botanice private datorită valorii sale estetice unice.
• Aldrovanda — Un gen de plante carnivore acvatice din familia Droseraceae, reprezentat în prezent de o singură specie supraviețuitoare, Aldrovanda vesiculosa (cunoscută popular sub numele de roata-apei). Plantă liber-plutitoare, lipsită de rădăcini, aceasta capturează mici nevertebrate acvatice prin intermediul unor frunze modificate în capcane cu balamale mecanice extrem de rapide, similare cu cele ale faimoasei Venus flytrap.
• Allamanda — Gen de plante cu flori din familia Apocynaceae, originar din regiunile tropicale ale Americii Centrale și de Sud. Cuprinde specii de arbuști agățători și liane viguroase, cultivate pe scară largă în zonele calde sau în sere ca plante ornamentale datorită foliajului lucios și a florilor spectaculoase, mari, de regulă galbene sau purpurii, în formă de pâlnie ori trompetă.
• Allamanda neriifolia — Denumirea științifică a unei specii de plantă tropicală din familia Apocynaceae, sinonimă parțial cu Allamanda schottii, cunoscută popular sub numele de 'trâmbița aurie pitică'. Spre deosebire de alte liane din același gen, aceasta crește sub formă de arbust compact, bine ramificat, având frunze alungite similare cu cele ale leandrului (Nerium oleander) și flori galbene strălucitoare în formă de pâlnie, urmate de capsule de fructe spinoase și decorative.
• Alloplectus — Gen de plante din familia Gesneriaceae, originar din regiunile neotropicale ale Americii Centrale și de Sud, în special din zonele împădurite și umede de altitudine. Cuprinde specii de arbuști de dimensiuni reduse, liane sau plante epifite, recunoscute prin frunzele lor opuse, adesea catifelate, și prin florile tubulare protejate de bractee mari, intens colorate în nuanțe de roșu, galben sau portocaliu, fiind cultivate rar de colecționari în sere calde.
• Alpinia speciosa — Denumire științifică latină (sinonim utilizat frecvent în literatură pentru Alpinia zerumbet) ce desemnează ghimbirul-scoică sau crinul-ghimbir, o plantă erbacee perenă de mari dimensiuni din familia Zingiberaceae, originară din Asia de Est. Această plantă ornamentală spectaculoasă se remarcă structural prin inflorescențele sale lungi și pendulante formate din flori mari cu aspect de scoică de porțelan alb-rozalie și un labis intens colorat în nuanțe aprinse de galben și roșu, fiind cultivată pe scară largă în regiunile tropicale și în sere.
• amurg — Perioadă de timp cuprinsă între apusul Soarelui și lăsarea nopții depline, caracterizată printr-o lumină difuză, slabă și roșiatică, reflectată de straturile superioare ale atmosferei; crepuscul de seară. În sens figurat, termenul sugerează faza de declin, sfârșitul unei epoci, bătrânețea sau stingerea treptată a unei activități ori a vieții.
• amurgeală — Moment de tranziție caracterizat prin începerea lăsării amurgului; starea atmosferică de semiobscuritate timpurie specifică serii, când lumina naturală începe să scadă în intensitate. În graiul popular, termenul sugerează o atmosferă melancolică, liniștită și ușor încețoșată, premergătoare nopții depline.
• amurgi — A se face amurg, a începe să se însereze, a se lăsa crepusculul peste pământ. Folosit cel mai adesea la forma impersonală de persoana a III-a singular pentru a descrie faza atmosferică în care lumina zilei se stinge treptat; în sens figurat, exprimă declinul, pierderea vigorii, stingerea unei stări sufletești sau apropierea sfârșitului unei perioade din viață.
• amurgire — Acțiunea de a amurgi și rezultatul ei; procesul treptat de instalare a amurgului sau starea crepusculară a cerului în momentul în care soarele a apus complet. Este un termen rar, cu valoare stilistică ridicată, preferat în descrierile peisajistice din poezia romantică și simbolistă pentru a evoca melancolia, solitudinea și tăcerea serii.
• amurgit — Care a ajuns în stadiul de amurg, peste care s-a lăsat crepusculul sau înserarea; întunecat, umbrit ori învăluit în lumina difuză a serii. În sens figurat, descrie o stare de declin, melancolie, pierdere a strălucirii inițiale sau apropierea de bătrânețe și sfârșit.
• andamento — Mişcare structurală, ritm intern sau curs al unei compoziții muzicale ori al unei opere de artă vizuală. În arta mozaicului, termenul definește direcția liniară și fluxul vizual realizat prin alinierea geometrică a pieselor (tesserae), ghidând privirea și oferind dinamism și volum întregii compoziții. În muzică, poate desemna o temă secundară extinsă sau o secțiune fugată dezvoltată metodic.
• angelologie — Ramură a teologiei dogmatice, a istoriei religiilor sau a filozofiei mistice care se ocupă cu studiul sistematic al îngerilor, al naturii, originilor, funcțiilor și ierarhiilor acestora. În tradițiile iudeo-creștine și islamice, aceasta analizează clasificarea cetelor angelice (cum ar fi serafimii, heruvimii sau arhanghelii) și rolul lor de mediatori sau mesageri între divinitate și lumea pământească.
• anglica — Adjectiv latin la genul feminin singular (sau neutru plural) însemnând 'engleză' sau 'specifică Angliei', utilizat pe scară largă ca descriptor structural în nomenclatura binară botanică și zoologică. Ca entitate taxonomică binedefinită, individualizează specii de plante (precum Drosera anglica) sau faună al căror areal nativ de dezvoltare sau loc de colectare inițial este localizat în spațiul insular britanic.
• Aphelandra atrovirens — Specie endemică de plante pitice din genul Aphelandra, originară din pădurile tropicale umede ale Braziliei. Se caracterizează prin frunze ovat-eliptice de un verde extrem de închis, lucioase, adesea cu nuanțe purpurii pe partea inferioară și nervuri discrete, fiind cultivată ca plantă decorativă rară de talie mică.
• armoracia — Gen de plante erbacee perene din familia Brassicaceae (Cruciferae), care cuprinde specii cu rădăcini groase, pivotante și gust extrem de picant, cea mai cunoscută fiind 'Armoracia rusticana' (hreanul comun). Plantele din acest gen sunt recunoscute pentru frunzele lor mari, florile albe mici grupate în raceme și conținutul ridicat de glucozinolați (uleiuri volatile de muștar), având utilizări culinare tradiționale, proprietăți conservante și aplicații fitoterapeutice importante.
• azalee — Nume generic atribuit unui grup de arbuști ornamentali, pereni sau caduci, din genul Rhododendron (familia Ericaceae), originari din Asia și America de Nord. Plantele sunt recunoscute structural prin frunzele lor mici, pubescente și inflorescenele spectaculoase, sub formă de pâlnie, viu colorate în nuanțe de roz, roșu, alb sau violet, care apar primăvara abundent. Necesită un sol acid, umiditate atmosferică constantă și o îngrijire delicată, fiind cultivate pe scară largă în seră și grădini botanice.